Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 4139/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4139/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 4139/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4139
ȘEDINȚĂ PUBLICĂ din data de 03.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. B.
GREFIER: L. L. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „modificare măsuri privind copilul” privind pe reclamantul L. B. H., în contradictoriu cu pârâta L. F., cu citarea autorității tutelare – Primăria Sector 4 București.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 11.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru 18.03.2015, 27.03.2015 și 03.04.2015, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.07.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, reclamantul L. B. H., în contradictoriu cu pârâta L. F. a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună încuviințarea exercitării dreptului acestuia de a avea legături personale cu minorii L. M. Ilanit, născută la data de 17.07.2006 și L. Kfir-Jonathan, născut la data de 13.02.2011, după programul individualizat de reclamant. De asemenea, s-a mai solicitat de către reclamant încuviințarea de a ieși din România împreună cu copiii, în perioada vacanțelor de iarnă, respectiv a vacanțelor de vară, fără obținerea acordului prealabil al pârâtei, cu obligația reclamantului de a-i readuce la domiciliul pârâtei la sfârșitul perioadei ce va fi stabilită de instanță, pentru vacanța de vară, respectiv vacanța de iarnă.
În fapt, reclamantul a susținut că prin sentința civilă nr. 1280/10.02.2014 a Judecătoriei Cornetu s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și stabilirea domiciliului minorilor la mamă. S-a susținut de către reclamant că, ulterior despărțirii în fapt a părților, au existat situații în care nu i s-a permis de către pârâtă să se întâlnească cu cei doi minori, deși copiii doreau acest lucru. De asemenea, reclamantul a învederat instanței că pârâta a refuzat să își dea acordul necesar în vederea deplasării minorilor în Israel împreună cu reclamantul, la rudele acestuia din urmă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 262 alin. 2 C.civ., art. 496 alin. 5 teza 1 C.civ., art. 17 alin. 4 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 5 Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 9 pct. 3 din Convenția cu privire la drepturile copilului, art. 4 Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii.
În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială. Au fost depuse la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, certificatele de naștere ale celor doi minori (f. 4-5), Sentința civilă nr. 1280/2014, pașaport și permis de ședere reclamant.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
La data de 24.10.2014, prin Serviciul Registratură, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, respectiv în ceea ce privește exercitarea de către reclamant a dreptului de a avea legături personale cu minorii, conform programului stabilit și respingerea acțiunii în ceea ce privește încuviințarea reclamantului de a ieși cu minorii din România, fără obținerea acordului prealabil al pârâtei.
În motivare, pârâta a invocat temerea că reclamantul ar putea duce copiii în Israel, fără a-i mai aduce înapoi. A învederat instanței că, ulterior desfacerii căsătoriei părților și stabilirii domiciliului minorilor la mamă, pârâta a făcut toate demersurile necesare pentru ca minorii să mențină legăturile personale cu tatăl acestora, astfel că reclamantul îi poate vizita pe copii ori de câte ori vine în România și îi poate lua de la domiciliul pârâtei de fiecare dată când dorește. S-a mai susținut că nu ar fi în interesul minorului L. Kfir-Jonathan, în vârstă de 3 ani și 9 luni, să fie despărțit de mama sa, cu care este obișnuit, mai mult de câteva zile. De asemenea, s-a arătat că reclamantul a avut un comportament violent atât față de pârâtă, cât și față de minori. A arătat pârâta că, în vederea asigurării celor mai bune condiții de dezvoltare pentru minori, se impune ca desfășurarea legăturilor personale între copii și reclamant să aibă loc doar pe teritoriul României.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedire, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială cu 2 martori (f. 63).
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile din cadrul cererii introductive, arătând că temerea pârâtei referitoare la conviețuirea permanentă a minorilor cu reclamantul în Israel nu este justificată și că este firească păstrarea unei legături a minorilor cu rudele din familia extinsă a reclamantului, acestea aflându-se pe teritoriul statului Israel. În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că despărțirea pentru mai mult de câteva zile a minorului L. Kfir-Jonathan de mama sa contravine interesului superior al acestuia, reclamantul a arătat că minorul a călătorit cu reclamantul în Israel încă de la vârsta de 6 luni, fără a fi însoțit de mama sa. De asemenea, a arătat că nu a avut niciodată un comportament violent față de minori.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile reciproce ale părților și proba testimonială, fiind audiați martorii Z. I. și T. C..
