Actiune in raspundere delictuala. Încheierea nr. 24/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 24/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 13357/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 24.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. D.
Grefier – M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile de față privind pe reclamantul L. C. M. în contradictoriu cu pârâtul B. E. JUDECĂTORESC CASAGRANDA-S. A., având ca obiect „acțiune in răspundere delictuala”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, personal și asistat de apărător ales, conform împuternicirii avocațiale aflate la dosar (fila 9) și pârâtul, prin apărător ales, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar (dosar_/3/2014 fila 167).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cuprinsul căruia învederează instanței faptul că la data de 24.09.2015, reclamantul a depus note scrise cu privire la competența de soluționare a prezentei cauze, după care,
Reclamantul, prin apărător, comunică apărătorului părții adverse un exemplar al notelor scrise, depuse la dosarul cauzei la data de 24.09.2015, prin poșta electronică.
Instanța pune în discuție și acordă cuvântul părților asupra competenței Judecătoriei Sectorului 4 București.
Reclamantul, prin apărător, arată că, în temeiul dispozițiilor art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, pentru următoarele considerente: acțiunea introdusă de către reclamant, este o acțiune privind angajarea răspunderii civile delictuale a organului de executare, în urma constatării refuzului acestuia de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească. De asemenea, arată că, această acțiune se întemeiază pe dispozițiile art. 45 alin. 1 coroborat cu art. 56 alin. 6 din Legea nr. 188/2000, învederând că în niciun moment reclamantul nu a promovat o acțiune privind constatarea refuzului de a îndeplini un act în temeiul art. 56 alin. 2. Mai mult, arată că nu s-a făcut niciodată mențiunea și nu s-au invocat celelalte alineate ale art. 56 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești. Totodată, arată că prezentul litigiu este o acțiune evaluabilă în bani, având ca obiect suma de peste 200.000 lei, respectiv 321.507,86 lei, astfel, apreciază că pentru stabilirea competenței, se va avea în vedere raportul valorii litigiului. De asemenea, prin coroborarea art. 94 alin. 1 Cod procedură civilă cu dispozițiile art. 95 alin. 4 Cod procedură civilă, arată că, instanța competentă să soluționeze cauzele al căror obiect este evaluabil în bani, peste suma de 200.000 lei, este Tribunalul. Mai arată că, cererea de chemare în judecată depusă de către reclamant este formată din două capete principale de cerere, astfel că, aplicând dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, în situația în care s-ar considera pentru primul capăt de cerere ca instanță competenta Judecătoria Sectorului 4 București, iar pentru cel de-al doilea capăt Tribunalul București, dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, conduc la soluția potrivit căreia, cererea unică prin care două capete principale de cerere având aceeași cauză, va fi soluționată de instanța de grad mai înalt, respectiv Tribunalul București, pentru toate aceste considerente solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București și declinarea prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pârâtul, prin apărător, solicită respingerea excepției necompetenței, astfel cum a fost invocată, apreciind că partea adversă urmărește să disocieze complet o acțiune specială în constatarea refuzului care este prevăzută și reglementată de Legea nr. 188/2000 și să înlocuiască cu o acțiune civilă, care nu s-ar întemeia pe această lege, dar în același timp se și întemeiază, or, în condițiile în care acțiunea prin ea însăși a fost într-o oarecare măsură confuză, această acțiune ducând la confuzia instanței, respectiv a Tribunalului București, apreciind că reaua credință privind exercitarea dreptului la acțiune incumbă părții și, prin urmare, apreciază că față de acest aspect este necesar ca acțiunea să urmeze dreptul special și anume Legea nr. 188/2000.
Se prezintă domnul avocat M. P., apărătorul reclamantului, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, fila 9.
Pârâtul, prin apărător ales, solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București și, în subsidiar, disjungerea capătului doi de cerere și transmiterea acestuia spre competentă soluționare Tribunalului București
Reclamantul, prin apărător, arată că ceea ce reclamantul a pretins în fața Tribunalului, precum și în fața Judecătoriei, este că executorul judecătoresc, prin nepunerea în aplicare a unei hotărâri definitive a creat un prejudiciu, apreciind că în prezenta cauză este vorba de o răspundere civilă delictuală. Arată că, în prima cerere de chemare în judecată, reclamantul a făcut trimitere la dispozițiile art. 56 alin. 5 din Legea nr. 188/2000, pentru a susține argumentul potrivit căruia executorul nu a respectat o hotărâre definitivă, fără a face trimitere și a solicita aplicarea procedurii reglementate de alineatele precedente ale art. 56, care stabilesc regulile asociate unei plângeri împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un anumit act, urmând ca hotărârea pronunțată într-o astfel de plângere definitivă, să fie obligatorie executorului. De asemenea, arată că ceea ce pretinde reclamantul este faptul că i-a fost creat un prejudiciu prin nepunerea în aplicare a acestei hotărâri. Totodată, pe baza precizărilor, solicită instanței să ia act de faptul că reclamantul a promovat o acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva executorului judecătoresc, apreciind că, în raport de precizarea părții adverse, cu privire la prima declinare de competență, soluția corectă procedural ar fi un regulator de competență sau disjungerea capetelor de cerere în spre o soluționare a acestora.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată de reclamant, prin apărător.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, în temeiul art. art. 396 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 08.10.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 08.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. D.
