Întoarcere executare. Hotărâre din 23-10-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 13031/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică
din data de 23.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. C.
GREFIER – V. R. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . SA în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv până la data de 23.10.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acesteia instanțe la data de 03.06.2015, contestatoarea S.C. R. București Sud S.A. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite și a tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr._/61/_ /_, desființarea titlului executoriu nr. 29/05.05.2015 și a somației nr. 1587/05.05.2015 emise în cadrul dosarului de executare nr._/61/_ /_, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a contestației.
În motivarea susținerilor, contestatoarea a arătat că a fost sancționată în mod abuziv, prin greșita interpretare și aplicare a legii și cu încălcarea principiilor fundamentale de drept european, respectiv principiul neutralității, principiul proporționalității și al eficacității, astfel cum au fost reținute astfel cum au în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Bulves AD c. Bulgariei, Businesss Suport Center c. Bulgariei, precum și în jurisprudența Curții Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-439/04 C-440/04 Axel Kittel, Recolta Reczcling SPRL; C-285/11 Bonik EOOD, C-80/11 Mahagenben kft și C-142/11 P. D..
S-a arătat că refuzul de deducere a TVA aferentă achizițiilor încalcă atât legislația comunitară cât și pe cea națională, contestatoarea având dreptul de a deduce TVA aferent achizițiilor de la societatea .., întrucât acestea sunt destinate operațiunilor taxabile ale societății iar facturile aferente conțin toate mențiunile impuse de lege, eventualele nereguli ale societății .. neputând fi imputate contestatoarei.
De asemenea, s-a invocat faptul că organele de inspecție fiscală au pus în sarcina societății verificări care cad exclusiv în sarcina celor dintâi. În acest sens, s-a precizat că societatea contestatoare a efectuat toate verificările puse în sarcina sa de lege, iar aceste verificări au demonstrat faptul că furnizorul .. este activ și are cod de TVA valabil fiind evident că nu se putea ști că acesta este parte a unui mecanism de fraudare a TVA.
A învederat contestatoarea că asupra tranzacțiilor cu deșeuri nu se aplică măsurile de simplificare prevăzute de art. 160 Cod Fiscal, care implică evidențierea TVA prin taxare inversă, astfel încât nu există o fraudă de TVA, bugetul statului nefiind prejudiciat în nici un fel.
Un alt motiv de nelegalitate invocat vizează faptul că organele fiscale au ignorat documentele justificative prezentate de către societate iar decizia de a respinge dreptul de deducere al TVA aferent achizițiilor de deșeuri de la .. a fost luată exclusiv în baza unor potențiale nereguli/deficiențe constatate la aceasta din urmă, deși contestatoarea a pus la dispoziție echipei de inspecție fiscală toate documente din care rezultă realitatea achizițiilor.
În susținerea cererii de suspendare a executării silite s-a arătat că, față de cuantumul împovărător al sumei pretinse de intimată, luarea măsurilor de executare silită împotriva societății ar fi de natură să producă un dezechilibru semnificativ activității economice a societății care va fi în imposibilitate să de a-și achita obligațiile lunare către buget, cu consecința declanșării și altor forme de executare silită precum și prejudicierea terților creditori și a salariaților contestatoarei.
S-a mai arătat că în lipsa suspendării executării silite s-ar putea ajunge chiar la anihilarea societății, acesta aflându-se în imposibilitatea de a face plata creanței ceea ce va determina blocarea tuturor conturilor bancare pentru o perioadă îndelungată de timp, iar plata creanței prin executarea silită a bunurilor din patrimoniul acesteia va genera inevitabil .>
A precizat contestatoarea că măsura suspendării se impune și raportat la faptul că, până la data formulării cererii, organul fiscal sesizat cu contestație fiscală nu a emis încă decizia de soluționare, decizie în lipsa căreia societatea nu poate ataca cu acțiune în anulare decizia de impunere, accesul la justiție pentru contestarea fondului impunerii în acest moment nefiind posibil.
S-a mai învederat că societatea contestatoarea a închis exercițiul financiar aferent anilor anteriori cu pierderi, iar criteriul patrimonial trebuie avut în vedere ca motiv temeinice pentru dispunerea suspendării executării silite, în cazul neinstituirii acestei măsuri existând riscul eliminării de pe piață.
