Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 14871/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 04.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. V.
Grefier: A. G. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulate de contestatorul C. R., în contradictoriu cu intimata R. C. Solutions România SRL, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.11.2015 și la 04.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.09.2015 cu nr. de mai sus, contestatorul C. R. a chemat în judecată pe intimata R. C. Solutions, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să:
constate intervenită perimarea de drept a executării silite ce face obiectul dosarului nr. 1155CM/2012 al B. C., T. și I.;
anuleze în totalitate actele de executare efectuate în dosarul de executare sus-menționat, ca efect al constatării perimării;
constate prescrierea dreptului creditoarei V. R. SA de a demara executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de convenția de credit nr._/09.07.2008 și de contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 2017/09.07.2008 de BNP A. D. R., fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esență, că la data de 09.07.2008 a încheiat convenția de credit nr._ cu V. R. SA, credit ce a fost garantat atât cu garanții reale personale, cât și cu garanția reală imobiliară constând în ipoteca de rang I instituită asupra imobilului situat în ., ., ., sector 4, București, conform contractului de garanție reală imobiliară autentificat cu nr. 2017/09.07.2008 de BNP A. D. R.. A mai menționat că, după declararea scadenței anticipate a creditului, a fost declanșată executarea silită în dosarul de executare nr. 1155CM/2012 al B. C., T. și I.. A precizat că, în acest sens, a formulat contestația la executare care a făcut obiectul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4, dosar în cadrul căruia, prin încheierea din data de 13.08.2013, s-a dispus suspendarea executării silite, iar prin sentința civilă nr. 6637/21.07.2014 a fost respinsă contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea referitoare la constatarea perimării, contestatorul a susținut că ultimul act de executare a fost făcut la data de 29.07.2013, iar după data respingerii contestației la executare, respectiv data de 21.07.2014, creditorul urmăritor nu a mai insistat în continuarea executării silite. Așadar, a apreciat că, din moment ce suspendarea executării silite a fost desființată cu efect retroactiv de către instanță prin pronunțarea soluției pe fondul cauzei, termenul de perimare s-a împlinit la data de 29.01.2014. A mai menționat că și dacă s-ar admite că la data de 21.07.2004 nu s-ar fi împlinit termenul de perimare, creditoarea nu a reluat efectuarea actelor de executare silită.
În privința anulării în totalitate a actelor de executare, contestatorul a apreciat că aceasta reprezintă un efect al perimării, conform legislației procedurale aplicabile.
Față de capătul cerere relativ la constatarea prescrierii dreptului creditoarei de a obține executarea silită, contestatorul a arătat că perimarea are ca efect desființarea tuturor actelor de urmărire îndeplinite în cauză și, având în vedere că dreptul de a cere executarea silită a luat naștere la data de 17.10.2010, s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut de art. 405 alin. (1) C.proc.civ. din 1865.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 389 și urm., 399 și 405 C.proc.civ. din 1865 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea celor susținute, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei (f. 23), conform art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 80/2013.
Intimata R. C. Solutions România SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat, în esență, că, la data de 10.12.2014 a fost încheiată între părți o tranzacție, urmare a cererii de eșalonare a plății, transmisă de către contestator. A precizat că tranzacția cuprinde un angajament de plată din partea contestatorului, precum și o suspendare convențională a procedurii de executare silită desfășurată în cadrul dosarului nr. 1155CM/2012, până la data de 29.05.2015. A mai susținut că debitorul a dat dovadă de rea-credință, prin neefectuarea plăților conform tranzacției încheiate, prin declararea recursului împotriva sentinței civile nr. 6637/21.07.2014, la data de 02.03.2015, precum și prin declararea contestației la executare care formează obiectul prezentei cauze.
Intimata a precizat că nu a intervenit perimarea, având în vedere, pe de-o parte, existența dosarului nr._ în faza procesuală a recursului și, pe de altă parte, suspendarea procedurii executării silite.
În privința capătului de cerere referitor la constatarea ca prescris a dreptului de a demara executarea silită, intimata a apreciat că, prin tranzacția încheiată la data de 10.12.2014, debitorul a recunoscut întregul debit datorat, astfel că la această dată a început să curgă un nou termen de prescripție.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 115 C.proc.civ. din 1865 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea celor susținute, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele: contract de cesiune de creanță și notificare privind transferul creanțelor, tranzacția nr._/10.12.2014, cerere de eșalonare, precum și alte înscrisuri.
La solicitarea instanței, la data de 23.10.2015 a fost depus dosarul de executare nr. 1155CM/2012.
La termenul din data de 20.11.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, iar părțile au formulat concluzii pe fond.
