Contestaţie la executare. Sentința nr. 788/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 788/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 788/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 788
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. O. P.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimata R. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul Registratură, s-au atașat la dosar relațiile solicitate de la B. Asociați D. G., L. G. și M. P.. Învederează, în continuare, că prin cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, procedând la verificarea competenței, la prima zi de înfățișare cu părțile legal citate, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta pricină, având în vedere că sediul executorului judecătoresc se află în sectorul 4, după care, în temeiul art. 238 Cod de procedură civilă, estimează durata de soluționare a pricinii la 60 de zile.
Instanța, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisuri și ia act că nu s-a prezentat în fața instanței pentru a solicita administrarea altor probe în afara înscrisurilor depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța apreciază terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 09.05.2014, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat, în contradictoriu cu intimata R. A., anularea executării silite pornite de B. Asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 1015/2014.
În motivare, contestatoarea a arătat că plata despăgubirilor se face eșalonat, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație, pentru a nu provoca un dezechilibru în bugetul statului.
A învederat că sumele datorate de către stat nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, putând fi eșalonate sau limitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
A invocat nerespectarea de către executor a prevederilor OG nr. 22/2002, întrucât s-a dispus înființarea popririi fără a i se da posibilitatea de a achita voluntar debitul, în termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Contestatoarea a mai susținut că, odată cu . OUG nr. 10/2014, creanța nu mai este exigibilă, plata debitelor fiind suspendată pe o perioadă de 6 luni, măsură care nu aduce o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, aspect subliniat și în jurisprudența CEDO.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 Cod de procedură civilă, Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita administrarea de probe.
Instanța a încuviințat pentru contestatoare proba cu înscrisuri.
Au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 1015/2014 al B. Asociați D. G., L. G. și M. P..
Analizând materialul probator administrat, instanța următoarele:
La data de 18.03.2014 creditoarea a solicitat B. Asociați D. G., L. G. și M. P. începerea executării silite împotriva contestatoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 630/02.02.2012, emisă de Comisia Județeană T. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 191.880,15 lei, cu titlu de despăgubiri.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită anularea întregii executări silite, se constată că nu se formulează nici o critică efectivă, susținerile contestatoarei privind lipsa fondurilor neputându-se constitui într-un temei pentru desființarea executării. Nu trebuie omis faptul că executarea silită a fost inițiată în anul 2014, ulterior împlinirii termenului în care trebuia achitată prima tranșă a despăgubirilor, în conformitate cu art. 18 din HG nr. 1120/2006.
Instanța apreciază că sunt aplicabile prevederile OG nr. 22/2002, întrucât ne aflăm în prezența unei creanțe stabilite prin titlu executoriu în sarcina unei instituții publice.
În conformitate cu art. 2 din acest act normativ, creditorul va comunica debitorului o somație, iar în cazul în care plata nu se face din cauza lipsei fondurilor, debitorul are la dispoziție un termen de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația, termen care curge de la data primirii somației.
Se constată că intimata a îndeplinit obligația prevăzută mai sus, comunicând debitoarei somația, în condițiile cerute de lege, la data de 30.04.2014. Mai mult, în cuprinsul somației executorul a inserat faptul că sunt incidente dispozițiile legale mai sus menționate.
Întrucât debitoarea nu a comunicat executorului situația fondurilor de care dispune, în mod legal executarea a continuat potrivit dreptului comun, prin emiterea adresei de înființare a popririi.
Dispozițiile OG nr. 22/2002 nu instituie un termen de grație în favoarea debitorilor, ci permit amânarea plății în situația în care nu există fondurile necesare, împrejurare care trebuie însă adusă la cunoștința executorului.
În consecință, instanța consideră că executorul judecătoresc a respectat întocmai dispozițiile legale invocate chiar de către contestatoare.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor OUG nr. 10/2014, instanța constată că, potrivit art. 2 din acest act normativ, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor de aplicare a Legii nr. 290/2003 a fost suspendată până la data de 31.12.2014.
Se observă că legiuitorul a instituit un impediment temporar la executare, consecința fiind că, în perioada 19.07.2014 – 31.12.2014, executorii judecătorești nu mai pot emite acte de executare.
Însă, acest impediment nu afectează în nici un fel valabilitatea actelor de executare emise anterior datei de 19.07.2014, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 112/2014, prin care a fost aprobată cu modificări OUG nr. 10/2014.
Cum actele de executare contestate au fost emise până la data de 02.05.2014, prevederile legale invocate de contestatoare nu au incidență în cauza de față.
Pentru cele arătate, în temeiul art. 711 și urm. Cod procedură civilă, instanța respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimata R. A., cu domiciliul în Timișoara, Calea Martirilor nr. 60, ., județul T., ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./4ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 787/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 804/2015. Judecătoria... → |
|---|
