Suspendare provizorie. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 11912/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.10.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de suspendare provizorie formulată de contestatorii D. P. și D. D. V. în contradictoriu cu intimații P. A. D. și B. B. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cauza judecându-se fără citarea părților conform art. 718 alin. 7 din Noul Cod de procedură civilă..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificându-și competența, invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 4 București și reține cauza spre soluționarea excepției invocate.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5.09.2015, D. P. și D. D. V. au solicitat în contradictoriu cu intimații P. A. D. și B. B. G. suspendarea provizorie a executării silite din dosarul de executare nr. 457/2013 al B. B. G. până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cuprinsul cererii de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 9124/06.07.2015 a Judecătoriei sector 4.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că executarea silită începută împotriva lor este nelegală și abuzivă întrucât creanța pentru care s-a început executarea silită nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 663 alin. 1 C.proc.civ. și că urgența este justificată de faptul că la data de 22.09.2015 va avea loc o licitație în vedere vânzării celor două imobile, iar consecința valorificării acestora este ireversibilă deoarece ar putea pierde posesia și ar putea fi evacuați, redobândirea posesiei implicând costuri suplimentare pentru ei.
Au mai arătat că în mod greșit Judecătoria sector 4 a încuviințat executarea silită împotriva lor cu privire la imobilul situat în București, ., ., ., sector 4 deoarece respectivul imobil nu le aparține, proprietari fiind părinții contestatorului D. P., respectiv D. M. și D. T..
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4,instanța constată că competentă să soluționeze prezenta contestație este Judecătoria sector 1 care este instanța de executare conform art. 650 alin. 1 C.proc.civ. în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită chiar dacă este vorba despre o urmăriri imobiliară a unui imobil din sectorul 4 și chiar și în situația în care de la momentul înregistrării cererii executorul judecătoresc și-a schimbat sediul într-un alt sector, pentru următoarele considerente:
- Se reține că la data formulării cererii de executare silită erau în vigoare dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 713 alin.1 C.proc.civ., soluționarea contestației la executare este de competența instanței de executare. Părțile nu pot deroga prin propria voință de la aplicarea acestei norme, întrucât competența teritorială în acest caz are caracter absolut, fiind reglementată de norme de ordine publică.
Totodată, raportat la prevederile art. 650 alin. 1 C.proc.civ. (în vigoare la data momentul formulării cererii de executare), instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. Or, B. B. G. care instrumentează dosarul de executare își avea sediul în București, sectorul 1 la momentul formulării cererii de punere în executare.
Instanța de executare este una singură (cu excepțiile clar stabilite de legiuitor a se vedea art. 819 și art. 713 alin. 2 C.proc.civ.), iar aceasta este stabilită în mod definitiv în momentul încuviințării executării silite, acesta fiind primul moment în care instanța își verifică competența prin raportare la criteriile legale.
Se constată că prevederile art. 819 C.proc.civ. nu sunt aplicabile pentru stabilirea judecătoriei care soluționează contestație la executare, ci vizează strict ipoteza încuviințării executării silite, fără a putea fi extrapolată la alte situații ce intervin în faza de executare silită imobiliară.
Aceste prevederi mai sus citate sunt aplicabile doar încuviințării de executare silită, aspect ce rezultă atât din cuprinsul art. 819 C.proc.civ., cât și din situarea acestuia în secțiunea a 2-a intitulată „Încuviințarea urmăririi imobiliare”, în timp ce în cazul contestației la executare codul de procedură civilă cuprinde dispoziții speciale, respectiv art. 713 C.proc.civ.
În speță, se poate observa că a fost obținută încuviințarea executării silite de la Judecătoria sector 1 care este instanța de executare ( încheierea de încuviințare a executării silite din 19.09.2013 în dosarul nr._/299/2013 al Judecătoriei sector 1), dar și încuviințarea urmăririi imobilului situat în sectorul 4 de la Judecătoria sector 4.
- În privința efectuării executării silite sub forma urmării imobiliare, prevederile art. 713 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ. se instituie o competență alternativă în cazul urmăririi silite a imobilelor în ipoteza în care imobilul executat se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, caz în care contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului, situație în care nu ne regăsim în cauză având în vedere că imobilul este situat în sectorul 4, deci în circumscripția aceleiași curți de apel cu sediul executorului judecătoresc care se afla în sectorul 1 la momentul formulării cererii.
Nu poate fi primită o interpretare contrară în sensul că art. 819 C.proc.civ. ar stabili competența inclusiv pentru instanța care judecă și contestația la executare, întrucât în acest fel s-ar lipsi de conținut prevederile art. 713 alin. 2 teza a II-a, neputându-se concepe vreodată o situație când acestea ar mai putea fi aplicate.
Pentru a reține aceasta instanța are în vedere și principiul de drept care prevede că legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), adică în sensul în care ar putea produce efecte. Astfel, chiar și dacă s-ar susține că art. 819 C.proc.civ. este neclar și poate primi două înțelesuri, trebuie să interpretăm aceste dispoziții coroborat cu cele ale art. 713 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ. și în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce nu ar putea produce niciunul.
- Instanța reține că deși între timp a fost publicată decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 și au fost modificat conținutul art. 650 alin 1 C.proc.civ., prin Legea 138/2014, acestea nu pot avea efect asupra executărilor silite aflate în curs anterior publicării acestora în Monitorul Oficial întrucât ele produc efecte numai pentru viitor.
Astfel, competența instanței de executare a fost stabilită la data sesizării cu cererea de încuviințare a executării silite, iar competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regula fiind consacrată de art. 25 alin. 2 N.C.proc.civ.
A admite aplicarea efectelor deciziei Curții Constituționale, precum și ale noii reglementări a art. 650 alin. 1 C.proc.civ. instituită prin Legea 138/2014 față de cererile de executare silită înregistrate anterior publicării acestora în Monitorul oficial ar însemna a recunoaște o aplicare retroactivă a acestei decizii și a legii ceea ce contravine în mod flagrant dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituție care prevăd că deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor și a principiului constitutional potrivit căruia legea nu retroactivează, cu anumite excepții care nu sunt incidente în cauză.
- Pe de altă parte, nu trebuie ignorate prevederile art. 25 C.proc.civ. potrivit cărora procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, iar executarea silită a fost pornită anterior publicării deciziei CCR sau a intervenirii noilor modificări ale Codului de procedură civilă în vigoare din octombrie 2014.
- Mai trebuie menționat faptul că schimbarea sediului executorului judecătoresc din sectorul 1 în sectorul 4 nu afectează calificarea ca fiind instanță de executare a Judecătoriei sector 1 având în vedere și dispozițiile de drept comun în ceea ce privește competența teritorială din art. 107 alin. 2 C.proc.civ. care prevăd că „instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul”.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 și în temeiul art. 650 alin. 1, art. 713 alin. 2 teza a II-a N.C.proc.civ. va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială.
Declină cererea de suspendare provizorie formulată de contestatorii D. P. și D. D. V., ambii cu domiciliul ales la C..Av. C. și Asociații din București, ..7D, Corp B, ., sector 4, Complex Rin Grand Hotel, în favoarea Judecătoriei sector 1.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./4ex/ 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria... → |
|---|