De asemenea, la data de 11.03.2015, a fost ascultată, în Camera de Consiliu, minora L. M.-Ilanit.
La dosarul cauzei au fost depuse referatele de anchetă socială efectuate la domiciliile părților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din căsătoria părților, s-a născut la data de 17.07.2006, minora L. M. Ilanit, iar la data de 13.02.2011, minorul L. Kfir-Jonathan, astfel cum rezultă din certificatele de naștere depuse în copie la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1280/2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, instanța a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, stabilind domiciliul minorilor la mamă.
În prezent minorii locuiesc cu mama lor, care se implică activ în creșterea și educarea acestora, iar reclamantul locuiește pe teritoriul statului Israel, după cum rezultă din referatul de anchetă psihosocială.
Potrivit art. 401, alin 1 cod civil părintele separat de copilul său are dreptul de a menține legături personale cu acesta. Dispozițiile art. 8 alin.2 și 4 din Legea 272/2004 prevăd că, copilul are dreptul de a fi îngrijit, crescut și educat de părinții săi și de a-și păstra relațiile de familie.
De asemenea, potrivit art. 14 și urm. din Legea nr. 272/2004, cu modificările și completările ulterioare, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament, aceste relații personale putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu persoanele respective, vizitarea copilului la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioadă determinată, corespondență sau o altă formă de comunicare ori transmiterea de informații referitoare la copil.
Potrivit art. 16 din aceeași lege, copilul care a fost separat ambii părinți sau numai de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului, interes în raport de care instanța poate stabili anumite limite, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Art. 31 din lege prevede, la rândul său, atât responsabilitatea ambilor părinți pentru creșterea copiilor lor, obligația acestora ca în exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești să aibă în vedere întotdeauna interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu acesta ori prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, cât și dreptul oricăruia dintre părinți de a se adresa instanței de judecată în caz de neînțelegeri cu privire la exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești.
Instanța apreciază că este în interesul superior al minorilor L. M. Ilanit și L. Kfir-Jonathan să păstreze și să dezvolte în continuare relația cu tatăl lor, pentru o dezvoltare armonioasă, fizică și psihică. Imixtiunea altor persoane în desfășurarea relațiilor personale dintre copil și tată aduc atingere gravă interesul superior al minorului. Desigur că dreptul tatălui de a avea legături personale cu copilul nu este unul absolut și poate comporta acele limite care sunt impuse de necesitatea asigurării unei dezvoltări optime a copilului minor.
După cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și din răspunsurile la interogatoriul luat pârâtei și din procesul-verbal de ascultare a minorei M. Ilanit, între reclamant și minori există un sentiment de atașament reciproc, copiii fiind bucuroși când tatăl acestora, venind în România, îi ia de la școală. În acest context, instanța reține și că susținerile pârâtei în sensul că reclamantul are un comportament violent față de minori nu sunt confirmate de ansamblul probator administrat în cauză. De asemenea, manifestarea de către reclamant a dorinței de a menține o legătură cât mai apropiată cu minorii rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 20 din interogatoriul administrat pârâtei.
Mai mult, instanța reține, din susținerile pârâtei, confirmate de răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului, că acesta păstrează legătura cu minorii, prin telefon și prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice. De asemenea, reclamantul a petrecut, în cursul anului 2014, mai multe perioade de aproximativ 2 săptămâni împreună cu minorii.
În plus, instanța reține că pârâta este de acord cu încuviințarea în favoarea reclamantului a dreptului la legături personale cu minorii, pe teritoriul României.
Potrivit referatului de anchetă psihosocială întocmit în cauză (f. 155) și înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, pârâtul deține în comodat un apartament format din 3 camere și dependințe, proprietatea numitului Berko Arie L., ce acoperă necesitățile locative ale sale și ale minorilor și unde aceștia ar beneficia de condiții optime de creștere și de educare.
