Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 11153/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
….
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. P.
GREFIER – D. E.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) în contradictoriu cu intimații N. G., H. I. și D. A., și cu terțul poprit T. M. BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul Registratură, s-au depus la dosar relațiile solicitate de la B. Asociați D., I. și Crafcenco. Învederează, în continuare, că prin întâmpinare, intimații au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, procedând la verificarea competenței, la prima zi de înfățișare cu părțile legal citate, în temeiul art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză, după care, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 de zile.
Instanța, apreciind ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru contestatoare și pentru intimați proba cu înscrisuri, luând act că, deși legal citat, terțul poprit nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita administrarea de probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.05.2015 sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimații N. G., H. I. și D. A., și cu terțul poprit T. M. BUCUREȘTI, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea adresei de înființare a popririi și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, acte de executare emise la data de 20.04.2015, în dosarul de executare nr. 259/2014 al B. Asociați D., I. și Crafcenco, precum și întoarcerea executării silite.
În motivare, contestatoarea a învederat că executorul judecătoresc nu a respectat procedura reglementată de OG nr. 22/2002, întrucât nu i s-a dat posibilitatea să efectueze plata voluntară în termenul de grație de 6 luni, prevăzut de actul normativ respectiv, trecând direct la executarea silită potrivit dreptului comun. De asemenea, a apreciat că înlăuntrul termenului de 6 luni nu pot fi stabilite cheltuieli de executare, singurele sume ce ar putea fi solicitate cu acest titlu fiind cele aferente comunicării unei notificări, astfel încât în mod nelegal a fost calculat onorariul de către executorul judecătoresc prin raportare la valoarea debitului.
A considerat că onorariul executorului judecătoresc este nelegal, deoarece nu respectă limitele prevăzute de Legea nr. 188/2000, prin adăugarea TVA. A mai arătat că în mod nelegal au fost stabilite și alte cheltuieli de executare în afara onorariului executorului.
De asemenea, a susținut că nu poate fi obligată la plata onorariului de avocat atâta timp cât activitatea în faza de executare este desfășurată de executor, suma percepută cu acest titlu fiind exagerată.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 700, art. 711 și urm., art. 722 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 92/2011, OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au arătat că a fost emisă somația, comunicată debitoarei la data de 08.10.2014. Au subliniat că dispozițiile OG nr. 22/2002 nu pot fi invocate decât în măsura în care debitorul face dovada lipsei fondurilor, probă ce nu a fost făcută în cauză.
Au învederat că este depusă la dosar dovada achitării onorariului de avocat, care are o valoare modică.
Terțul poprit nu a formulat întâmpinare.
În urma adresei emise din oficiu de către instanță, B. Asociați D., I. și Crafcenco a comunicat copia certificată a dosarului de executare silită nr. 259/2014.
Instanța a încuviințat pentru contestatoare și pentru intimați proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 23.06.2014 intimații au solicitat B. Asociați D., I. și Crafcenco începerea executării silite împotriva contestatoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 424/15.02.2012 pronunțată de Tribunalul București, prin care contestatoarea a fost obligată să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin somația emisă la data de 08.10.2014, comunicată la data de 10.10.2014, executorul a pus în vedere debitoarei să achite debitul actualizat și cheltuielile de executare, stabilite prin încheierea întocmită la aceeași dată.
La datele de 20.04.2015 executorul a dispus înființarea popririi asupra oricăror sume de bani datorate debitoarei de terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a M. București.
Instanța constată că executorul a respectat dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, comunicând debitoarei somația, aceasta având posibilitatea ca, în cazul în care executarea nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, să facă demersuri a-și îndeplini obligația de plată, într-un termen de 6 luni. Aceste dispoziții legale nu trebuie interpretate în sensul că debitoarea beneficiază de termenul de 6 luni prin efectul legii. Este necesar ca debitoarea să invoce lipsa fondurilor pentru a putea fi aplicabil termenul respectiv, obligație ce nu a fost îndeplinită în cauza de față. În lipsa unei astfel de precizări, creditorul este îndreptățit să pornească executarea potrivit dreptului comun, conform art. 3 din OG nr. 22/2002.
Mai mult, între data comunicării somației și data înființării popririi a trecut un termen mai mare de 6 luni, astfel încât susținerile contestatoarei sunt vădit neîntemeiate.