A subliniat contestatoarea că tratarea echilibrată a intereselor părților poate fi privită ca o aplicație particulară a principiului proporționalității consacrat de art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană iar în speță este cel mai bine circumstanțiat interesul reclamantului de a obține suspendarea executării silite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 145, art. 146, art. 155, art. 160, art. 172, art. 173 Cod Procedură fiscală, art. 719, art. 723, art. 724 Cod Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea având ca obiect contestație la executare a fost legal timbrată cu suma de 1000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform dispozițiilor art. 10 alin. (2) din OUG 80/2013.
Intimata a depus întâmpinare la data de 26.06.2015 prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Cu titlu prealabil, s-a învederat că Direcția Generală de Administrarea a Marilor Contribuabili este o structură fără personalitate juridică, astfel încât, în cauză, calitatea de pârâtă revine A.N.A.F..
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație, care reprezintă o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui acre se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia iar deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ.
A mai subliniat că actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiile legale incidente și cuprind toate mențiunile referitoare la numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia.
A mai învederat contestatoarea că scopul executării silite este încasarea la bugetul consolidat a obligațiilor fiscale restante datorate de contribuabili în sensul că, dacă acestea nu sunt achitate voluntar, organele de executare silită sunt obligate să procedeze la recuperarea acestora.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, intimata a arătat că nu s-a făcut dovada depunerii de către contestatoare a cauțiunii impuse pentru suspendarea executării.
De asemenea, s-a învederat că în cauză executarea silită nu a fost începută de către organele fiscale, fiind instituite doar măsuri asigurătorii astfel încât, dacă s-ar dispune suspendarea executării acestor măsuri s-ar tinde practic la desființarea temporară a măsurilor asigurătorii în sine deși legiuitorul a prevăzut o modalitate distinctă de desființare a acestora, respectiv ridicarea prin decizie motivată de către creditorii fiscali.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 Cod Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 20.07.2015 contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, cu titlu prealabil, să se ia act de faptul că în cauză, calitatea de intimat revine A.N.A.F..
Cu privire la contestația la executare, a arătat că apărările formulate de intimată prin întâmpinare se rezumă la redarea unor dispoziții normative privind contestația fiscală prealabilă și nu au relevanță în cauză.
A învederat contestatoarea că în cauză titlul de creanță a fost emis cu încălcarea prevederilor legale iar apărările referitoare la acest aspect sunt admisibile în cadrul contestației la executare câtă vreme organul fiscal nu a soluționat contestația fiscală prealabilă însă a procedat la emiterea de acte de executare, punând contestatoarea în imposibilitatea de formula aceste apărări în cadrul contenciosului administrativ.
În continuare, contestatoarea a reiterat susținerile dezvoltate prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește cererea de suspendare executării silite, s-a învederat că, în ceea ce privește obligația de depunere a cauțiunii, aceasta urmează a fi îndeplinită de către contestatoare după indicarea cuantumului de către instanța de judecată.
S-a mai precizat, contrar susținerilor intimatei din întâmpinare, că în cauză executarea silită a fost demarată în baza titlului executoriu nr. 29/05.05.2015 și a somației nr.1587/05.05.2015 emise în dosarul de executare nr._/61/_ /_, astfel încât nici afirmația intimatei privind ridicarea măsurilor asigurătorii nu are relevanță în cauză.
În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În urma verificărilor efectuate la sediul contestatoarei de către reprezentanții ANAF a fost întocmit raportul de inspecție fiscală din 23.02.2015 (fila 27), la aceeași dată fiind emisă și decizia de impunere înregistrată sub nr. F-MC 1726, prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumelor reprezentând obligații fiscale suplimentare (filele 20-26).
Actele menționate anterior au fost comunicate contestatoarei la data de 27.02.2015 (fila 19).
Ca urmare a expirării termenului de plată a obligațiilor fiscale, în executarea deciziei de impunere nr. F-MC 1726/23.02.2015, intimata a procedat deschiderea dosarului de executare nr._/61/_ /_ în cadrul căruia au fost emise titlul executoriu nr. nr. 29/05.05.2015 pentru suma de_ lei (fila 18) și somația de plată nr. 1587/05.05.2015 (fila 18 verso), comunicate debitorului la data de 27.02.2015 (fila 19).
