Contestaţie la executare. Sentința nr. 4534/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4534/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 4534/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4534
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Instanța constituită din: Președinte – V. S. Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatorul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (fosta Direcție G. a Finanțelor Publice M.), în contradictoriu cu intimatul B. A., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța – având nevoie de timp pentru a deliera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea la data de 02.04.2015 și la data de 16.04.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2014 contestatorul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (fosta Direcție G. a Finanțelor Publice M.), a formulat în contradictoriu cu intimatul B. A. contestație la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1122/2014 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., solicitând anularea adresei de înființare a popririi, alături de suspendarea provizorie și de suspendarea executării silite.
În motivare, contestatorul a arătat, în primul rând, că poprirea a fost înființată prematur, având în vedere că somația a fost comunicată la data de 15.05.2014, și cu nerespectarea dispozițiilor H.G. nr. 392/13.05.2015 publicate în M. Of. nr. 363/16.05.2014, prin care s-a stabilit că persoanele care au constituit depozite la C.E.C. S.A. pentru achiziționarea de autoturisme și ulterior le-au transferat la B.R.D. cu același scop, care au obținut dreptul la despăgubire în urma hotărârilor judecătorești executorii, trebuie să depună la Ministerul Finanțelor Publice o copie legalizată de instanța judecătorească emitentă, însoțită de o cerere pentru despăgubirea în baza acesteia sau, după caz, pentru despăgubirea prin emisiuni de titluri de stat; după verificarea acestor cereri de către Ministerul Finanțelor Publice, acestea vor fi transmise către B.R.D.
În al doilea rând, s-a învederat că poprirea a fost înființată cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Contestatorul a adăugat că intimatul a formulat cerere de despăgubire la data de 31.01.2014 la A.J.F.P. M., aducându-i-se intimatului la cunoștință că documentația aferentă solicitării de punere în executare a hotărârii a fost restituită de către Direcția G. Juridică cu motivarea că se impune formularea unei cereri de lămurire a dispozitivului pentru a se preciza în concret dacă aducerea la îndeplinire a obligației stabilite în sarcina Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, se va realiza în condițiile O.U.G. nr. 156/2007, prin emisiunea de titluri de stat de valoare egală cu valoarea despăgubirii.
S-a subliniat că se impune constatarea încetării executării silite, având în vedere că a fost adoptată H.G. nr. 392/13.05.2015 publicate în M. Of. nr. 363/16.05.2014.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 06.01.2015 prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a cererilor de suspendare a executării silite, arătând, în esență, că argumentele contestatorului sunt nefondate.
Acesta a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 24.11.2014 a fost depus dosarul de executare nr. 1122/2014 (fila 12 și urm.). executorul judecătoresc a solicitat obligarea contestatorului la achitarea sumei de 106 lei plus T.V.A., reprezentând cheltuielile efectuate cu fotocopierea și înaintarea dosarului de executare.
Prin încheierea din data de 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare provizorie formulată de contestator.
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată sub nr. 1122/02.04.2014 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P. (fila 13), intimatul creditor a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a contestatorului debitor, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7037/08.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 299/R/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul M., pentru suma de 19.562,27 lei actualizată cu indicele de inflație și pentru suma de 2234,74 lei – cheltuieli de judecată, alături de cheltuielile de executare efectuate.
Prin această sentință (fila 15 și urm.) contestatorul a fost obligat la plata către intimat a sumelor sus-menționate.
Prin adresele din 04.06.2014 (fila 35 și urm.) executorul a înființat poprirea la terții popriți instituții bancare din Municipiul București.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă:
„Art. 711. (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 716. (2) Instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.
Art. 718. (1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.”
Totodată, instanța citează dispozițiile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Art. 4. (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
În speță, cu privire la primul motiv al contestației, și anume nerespectarea dispozițiilor H.G. nr. 392/13.05.2015 publicate în M. Of. nr. 363/16.05.2014, prin care s-a stabilit procedura de plată a despăgubirilor în astfel de cazuri, instanța subliniază că acest act normativ a intrat în vigoare ulterior demarării executării silite și înființării popririi, neputându-se aplica retroactiv.
A anula adresele de înființare a popririi ca urmare a acestei hotărâri de Guvern, lipsind practic de efect demersurile de executare silită și creditorul de posibilitatea recuperării cheltuielilor de executare, ar echivala cu sancționarea nejustificată a creditorului pentru demersurile efectuate de acesta în vederea recuperării creanței sale în baza unor dispoziții intrate în vigoare ulterior demarării procedurii de executare, pe care creditorul nu le putea prevedea. Cu alte cuvinte, nu se poate anula un act de executare pentru nerespectarea unei obligații/proceduri care nu exista la momentul întocmirii respectivului act.
Referitor la al doilea motiv al contestației, nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, sus-citat, instanța stabilește din analiza acestui din urmă text legal, sus-citat, că nu rezultă o amânare automată, un termen de grație, în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată că debitorul nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri. Pentru a beneficia de aceste dispoziții, contestatorul trebuia să facă dovada întreprinderii de demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor sale.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este, de asemenea, în sensul celor arătate de instanță, conturând o jurisprudență constantă începând cu hotărârea din 19.03.1997 pronunțată în cauza Hornsby contra Greciei, conform căreia dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o decizie judecătorească definitivă și obligatorie sa rămână inoperantă față de una dintre părți, executarea unei hotărâri judecătorești trebuind astfel considerată ca făcând parte din „proces” în sensul art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, Curtea Europeană a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. Aceeași optică jurisprudențială a fost menținută și în cauzele ulterioare, printre care hotărârile în cauzele Ș. împotriva României și T. împotriva României.
Cu privire la faptul că se impune lămurirea dispozitivului sentinței civile care constituie titlul executoriu, instanța subliniază că aceasta stabilește fără echivoc obligația contestatorului de a plăti suma de bani sus-menționată către intimat, neimpunându-se lămuriri sau clarificări în acest sens.
Față de cele ce preced, apreciind argumentele invocate prin contestație ca fiind nefondate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 716 alin. 2 C.p.c., sus-citat, cheltuielile ocazionate de trimiterea dosarului de executare fiind în sarcina părții interesate din contestația la executare, respectiv contestatorul, instanța îl va obliga pe acesta să achite executorului judecătoresc suma de 106 lei plus T.V.A., reprezentând cheltuielile efectuate de către acesta cu fotocopierea și înaintarea dosarului de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (fosta Direcție G. a Finanțelor Publice M.), cu sediul procesual ales în Târgu M., .. 1-3, județul M., în contradictoriu cu intimatul B. A., cu domiciliul în comuna Gălești, ., județul M..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Obligă contestatorul să achite executorului judecătoresc suma de 106 lei plus T.V.A., reprezentând cheltuielile efectuate de către acesta cu fotocopierea și înaintarea dosarului de executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./V.V./4 Ex./2 Ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4529/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2867/2015. Judecătoria... → |
|---|