Minorii trebuie să mențină relații apropiate cu ambii părinți, fiind important ca aceștia să simtă în continuare că atât mama, împreună cu care locuiesc, cât și tatăl se implică în creșterea lor și în continuare amândoi părinții îi vor sprijini și vor constitui familia acestora. Pentru o dezvoltare armonioasă copiii au nevoie în mod cert de afecțiune din partea ambilor părinți, chiar dacă aceștia nu mai locuiesc împreună.
Cum din probele administrate nu a rezultat că lăsarea minorilor în grija tatălui ar pune în primejdie dezvoltarea fizică și psihică a acestora, instanța apreciază că este în interesul minorilor să mențină relații personale directe cu tatăl lor.
În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că minora M. Ilanit urmează cursuri de balet în zilele de marți și joi, orele 17-18, instanța reține, în primul rând că nu a fost făcută dovada acestei susțineri. În plus, nu există niciun motiv pentru care minorii nu ar putea fi duși de către tată la eventuale activități extrașcolare pe care aceștia le frecventează, în situațiile în care acestea ar fi programate în perioadele pentru care urmează a fi încuviințată exercitarea dreptului reclamantului de a menține legături personale cu minorii. Pe cale de consecință, instanța va încuviința reclamantului dreptul la legături personale cu minorii M. Ilanit și Kfir-Jonathan, prin luarea de către reclamant a minorilor de la domiciliul pârâtei și cu obligația reclamantului de a-i readuce la domiciliul pârâtei, după următorul program:
- în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, de vineri, de la orele 16.00, până duminică, la orele 21.00
- săptămânal, în zilele de marți și joi, de la orele 17.00 până la orele 21.00
- în anii impari, pe 13 februarie, ziua de naștere a minorului L. Kfir-Jonathan, respectiv 17 iulie, ziua de naștere a minorei L. M. Ilanit
- a doua săptămână a vacanței de iarnă
- luna august a vacanței de vară
În ceea ce privește solicitarea generică a reclamantului de a se încuviința ieșirea minorilor din țară împreună cu tatăl, instanța constată că aceasta contravine dispozițiilor Legii nr.248/2005 iar dreptul respectiv nu este unul de care părțile să poată dispune. Conform art. 30 alin. 1, lit. d din Legea nr. 248/2005, organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărți de identitate și care călătorește însoțit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceasta numai dacă persoana însoțitoare prezintă o declarație a ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinație, la perioada în care urmează să se desfășoare călătoria, precum și datele de identitate a însoțitorului respectiv.
Pe de altă parte, instanța poate suplini consimțământul unuia dintre părinți pentru plecarea minorului în străinătate numai după ce se verifică dacă această măsură contravine interesului superior al minorului, raportat la fiecare călătorie în parte, aceasta fiind rațiunea dispozițiilor legale menționate. Prin urmare, suplinirea consimțământului celuilalt părinte nu poate acoperi toate călătoriile minorului efectuate de copil în perioada minorității, ci instanța poate dispune această măsură analizând fiecare călătorie în parte.
În cauza de față, instanța apreciază că reclamantul a făcut dovada existenței interesului superior al minorilor numai raportat la deplasarea acestora împreună cu tatăl lor, pe teritoriul statului Israel, precum și la Paris, Franța.
În acest sens, instanța reține, din probele administrate în cauză, că reclamantul, tatăl minorilor, locuiește în Israel, pe teritoriul aceluiași stat locuind și membri ai familiei extinse a minorilor. De asemenea, instanța reține că cei doi minori au mai călătorit în Israel atât împreună cu ambii părinți, cât și doar însoțiți de tatăl lor, în timpul căsătoriei părților, după cum rezultă din susținerile reclamantului, confirmate de răspunsurile la interogatoriul administrat pârâtei, precum și din înscrisurile depuse la dosar (f.139-145), însă ulterior despărțirii părților, pârâta nu și-a mai dat acordul în vederea deplasării minorilor împreună cu reclamantul pe teritoriul statului Israel (răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriul administrat pârâtei). Mai mult, minora M. Ilanit și-a exprimat, în timpul ascultării sale în camera de consiliu, dorința de a merge din nou în vizită la tatăl său în Israel. În ceea ce îl privește pe minorul Kfir-Jonathan, în vârstă de 4 ani, instanța va înlătura susținerile pârâtei în sensul că, față de vârsta fragedă a acestuia, despărțirea de mamă pentru o perioadă mai lungă de câteva zile ar contraveni interesului superior al minorului, având în vedere că minorul a petrecut anterior perioade de timp mai îndelungate cu reclamantul, în absența pârâtei, după cum rezultă din cele expuse anterior.