Contestatorul a formulat concluzii scrise și completări la acestea.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, pe baza dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 09.07.2008 a fost încheiată convenția de credit nr._, între contestatorul C. R., în calitate de împrumutat și V. R. SA, în calitate de împrumutător (f. 188-200 dosar executare). Convenția a avut ca obiect un credit în valoare de 115.000 CHF, rambursabil în termen de 300 de luni de la data semnării, cu scadența la data de 08.07.2033. Creditul a fost garantat cu garanții reale personale și cu garanția reală imobiliară constând în ipoteca de rang I instituită asupra imobilului situat în București, ., ., ., sector 4, în temeiul Contractului de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 2017/09.07.2008 de către BNP A. D. R. (f. 222-226 dosar executare).
În data de 17.12.2010, creditoarea V. R. SA a declarat scadența anticipată a creditului, ca urmare a întârzierilor repetate înregistrate la plata ratelor (f. 207 dosar executare). În acest sens, la data de 22.11.2012, a fost înregistrată cererea de executare silită, la B. C., T. și I. sub numărul 1155CM/2012 (f. 186-187 dosar executare). Prin încheierea din data de 13.12.2012, pronunțată în dosarul nr._/4/2012 de către Judecătoria Sectorului 4, instanța a admis cererea de încuviințare a executării silite pentru sumele rezultate din titlul executoriu reprezentat de convenția de credit nr._/09.07.2008 și de contractul de garanție reală imobiliară autentificat cu nr. 2017/09.07.2008 la BNP A. D. R. (f. 140 dosar executare).
Prin adresele din data de 15.03.2013 s-a solicitat înființarea popririi asupra sumei de 107.066,02 CHF, reprezentând debit restant și a sumei de 11.832,71 lei, reprezentând cheltuieli de executare (f. 130-133 dosar executare). Măsura înființării popririi a fost comunicată contestatorului la data de 25.03.2013 (f. 138 dosar executare).
Prin somația din data de 19.04.2013 i s-a pus în vedere contestatorului ca, în termen de 15 zile să achite suma de 107.066,02 CHF și suma de 12.003,86 lei reprezentând cheltuieli de executare, în caz contrar urmând a se proceda la vânzarea la licitație publică a imobilului situat în ., ., ., București (f. 120).
La data de 08.04.2013, contestatorul C. R. a formulat contestație la executare, înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 (f. 13).
În data de 29.07.2013 a fost efectuat ultimul act de executare, constând în publicația de vânzare imobiliară (f. 68 dosar execut.).
Prin încheierea din 13.08.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 4, instanța a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a contestației la executare (f. 61-63 dosar executare), iar prin sentința nr. 6637/21.07.2014, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare (f. 22 dosar executare).
Ulterior, între contestator și intimată a fost încheiată tranzacția nr._/10.12.2014 (f. 50-53), tranzacție care cuprinde un angajament de plată asumat de către contestator, pe o perioadă de 6 luni de zile. De asemenea, la pct. IV al tranzacției s-a stabilit că „Începând cu data semnării prezentei tranzacții și până la data de 29.05.2015, în cazul respectării acesteia, creditorul suspendă procedura executării silite împotriva debitorului în cadrul dosarului nr. 1155CM/2012”. De altfel, la pct. V al tranzacției se prevede că, în cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligațiile asumate până la data de 29.05.2015, creditoarea va fi îndreptățită să declare tranzacția „rezolvită de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, urmând ca în această situație creditoarea să reia procesul de recuperare a întregului debit pe calea executării silite”.
Prin procesul-verbal din data de 03.11.2015 executorul judecătoresc a dispus reluarea executării silite împotriva contestatorului.
Între V. R. SA, în calitate de cedent și intimata R. C. Solutions R. SRL, în calitate de cesionar, a intervenit Contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 346/25.07.2014 de către BNP D. A. (f. 36-41), operațiune juridică având ca efect subrogarea intimatei în drepturile cedentei.
În drept, în ceea ce privește capătul de cerere privitor la constatarea perimării actelor de executare, instanța reține că potrivit art. 389 alin. (1) C.proc.civ. din 1865, „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”, iar potrivit alin. (2), „În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării”.
În prezenta cauză, instanța observă că ultimul act de executare, constând în publicația de vânzare imobiliară, a fost efectuat la data de 29.07.2013 (f. 68 dosar execut.), iar la data de 13.08.2013 executarea silită a fost suspendată prin încheierea pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Sectorului 4 (f. 61-63 dosar execut.). Astfel, termenul de perimare a curs între data efectuării ultimului act de executare și data suspendării executării silite.
