Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 12370/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 12.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. V.
Grefier: A. G. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulate de contestatoarea S. COMERCIALĂ LS ANGELLY COMPROD AGRO IMPEX SRL, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.09.2015 și la 12.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 21.08.2014 cu nr._/3/2014, contestatoarea LS Angelly Comprood Agro Impex SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, anularea somației nr. 40/_ /_ și a titlului executoriu nr._, emise de ANAF Sector 4.
În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că organul fiscal, în mod abuziv, a emis actele contestate, care nu au obiect întrucât creanțele aferente au fost achitate, conform ordinelor de plată anexate.
De asemenea, contestatoarea a precizat că actele administrative fiscale nu au fost comunicate în mod corespunzător.
În drept au fost invocate prevederile art. 172-173 Cod procedură fiscală.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 03.02.2015, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București.
Prin sentința nr. 2477/03.04.2015, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.04.2015, cu nr._ .
La termenul din 12.06.2015, contestatoarea a arătat că înțelege să solicite și întoarcerea executării silite (f. 11), sens în care a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei (f. 29).
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect, arătând următoarele:
Titlul executoriu a fost emis în baza declarațiilor 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat depuse de către contribuabil la organul fiscal, înregistrate cu nr._/17.04.2014 și nr._/22.07.2014, prin care acesta și-a declarat obligațiile de plată reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderilor.
Astfel, actele de executare nu trebuiau comunicate, potrivit art. 86 alin. 4 Cod procedură fiscală.
Contestatoarea a achitat într-adevăr la datele de 17.04.2014 și 23.07.2014 sumele de 368 lei, respectiv 600 lei, însă acestea au stins obligații mai vechi ale societății, potrivit art. 115 Cod procedură fiscală.
De asemenea, așa cum rezultă din adresa nr._/22.01.2015 emisă de către organul fiscal, suma din somația ce face obiectul prezentei cauze a fost achitată de către contestatoare la data de 26.09.2014.
În ședința publică din data de 03.07.2015, contestatoarea a depus la dosar precizări, prin care a arătat că solicită restituirea sumei poprite în cuantum de 878 lei, restituirea comisionului de 60 lei pentru debitarea contului și 60 lei pentru creditarea acestuia, percepute de bancă, dobânzi și penalități percepute de organul fiscal, aplicate contribuabililor pentru întârziere, pentru perioada de la executarea silită până la restituirea efectivă a sumelor solicitate, cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei
La data de 14.07.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, arătând, în esență, că actele de executare ar fi trebuit să îi fie comunicate, iar susținerea că plățile din datele de 17.04.2014 și 23.07.2014 ar fi stins creanțe mai vechi este neîntemeiată, din moment ce aceste obligații mai vechi nu i-au fost comunicate, neștiind astfel despre ce este vorba.
La data de 23.09.2015, contestatoarea a depus la dosar precizări, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol, pentru a proba faptul că nu are vreo datorie către bugetul de stat.
Instanța apreciază că nu se impune repunerea cauzei pe rol pentru acest motiv.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În baza declarațiilor 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat, prin care contestatoarea și-a declarat obligațiile de plată reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderilor, înregistrate la intimată cu nr._/17.04.2014 și nr._/22.07.2014 (f. 7,8 dosar declinat), intimata a emis somația nr. 40/_ /_ și titlul executoriu nr._ (f. 5,6 dosar declinat), stabilind în sarcina contestatoarei obligația de a achita suma de 878 lei.
La datele de 17.04.2014 și 23.07.2014, contestatoarea a achitat sumele de 368 lei, respectiv 600 lei, așa cum rezultă din ordinele de plată depuse la dosar (f. 9).
La data de 26.09.2014, contestatoarea a achitat suma de 878 lei ce face obiectul prezentei contestații la executare, așa cum rezultă din extrasul de cont de la f. 29 și cum a precizat și intimata.
Referitor la precizările depuse la dosar la data de 23.09.2015, prin care contestatoarea a solicitat repunerea cauzei pe rol, pentru a proba faptul că nu are vreo datorie către bugetul de stat, instanța apreciază că nu se impune repunerea cauzei pe rol pentru acest motiv.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei vizând necomunicarea actelor de executare, instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 86 alin. 4 Cod procedură fiscală, potrivit cărora „Declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. 2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia”. Or, din moment ce suma de plată a fost stabilită pe baza declarațiilor fiscale ale contestatoarei, atunci nu mai era necesară vreo comunicare.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța observă să sumele datorate de contestatoare, potrivit declarațiilor 100 nr._/17.04.2014 și nr._/22.07.2014, au fost de 368 lei și 600 lei.
Or, în titlul executoriu contestat în prezenta cauză pentru declarația 100 înregistrată cu nr._/17.04.2014 apare suma de 278 lei, iar pentru cealaltă declarație suma de 600 lei.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din ordinele de plată menționate mai sus, contestatoarea a achitat, în aceeași zi în care au fost înregistrate la intimată declarațiile 100, sumele de 368 și 600 lei, deci exact sumele aferente acestor declarații.
Prin urmare, instanța reține că aceste aspecte sunt de natură a da naștere cel puțin unei prezumții simple că prin ordinele de plată menționate contestatoarea a înțeles să achite sumele aferente declarațiilor 100 nr._/17.04.2014 și nr._/22.07.2014, respectiv cele care fac obiectul titlului executoriu nr._ (f. 6 dosar declinat).