Grefier – M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile de față privind pe reclamantul L. C. M. în contradictoriu cu pârâtul B. E. JUDECĂTORESC CASAGRANDA-S. A., având ca obiect „acțiune in răspundere delictuala”.
Dezbaterile și susținerile părților pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzi scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 08.10.2015. |
INSTANȚA
Având în continuare nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. art. 396 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 15.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER |
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 15.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. D.
Grefier – M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile de față privind pe reclamantul L. C. M. în contradictoriu cu pârâtul B. E. JUDECĂTORESC CASAGRANDA-S. A., având ca obiect „acțiune in răspundere delictuala”.
Dezbaterile și susținerile părților pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzi scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15.10.2015. |
INSTANȚA
Având în continuare nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. art. 396 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 22.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER |
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 22.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. D.
Grefier – M.-L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile de față privind pe reclamantul L. C. M. în contradictoriu cu pârâtul B. E. JUDECĂTORESC CASAGRANDA-S. A., având ca obiect „acțiune in răspundere delictuala”.
Dezbaterile și susținerile părților pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzi scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 22.10.2015. |
INSTANȚA
Având în continuare nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. art. 396 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 29.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER |
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantul L. C. M., în contradictoriu cu pârâtul B. E. JUDECĂTORESC CASAGRANDA-S. A., având ca obiect acțiune in răspundere delictuală.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.09.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la data de 08.10.2015, 15.10.2015, 22.10.2015 și 29.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
1. Prin cererea formulată de reclamantul L. C. M., în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A., s-a solicitat constatarea refuzului organului de executare de a pune în aplicare sentința civilă nr. 2196/25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1851/R/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, precum și să se dispună obligarea Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A. la repararea integrală a prejudiciului material în valoare totală de 321.507,86 lei produs reclamantului.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1349, 1381 și 1386 din Codul Civil și pe dispozițiile art. 56 din Legea nr. 188/2000.
2. Prin întâmpinarea depusă la 5.12.2014, Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A. a invocat, inter alia, excepția necompetenței materiale a tribunalului, în raport de dispozițiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, arătând că acțiunea în despăgubiri are caracter accesoriu față de capătul principal de cerere – constatarea refuzului executorului judecătoresc.
3. În răspunsul la întâmpinare, depus la 5.01.2015 (filele 141 și următoarele), s-a precizat că obiectul acțiunii formulate este angajarea răspunderii delictuale a organului de executare ca urmare a constatării refuzului acestuia de a se conforma hotărârii definitive conform art. 56 alin. (5) din Legea nr. 188/2000.
4. Prin sentința civilă nr. 262 din data de 02.03.2015, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.
În motivare, tribunalul a reținut că „reclamantul îi impută executorului judecătoresc faptul că, după pronunțarea sentinței civile nr. 2196/25.02.2013, a Judecătoriei Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1851/R/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, acesta nu s-a conformat unor dispoziții ale instanței și, astfel, nu a continuat executarea silită potrivit indicațiilor instanței. Consideră că s-a produs, astfel, în patrimoniul său un prejudiciu cuantificat la 321.507,86 lei.
Or, este lipsit de echivoc caracterul accesoriu al capătului de cerere referitor la acoperirea prejudiciului încercat de reclamant, constatarea atitudinii culpabile a biroului executorului judecătoresc fiind necesar a se stabili cu prioritate.
Prin sentința civilă anterior amintită, s-a admis plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A., acesta din urmă fiind obligat să respecte dispozițiile art. 411 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Astfel, capătul principal al prezentei cereri, întemeiat pe dispozițiile art. 56 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, are ca obiect constatarea faptei judecătorului de a nu se conforma hotărârii judecătorești rămase definitivă în materia plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b) -i) din aceeași lege.
Or, o astfel de acțiune revine spre soluționare instanței de executare, în cauză Judecătoria Sectorului 4 București, fiind un incident în legătură cu executarea silită.
Având în vedere data cererii de executare silită, instanța de executare a fost stabilită în raport de dispozițiile art. 373 alin. (3) din vechiul Cod de procedură civilă.”
5. Pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, cauza a fost înregistrată sub numărul_ .
6. În ședința din 24.09.2015, verificându-și din oficiu competența, instanța a luat concluziile părților, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, rămânând în pronunțare cu privire la acest aspect.
Analizându-și competența, în acord cu dispozițiile art. 248 C. și ale art. 130 C. și 131 C., instanța reține următoarele:
1. Reclamantul L. C. M., în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A., a formulat o acțiune prin care a solicitat:
a. constatarea refuzului organului de executare de a pune în aplicare sentința civilă nr. 2196/25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1851/R/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă;
b. obligarea Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A. la repararea integrală a prejudiciului material în valoare totală de 321.507,86 lei produs reclamantului.