Pe de altă parte, emiterea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nu este condiționată de trecerea termenului de 6 luni menționat mai sus.
Obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, conform art. 622 alin. 1 Cod procedură civilă. În cazul în care debitorul nu execută obligația, creditorul este îndreptățit să se adreseze organului de executare competent, conform alin. 2.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Este de observat că legiuitorul nu folosește termenul notificare, comunicare sau unul echivalent, ci pe cel de „somație”, care are o semnificație distinctă, fiind un act de executare cu o importanță deosebită în faza executării silite, așa cum rezultă din dispozițiile art. 667 Cod procedură civilă. Din moment ce a fost utilizat acest termen, se presupune că legiuitorul a avut în vedere ca situație premisă formularea de către creditor a unei cereri de începere a executării silite.
Astfel, procedura reglementată de OG nr. 22/2002 nu este prealabilă și nu se substituie celei prevăzute de Codul de procedură civilă, ci se completează cu aceasta.
Din moment ce executarea a fost demarată, cheltuielile de executare sunt cele stabilite de art. 37 din Legea nr. 188/2000, prin raportare la valoarea debitului, și nu cele aferente unei notificări, așa cum susține debitoarea. În acest sens sunt și dispozițiile 669 alin. 2 Cod procedură civilă conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare silită și până la data realizării obligației prin executare voluntară.
Introducerea termenului de 6 luni, prin OG nr. 22/2002 reprezintă o măsură de protecție pentru a preveni situația ca executarea să provoace disfuncționalități în activitatea unei instituții publice, fără însă a atinge dreptul creditorului de a-și realiza creanța în bune condiții. Nu suntem în prezența a două proceduri distincte, ci reglementările specifice OG nr. 22/2002 se integrează în procedura executării silite de drept comun.
Contestatoarea ar fi putut evita plata cheltuielilor de executare dacă și-ar fi îndeplinit obligația anterior formulării de către creditoare a cererii de începere a executării silite.
Față de cele expuse, instanța consideră că în mod corect au fost stabilite cheltuielile de executare, onorariul executorului fiind în mod corect calculat prin raportare la valoarea creanței.
Referitor la cuantumul cheltuielilor, instanța constată că acestea au fost calculate prin două încheieri, emise la 08.10.2014, respectiv, 20.04.2015.
Prin prima încheiere s-au stabilit cheltuieli în cuantum de 248,20 lei, compuse din 37,20 lei onorariu executor, 30 lei taxe timbru și taxe poștale, 50 lei onorariu avocat și 131 lei cheltuieli ocazionate de emiterea actelor de executare.
Această încheiere a fost comunicată debitoarei odată cu somația, la data de 10.10.2014 (fila 62).
Prin încheierea din data de 20.04.2015 au fost stabilite cheltuieli în cuantum de 368,20 lei, la cheltuielile inițial stabilite fiind adăugată o sumă suplimentară în cuantum de 120 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 713 alin. 3 Cod procedură civilă, nu se poate face o nouă contestație, între același părți, pentru motive care existau la data primei contestații.
Prin urmare, contestatoarea poate formula critici numai cu privire la cheltuielile suplimentare, chiar dacă în încheierea contestată executorul a inclus sumele din prima încheiere. Modalitatea de stabilire a acestor din urmă cheltuieli putea fi contestată printr-o acțiune formulată la momentul respectiv, fiind inadmisibilă contestarea acestora printr-o acțiune îndreptată împotriva unui act de executare ulterior.
În ceea ce privește cheltuielile suplimentare, trebuie menționat că posibilitatea pentru executor de a stabili cheltuieli de executare aferente emiterii actelor de executare este expres prevăzută de art. 670 alin. 3 pct. 5 Cod procedură civilă, contrar susținerilor debitoarei. Aceasta putea evita emiterea unor noi de acte de executare, cu consecința generării a noi cheltuieli de executare, dacă își îndeplinea obligația în termenul prevăzut în somație.
Față de cele expuse, în temeiul art. 711 și urm. Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Ca efect al respingerii cererii de anulare a actelor de executare, va fi respins ca neîntemeiat și capătul de cerere privind întoarcerea executării silite.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.), cu sediul în București, . Ș. nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimații N. G., H. I. și D. A., toți cu domiciliul ales la Cabinet de avocat D.-S. L., cu sediul în Piatra N., ., ., județul N., și cu terțul poprit T. M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./7ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria... | Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... → |
|---|