Între 13.08.2013 și 21.07.2014 a produs efecte suspendarea executării silite, măsură care a avut ca efect și suspendarea cursului perimării. În acest sens, instanța apreciază că, pe durata suspendării executării silite, operează suspendarea termenului de perimare, nu întreruperea, prin raportare la rațiunea de a fi a celor două instituții juridice. Astfel, perimarea este o sancțiune ce intervine pentru culpa celui care, din neglijență sau pasivitate, nu stăruie în realizarea actelor de executare. În acest context, producerea efectelor perimării nu își mai găsește justificarea în situațiile în care inacțiunea nu i-ar putea fi imputată părții, fiind datorată unor cauze exterioare care ar împiedica-o să își exercite dreptul, deci unor obstacole de ordin material sau juridic, motiv pentru care vor căpăta eficiență cauzele de suspendare. Întreruperea perimării, pe de altă parte, se face de către parte, ori în interesul său, prin acte care, de cele mai multe ori, exprimă voința sa de a-și realiza dreptul. Așadar, dat fiind faptul că intimata a fost împiedicată, din motive de ordin juridic, să efectueze acte de executare, termenul de perimare a fost suspendat pe durata suspendării executării silite, motiv pentru care instanța nu poate primi afirmația contestatorului în sensul că termenul de perimare s-ar fi împlinit la data de 29.01.2014, cu luarea în calcul a perioadei în care a operat suspendarea executării silite.
Prin sentința nr. 6637/21.07.2014, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare (f. 13-14), dată de la care termenul de perimare și-a reluat cursul. Instanța nu poate reține afirmația contestatorului în sensul că suspendarea executării silite ar fi fost desființată cu efect retroactiv de către instanța de judecată prin pronunțarea soluției pe fond, având în vedere că soluționarea fondului nu poate produce un astfel de efect. Astfel, conform dispozițiilor art. 403 alin. (1) C.proc.civ. din 1865, „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”. Momentul soluționării contestației la executare marchează încetarea suspendării executării silite, dar nu cu efect retroactiv. În cauză, suspendarea executării silite a constituit un beneficiu acordat debitorului, care ar fi putut fi prejudiciat prin vânzarea imobilului care a făcut obiectul executării silite. Acest beneficiu nu poate fi transformat într-o modalitate disimulată de a rupe echilibrul procesual, astfel încât să producă un prejudiciu creditorului care a fost împiedicat să efectueze acte de executare silită pe parcursul suspendării. Producerea de efecte retroactive ar însemna luarea în considerare, în mod nejustificat, la calculul termenului de perimare, a celor 11 luni pe durata cărora executarea silită a fost suspendată. Acest raționament ar da naștere situației inechitabile în care termenul de perimare a curs împotriva creditorului, pe o perioadă în care acesta a fost împiedicat în mod obiectiv să efectueze acte de executare.
La data de 10.12.2014, urmare a cererii contestatorului de reeșalonare la plată a sumelor reprezentând debit restant (f. 54-58), a fost încheiată tranzacția nr._ (f. 50-53), sens în care instanța reamintește prevederile art. 2267 alin. (1) C.civ., „Tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă”.
În prezenta cauză, tranzacția încheiată cuprinde un angajament de plată asumat de contestator pe o perioadă de 6 luni, precum și o suspendare de către creditor a procedurii de executare silită, sub condiția îndeplinirii obligațiilor de către debitor.
Instanța reamintește că, pentru a împiedica producerea efectelor perimării, care sancționează conduita pasivă a creditorului, este necesar ca un act de executare să fie urmat de un alt act de urmărire sau creditorul să își fi manifestat cel puțin diligența în acest sens. Instanța observă că, în cauză, contestatorul a fost cel care a avut inițiativa încheierii tranzacției, formulând cererea de reeșalonare la plată a sumelor reprezentând debit restant. Cu bună-credință și urmărind achitarea integrală a debitului, creditorul a consimțit la încheierea tranzacției care, la acel moment reprezenta un beneficiu acordat debitorului a cărui contestație la executare fusese respinsă în primă instanță. Instanța apreciază că nu s-ar putea considera că intimata a rămas în pasivitate, având în vedere că a consimțit, cu bună-credință, la ameliorarea situației debitorului. Astfel, ar fi nejustificată penalizarea intimatei cu o sancțiune a cărei rațiune de a fi vizează amendarea conduitei culpabile, lipsite de diligență, a părții care a rămas în pasivitate.