Potrivit dispozițiilor art. 141 Cod Procedură Fiscală „(11) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. (…) (2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. (…) (4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Raportat la dispozițiile normative citate anterior, instanța reține că executarea silită se desfășoară cu respectarea dispozițiilor legale incidente, titlul executoriu nr. 29/05.05.2015 fiind emis în baza titlului de creanță reprezentat de decizia de impune nr. F-MC 1726/23.02.2015 ca urmare a scadenței obligațiilor de plată stabilite în cuprinsul acesteia, și cuprinde toate elementele prevăzute de art. 141 alin. (4) și 43 alin. (2) Cod Procedură Fiscală.
De asemenea, în ceea ce privește somația de plată nr. 1587/05.05.2015, acesta cuprinde elementele prevăzute de art. 145 alin. (2) Cod Procedură Fiscală, respectiv numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, indicarea consecințelor nerespectării acesteia, precum și mențiunile generale impuse actelor administrative fiscale de art. 43 alin. (2) Cod Procedură Fiscală.
De altfel, raportat la motivele de nelegalitate dezvoltate de contestatoare prin cererea de chemare în judecată, instanța reține că aceasta nu adus critici referitoare la modalitatea de executare silită sau cu privire la nelegalitatea actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare nr._/61/_ /_, fiind invocate motive ce țin de fondul dreptului, respectiv modalitatea de stabilire a cuantumului obligațiilor fiscale cuprinse în titlul de creanță devenit ulterior titlu executoriu, respectiv decizia de impunere nr. F-MC 1726/23.02.2015.
Cu privire la acest aspect, instanța reține dispozițiile art. 172 alin. (3) Cod Procedură Fiscală conform cărora „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
În cauză, instanța constată existența unei căi procesuale specifice pentru desființarea titlului, respectiv contestația împotriva titlului de creanță fiscală prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod Procedură Fiscală.
Pe cale de consecință, invocarea motivelor de nelegalitate ce vizează modalitatea de stabilire a obligațiilor fiscale prin decizia de impunere nr. F-MC 1726/23.02.2015, în baza căreia a fost emis titlul executoriu nr. nr. 29/05.05.201 este inadmisibilă în prezenta contestație la executare în cadrul căreia se pot analiza numai aspecte ce țin de legalitatea executării silite.
Astfel, instanța urmează a reține incidența dispozițiilor normative invocate cu privire la contestația la executarea silită însăși, având în vedere că întreaga motivare a contestatoarei se bazează pe invocarea motivelor de nelegalitate a titlului de creanță, pentru care există o cale specifică de atac, procedură care, de altfel, a fost urmată de contestatoare prin formularea contestației împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală înregistrată la ANAF sub nr._/25.03.2015 (fila 40).
Nu pot fi reținute susținerile contestatoarei din răspunsul la întâmpinare, în sensul admisibilității apărărilor invocate ca urmare a faptului că organul fiscal nu a soluționat contestația fiscală prealabilă deși a emis forme de executare silită, având în vedere că potrivit art. 215 alin. (1) Cod Procedură Fiscală formularea contestației cu privire la titlul de creanță nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
De asemenea, nesoluționarea contestației de către organul fiscal până la momentul formulării prezentei cereri nu deschide posibilitatea părții de a formula contestație la executare cu privire la motivele de nelegalitate invocate în contestația fiscală. Dispozițiile Codului de Procedură Fiscală nu condiționează inadmisibilitatea invocării motivelor de fond în cadrul contestației la executare de exercitarea sau soluționarea căii speciale de atac.
Raportat la considerentele arătate anterior, având în vedere că actele de executare din cadrul dosarului nr._/61/_ /_ au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 138-145 Cod Procedură Fiscală, nefiind invocate alte motive de nelegalitate, instanța urmează a respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția cu privire la contestația la executare, față de dispozițiile art. 719 Cod Procedură Civilă, urmează a respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . SA, cu sediul ales la SPARL B. G. din București, ., ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. V. R. I.
Red. AC/Tehnored. VRI
4ex/2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Încheierea nr. 24/2015.... → |
|---|