În acest context, instanța constată că susținerile intimatei conform cărora plățile efectuate prin ordinele de plată menționate ar fi stins datorii mai vechi sunt neîntemeiate, în condițiile în care prin înscrisurile depuse la dosar nu a făcut dovada acestor datorii și, de altfel, nici măcar nu le-a individualizat, astfel încât contestatoarea să facă apărări în acest sens, iar instanța să poată verifica modul în care s-a făcut imputația plății. Or, potrivit art. 249 C.p.c., „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Pe cale de consecință, instanța reține că, la momentul emiterii de către intimată a somației nr. 40/_ /_ și a titlului executoriu nr._ (f. 5,6 dosar declinat), sumele aferente acestora erau deja achitate de către contestatoare, motiv pentru care, în baza art. 720 C.p.c, instanța va admite contestația la executare și va anula somația nr. 40/_ /_ și titlul executoriu nr._, precum și actele subsecvente acestora.
Instanța reține că, potrivit art. 723 alin. 1 C.p.c., „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”.
Or, față de soluția pronunțată asupra contestației la executare și având în vedere că contestatoarea a achitat deja suma de 878 lei, la data de 26.09.2014 (conform extrasului de cont din 10.02.2015, f. 29), în urma popririi instituite, instanța va admite capătul de cerere privind întoarcerea executării și va obliga intimata să restituie contestatoarei suma de 878 lei.
De asemenea, instanța va obliga intimata să plătească contestatoarei suma de 60 lei reprezentând comision procesare plăți poprire (așa cum rezultă din extrasul de cont de la f. 29). Referitor la comisionul de 60 lei pentru creditarea contului, instanța constată că debitoarea-contestatoare nu a făcut dovada perceperii acestui comision, deși îi revenea sarcina probei conform art. 249 C.p.c., motiv pentru care va respinge această cerere ca neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de a se dispune obligarea intimatei să-i plătească dobânzi și penalități percepute de organul fiscal, aplicate contribuabililor pentru întârziere, pentru perioada de la executarea silită până la restituirea efectivă a sumelor solicitate, instanța reține că aceasta este neîntemeiată.
În primul rând, instanța constată că contestatoarea nu a motivat în fapt această cerere și nici nu a indicat vreun temei de drept.
În al doilea rând, instanța reține că debitoarea-contestatoare era într-adevăr îndreptățită să ceară (potrivit dispozițiilor dreptului comun) dobânda legală aferentă sumei pe care a plătit-o, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a banilor, însă nu a solicitat acest lucru, astfel că, față de principiul disponibilității, instanța nu se poate pronunța decât în limitele în care a fost învestită.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 453 alin. 1 C.p.c. „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar conform art. 452 „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.
Constatând culpa procesuală a intimatei în ceea ce privește prezenta cauză, instanța o va obliga la plata către contestatoare a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru cererea având ca obiect întoarcere executare (f. 28 ).
Instanța va analiza în continuare cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata sumei de 66,46 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată pentru contestația la executare admisă (f. 19 dosar declinat, f. 8).
Instanța reține că această cerere este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru se restituie, la cerere, în cazul în care contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Așadar, există două reglementări legale privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, astfel: una cu caracter general prevăzută de art. 453 C.p.c., care instituie faptul că taxa judiciară de timbru (ca o cheltuială de judecată) este suportată de partea care a căzut în pretenții și una cu caracter special prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, care instituie faptul că în cazul admiterii contestației la executare, taxa judiciară de timbru se restituie contestatorului, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, ceea ce înseamnă că intimatul nu poate fi obligată intimata la plata acestei taxe de timbru.
Conform principiului specialia generalibus derogant, norma specială este cea care derogă de la norma generală și totodată este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială.
Așadar, contestatorul nu are o opțiune între cele două căi, ci este obligatorie aplicarea normei speciale, respectiv aceea de a i se restitui taxa judiciară de timbru în cazul admiterii contestației la executare, iar nu obligarea intimatului la plata acesteia.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, instanța reține că contestatoarea are posibilitatea de a cere restituirea acestei sume, în termen de un an de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
De asemenea, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât contestatoarea nu a făcut dovada acestor cheltuieli, potrivit art. 452 C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admiterea contestației la executare formulate de contestatoarea S. COMERCIALĂ LS ANGELLY COMPROD AGRO IMPEX SRL, cu sediul în București, Sector 4, ..2, . Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J40/_, CUI:_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, Sector 2, ..
Anulează somația nr. 40/_ /_ și titlul executoriu nr._, precum și actele subsecvente acestora, emise în dosarul de executare nr._/40/_ /_ al intimatei.
Admite în parte cererea având ca obiect întoarcerea executării.
Dispune întoarcerea executării silite în dosarul de executare nr._/40/_ /_ al ANAF-Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice.
Obligă intimata să restituie contestatoarei suma de 878 lei.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 60 lei reprezentând comision procesare plăți poprire.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatei la plata comisionului de 60 lei pentru creditarea contului.
Obligă intimata la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru cererea având ca obiect întoarcere executare.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. V. A. G. B.
Red./tehnored. Jud. VF/AGB/4 ex/14.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4679/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