2. În ceea ce privește aceste două capete de cerere, ele au ca finalitate antrenarea răspunderii delictuale a executorului judecătoresc, despre care reclamantul afirmă că nu a respectat dispozițiile unei hotărâri judecătorești.
3. Mai concret, instanța reține că reclamantul a declanșat executarea silită în dosarul 749/2011 în cadrul căruia, modalitatea de executare silită aleasă de executorul judecătoresc a fost aceea a vânzării unui pachet de acțiuni al debitorului . SA.
Întrucât valoarea acțiunilor nu a fost expertizată înaintea vânzării, reclamantul a formulat acțiune în instanță, pentru sancționarea refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare (întocmirea unui raport de expertiză), întemeiată pe dispozițiile art. 56 din Legea nr.188/2000 (fila 25 – dosar TB), instanța admițând acțiunea, anulând executarea silită a acțiunilor și obligându-l pe executorul judecătoresc să întocmească un raport de expertiză (sentința civilă nr. 2196/25.02.2013, pronunțată în dosarul nr._/4/2011).
Reclamantul afirmă că executorul judecătoresc nu s-a conformat.
Prin urmare, în opinia reclamantului, executorul judecătoresc i-a produs un prejudiciu prin fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești care îl obliga să expertizeze valoarea acțiunilor, solicitând în prezentul dosar atât constatarea că acesta nu a respectat dispozițiile hotărârii judecătorești, cât și repararea prejudiciului.
4. În acest cadru faptic, instanța reține că acțiunea reclamantului este una care vizează răspunderea delictuală a executorului judecătoresc, întemeiată pe o faptă ilicită constând în presupusa nerespectare a unei hotărâri judecătorești, emise în temeiul art. 56 din Legea nr. 188/2000.
Faptul că reclamantul a solicitat și constatarea refuzului organului de executare de a pune în aplicare sentința civilă nr. 2196/25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, nu reprezintă un veritabil capăt de cerere distinct, ce se încadrează în verificarea pe care instanța oricum o face, atunci când urmează să stabilească unul dintre elementele răspunderii delictuale, respectiv dacă persoana acuzată a săvârșit sau nu o faptă ilicită.
Prin urmare, ceea ce reclamantul a indicat drept prim capăt de cerere reprezintă în realitate un element de temeinicie al celui de al doilea capăt de cerere, acesta din urmă vizând răspunderea delictuală a executorului judecătoresc.
De altfel, reclamantul a insistat că temeiul juridic al cererii sale este art. 1357 și urm. Cciv, iar nu art. 56 din Legea nr. 188/2000, acest din urmă temei fiind deja folosit de reclamant pentru obținerea sentinței civile nr. 2196/25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011.
5. În aceste condiții, instanța reține că potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, Răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale.
Trimițând la legea civilă, textul trimite la dreptul comun pentru a se stabili răspunderea delictuală a executorului judecătoresc, iar nu la procedura specială a contestației la executare.
De altfel, instanța reține că în contestație la executare sunt reglate diferite puncte de vedere contrare aferente procedurii de executare silită. Or, în speță, reclamantul nu vizează executarea silită, nu are nimic de reproșat debitorului sau altor actori din executarea silită, pentru motive care să țină de recuperarea prejudiciului său din executare silită, ci promovează o nouă acțiune, care tinde la crearea unui titlu executoriu nou, de data aceasta împotriva executorului judecătoresc, învederând răspunderea delictuală a acestuia.
De asemenea, instanța mai reține și că aceasta este opinia doctrinei, chiar dacă acest argument nu are forță juridică obligatorie în prezentul dosar (a se vedea E. O., I. G., Tratat teoretic și practic de executare silită, Vol. I – Teoria generală și procedura execuțională, Ed. Universul Juridic, 2013, pag. 198).
6. Pentru aceste motive, instanța reține că prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 Cciv privind răspunderea delictuală a executorului judecătoresc, nefiind vorba despre un incident la executare, care să atragă aplicabilitatea procedurii contestației la executare, astfel încât urmează să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, față de valoarea obiectului litigiului, peste 200.000 lei, în acord cu dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. și art. 95 C..
În consecință, constatând existența unui conflict negativ de competență, prin raportare la conținutul sentinței civile nr. 262 din data de 02.03.2015, pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014, instanța urmează să sesizeze Curtea de Apel București, în temeiul art. 135 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei sectorului 4 București.
Declină competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul L. C. M., cu domiciliul în București, .. 7, ., ., în contradictoriu cu pârâtul B. E. JUDECĂTORESC CASAGRANDA-S. A., cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 10, ., ., sector 4, în favoarea Tribunalului București.
Constată existența unui conflict negativ de competență.
Sesizarea Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C.D. 17 Noiembrie 2015
| ← Întoarcere executare. Hotărâre din 23-10-2015, Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
