Contestaţie la executare. Sentința nr. 4926/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4926/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 4926/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4926
Ședința publică din data de 22.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N.-M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea N. S. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: prin serviciul Registratură, la data de 02.04.2015, a fost depusă la dosar în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 69 lei; la data de 15.04.2015, prin serviciul Arhivă, a fost depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare silită nr._/2014; părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Instanța, având în vedere că prezenta cauză se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, procedând la verificarea și stabilirea competenței conform art. 131 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, prin raportare la dispozițiile art. 713 și art. 650 C., în forma de la data depunerii cererii la executorul judecătoresc.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 C., deliberând asupra probelor propuse în cauză, apreciind ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, după care, reține cauza în pronunțare asupra acestora.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.02.2015 pe rolul Judecătoriei sector 4 București, sub nr._, contestatoarea N. S. a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând anularea actelor de executare efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești C. V. și M. A. D. în temeiul proceselor verbale de constatare a contravențiilor . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011.
În motivare contestatoarea a precizat că art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 referitor la tariful de despăgubire a fost abrogat prin art. I din Legea nr. 144/2012 iar procesele verbale în baza cărora s-a început executarea nu au putut fi contestate deoarece nu este identificabil agentul care le-a întocmit. Contestatoarea a făcut trimitere la art. 12 din OG nr. 2/2001, art. 15 din Constituție și la aplicarea legii penale mai favorabile.
În dovedire contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.p.c.
În susținerea cererii s-au depus la dosar copiile proceselor verbale de constatare a contravențiilor, copia somației, copia încheierii de încuviințare a executării silite, copia încheierii nr. 2 referitoare la cheltuielile de executare.
Intimata a formulat întâmpinare prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare s-a învederat că procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor au fost întocmite în termen de 6 luni de la săvârșirea faptelor de către contestatoare, fiind respectate dispozițiile art. 13 din OG nr. 2/2001. De asemenea, procesele verbale au fost comunicate în conformitate cu art. 27 din OG nr. 2/2001 iar dispozițiile Legii nr. 144/2012 nu sunt aplicabile deoarece, potrivit art. II, se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acesteia. Totodată, a susținut că Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C.p.c.
În dovedire intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în cuantum de 69 lei în conformitate cu art. 10 din OUG nr. 80/2013.
Din oficiu au fost solicitate copiile actelor de executare silită, acestea fiind comunicate de executor la data de 15.04.2015, iar la primul termen de judecată, din 22.04.2015, s-a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar. Pentru termenul respectiv contestatoarea a depus la dosar și dovada achitării cheltuielilor de fotocopiere a actelor de executare în conformitate cu art. 716 C.p.c.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține că dosarul de executare nr._/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești C. V. și M. A. D. are ca obiect o executare silită pornită pentru suma de 84 Euro la cererea intimatei în temeiul proceselor verbale de constatare a contravențiilor . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011 împotriva contestatoarei N. S.. Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria sector 4 București prin încheierea pronunțată la data de 17.10.2014 în dosarul nr._/4/2014 iar la data de 04.02.2015 s-au stabilit de către executor cheltuieli de executare în cuantum de 537,06 lei și s-a emis o somație către contestatoare prin care i s-a pus în vedere să achite debitul în cuantum de 84 Euro și cheltuielile de executare în cuantum de 537,06 lei în termen de o zi de la comunicarea sau afișarea somației. Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă data la care somația, încheierea referitoare la cheltuieli, încheierea prin care s-a încuviințat executarea și titlul executoriu au fost comunicate contestatoarei dar, față de data emiterii somației, 4.02.2015, și data înregistrării cererii la Judecătoria Sector 4 București, 13.02.2015, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 714 alin. 1 pct. 3 C.p.c. referitoare la termenul în care se poate face contestație la executare. Astfel, conform art. 714 alin. 1 pct. 3 C.p.c. dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea silită însăși a primit încheierea de încuviințare a executării silite sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazul în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Pe fondul cauzei, instanța reține că cele 3 procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prin care debitoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în temeiul art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 2/2001 și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, au fost comunicate contestatoarei prin afișarea lor la domiciliul acesteia dar contestatoarea nu a negat primirea proceselor verbale astfel încât, deși nu s-a dovedit respectarea întocmai a dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 10/2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța nu poate analiza legalitatea comunicării proceselor verbale către contestatoare. Pe de altă parte, din înscrisurile depuse de părți nu rezultă că procesele verbale ar fi fost contestate de către debitoare în conformitate cu art. 10 din OG nr. 15/2002 raportat la art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001.
Art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 referitor la tariful de despăgubire a fost abrogat prin art. I din Legea nr. 144/2012 începând cu data de 27.07.2012 iar potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 în perioada în care acestea erau în vigoare, prin decizia nr. 57/2012 Curtea Constituțională a apreciat că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material. Pe de altă parte, prin decizia nr. 112/2014, Curtea Constituțională a arătat că textul art. I din Legea nr. 144/2012 prin care s-au abrogat dispozițiile OG nr. 15/2002 care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta conține o normă contravențională mai favorabilă în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României. De asemenea, în cuprinsul aceleiași decizii s-a mai arătat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare iar a reduce aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatorie le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutare până la data intrării în vigoare a noului act normativ în sensul că acestea nu se mai execută. Referitor la pretinsa discriminare între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
Pe de altă parte, conform art. 1 pct. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație iar conform art. 1 pct. 2 din același act, nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1.
În jurisprudența sa cu privire la art. 14 din Convenția Europeană referitor la exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție fără nicio discriminare, Curtea Europeană a subliniat că o discriminare constă în a trata în mod diferit, cu excepția justificării obiective și raționale, persoane aflate în situații comparabile (cauza D. contra României) o distincție fiind discriminatorie dacă este lipsită de justificare obiectivă rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (cauza B. contra României).
Instanța apreciază că distincția făcută de art. II din Legea nr. 144/2012 nu este discriminatorie în raport de dispozițiile art. 1 din protocolul nr. 12 la Convenția Europeană întrucât aceasta are o justificare obiectivă, respectarea principiului securității raporturilor juridice. Legiuitorul a optat pentru înlăturarea tarifului de despăgubire retroactiv numai în cazul în care acesta a fost contestat, nu și pentru situația în care acesta a fost acceptat de către contravenient, fie prin executarea obligației de a-l achita, fie prin necontestarea actului prin care a fost stabilit în sarcina sa, pentru a se asigura preeminența dreptului.
În consecință, întrucât procesele verbale în baza cărora a fost pornită executarea silită contestată în prezenta cauză sunt anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 prin care a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 referitor la tariful de despăgubire iar dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 nu sunt aplicabile deoarece procesele verbale nu au fost contestate de către contestatoare, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare în conformitate cu art. 711 și urm. C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatoarea N. S., cu domiciliul în București, sectorul 4, .. 15, ., . domiciliul procesual ales la C.A. C. și Asociații din București, sectorul 2, Calea Moșilor nr.235, ., CNP_ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 401A, sectorul 6, CUI_, J_, împotriva actelor de executare din dosarul nr._/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M. A. D..
Ia act că intimata nu a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.04.2015.
Președinte, Grefier,
N.-M. C.-S.E. C. B.
Red./Dact. Jud. N.M.C.S/2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4857/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4992/2015. Judecătoria... → |
|---|