Mai mult decât atât, în cuprinsul clauzei de la pct. IV al tranzacției, s-a convenit suspendarea executării silite doar sub condiția respectării tranzacției, implicit sub condiția achitării debitului conform angajamentului de plată. Acest angajament impunea efectuarea următoarelor plăți: decembrie 2014 – 25.000 Euro; ianuarie 2015 – 2.000 Euro; februarie 2015 – 2.000 Euro; martie 2015 – 2.000 Euro; aprilie 2015 – 2.000 Euro; mai 2015 – 59.118,46 Euro, indexată cu rata dobânzii legale. Având în vedere că debitorul contestator nu a făcut dovada că ar fi înțeles să își execute obligațiile asumate potrivit angajamentului de plată, obligația corelativă asumată de către intimată sub condiție suspensivă își pierde rațiunea de a fi. Faptul că debitorul a înțeles să ignore obligațiile asumate prin tranzacție reiese și din aceea că, deși s-a convenit suspendarea executării silite pentru a i se acorda posibilitatea de a onora angajamentul de plată, acesta a ales să formuleze recurs, la data de 02.03.2015, în dosarul nr._ (f. 14).
Intimata nu a mai insistat în continuarea procedurii de executare silită inițiată, însă această conduită nu constituie o manifestare a lipsei sale de stăruință, ci un argument suplimentar în sensul că aceasta a înțeles să își executate obligațiile asumate prin tranzacție. Iar respectarea cu bună-credință a obligațiilor contractuale nu poate fi reorientată și transformată într-o penalizare a părții care și le-a asumat.
În acest context, instanța reamintește că raporturile juridice civile trebuie să fie guvernate de principiul bunei-credințe, potrivit art. 14 C.civ. Or, contestatorul s-a folosit de tranzacția încheiată pentru a opri executarea silită, însă nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile asumate, a perseverat în promovarea contestației la executare care face obiectul dosarului nr._ și opune intimatei o perimare care s-ar fi produs pe durata suspendării executării silite realizate cu acordul creditorului. De altfel, instanța apreciază că nu poate fi reținut argumentul contestatorului, în sensul că ar fi operat pactul comisoriu de gradul IV, cuprins la pct. V al tranzacției, având în vedere că acesta reprezintă un beneficiu instituit în sarcina creditorului obligației, care are dreptul de opțiune între activarea pactului și folosirea altor remedii contractuale. Așadar, pactul comisoriu nu poate fi invocat de către debitorul obligației neexecutate, având în vedere că astfel s-ar produce o denaturare a scopului acestuia, devenind un instrument aflat la îndemâna debitorului care intenționează să se dezică de un contract pe care nu l-a respectat.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că termenul de perimare a fost întrerupt la data de 10.12.2014, cu ocazia suspendării executării silite convenite de părți în cuprinsul tranzacției și a început să curgă din nou la data de 29.05.2015.
Astfel, instanța reține prevederile art. 4052 alin. (1) lit. a) C.proc.civ. din 1865, cursul prescripției executării silite se întrerupe pe data recunoașterii datoriei de către debitor și apreciază că, prin tranzacția încheiată la data de 10.12.2014, debitorul a recunoscut datoria, astfel că termenul de prescripție a fost întrerupt.
Prin urmare, termenul de perimare a curs din nou între 29.05.2015 și până la 03.11.2015, nefiind astfel împlinit. De asemenea, termenul de perimare a curs și între 29.07.2013 și 13.08.2013, precum și între 21.07.2014 și10.12.2014, nefiind însă împlinit nici în acest caz.
Pe cale de consecință, având în vedere considerentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privitor la constatarea perimării.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea în totalitate a actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1155CM/2012 al B. C. M. I., instanța reține că potrivit art. 391 alin. (2) C.proc.civ. din 1865, se sancționează cu anularea executării încălcarea prevederilor relative la perimare. Având în vedere că, după cum s-a arătat mai sus, nu se poate considera că ar fi intervenit perimarea executării silite, instanța va respinge ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Față de capătul de cerere privitor la constatarea prescrierii dreptului intimatei de a demara executarea silită, ca efect al intervenirii perimării, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, având în vedere că perimarea nu a operat, iar actele de urmărire nu au fost desființate.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că nu a intervenit perimarea executării silite și, pe cale de consecință, nu se poate dispune anularea actelor de executare și constatarea prescripției, motiv pentru care, în temeiul art. 399 alin. (1) C.proc.civ. din 1865, va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Constând culpa procesuală a contestatorului în ceea ce privește prezenta cauză, instanța va lua act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul C. R., cu domiciliul ales în Municipiul M., ..T1, ., ., CNP:_, în contradictoriu cu intimata R. C. Solutions România SRL, cu sediul în Calea Ș. V. nr.133, Central Business Park, Clădirea A, . 2.26, București, Sector 4, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J_, CUI:_.
Ia act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. V. A. G. B.
Red./tehnored. Jud. VF/Gr. AGB/ 4 ex/04.01.2016
| ← Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 1491/2015.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 04-12-2015, Judecătoria... → |
|---|