În ceea ce privește deplasarea minorilor împreună cu reclamantul pe teritoriul statului Franța, respectiv la Paris, în vederea vizitării parcului Disneyland, este adevărat că reclamantul nu a făcut referire la acest aspect în cererea introductivă de instanță, însă pârâta a luat cunoștință de el în cadrul ședinței publice, având prin urmare posibilitatea de a formula eventuale apărări. În plus, având în vedere cererea generică a reclamantului de a se încuviința ieșirea minorilor din țară, fără acordul prealabil al pârâtei, instanța apreciază că poate analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și prin raportare la această locație. În acest sens, instanța reține că minora M. Ilanit și-a exprimat dorința de a merge împreună cu tatăl său la parcul Disneyland Paris și că este în interesul superior al minorilor să desfășoare împreună cu tatăl acestora activități recreative, neexistând prin urmare nici un motiv pentru a se considera că deplasarea minorilor cu tatăl acestora, împreună cu care au petrecut anterior perioade îndelungate de timp și de care se simt atașați, la locația menționată, contravine acestui interes.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte acest capăt de cerere și va suplini acordul pârâtei în vederea deplasării minorilor L. M. Ilanit și L. Kfir-Jonathan pe teritoriul statului Israel și la Paris, Franța, în perioada 1-31 august 2015, împreună cu reclamantul, cu obligația acestuia de a-i readuce la domiciliul pârâtei la sfârșitul acestei perioade.
Față de împrejurarea că pârâtului i-a fost impusă obligația de a readuce minorii la domiciliul pârâtei la sfârșitul perioadei menționate, instanța va înlătura susținerile pârâtei cu privire la intenția reclamantului de a reține minorii în Israel, apreciind că se impune aplicarea prezumției de bună credință în ceea ce privește respectarea hotărârii judecătorești de către reclamant. Mai mult, ca o garanție suplimentară, instanța reține că statele cu privire la care a fost suplinit acordul pârâtei în vederea deplasării minorilor sunt parte la Convenția de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii.
Pe cale de consecință, pentru motivele de mai sus, instanța va respinge admite în parte cererea, încuviințând reclamantului dreptul la legături personale cu minorii M. Ilanit și Kfir-Jonathan, prin luarea de către reclamant a minorilor de la domiciliul pârâtei și cu obligația reclamantului de a-i readuce la domiciliul pârâtei, după următorul program:
- în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, de vineri, de la orele 16.00, până duminică, la orele 21.00
- săptămânal, în zilele de marți și joi, de la orele 17.00 până la orele 21.00
- în anii impari, pe 13 februarie, ziua de naștere a minorului L. Kfir-Jonathan, respectiv 17 iulie, ziua de naștere a minorei L. M. Ilanit
- a doua săptămână a vacanței de iarnă
- luna august a vacanței de vară,
și va suplini acordul pârâtei în vederea deplasării minorilor L. M. Ilanit și L. Kfir-Jonathan pe teritoriul statului Israel și la Paris, Franța, în perioada 1-31 august 2015, împreună cu reclamantul, cu obligația acestuia de a-i readuce la domiciliul pârâtei la sfârșitul acestei perioade, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul L. B. H., cu domiciliul procesual ales la S.C.P. Ș. și Asociații în București, ., .. 2, ., în contradictoriu cu pârâta L. F., cu domiciliul în București, . nr. 1A, ., ., sector 4 și reședința în București, ., ., ., sector 4, cu citarea autorității tutelare – Primăria Sector 4 București, cu sediul în București, .. 6-16, sector 4.
Încuviințează reclamantului dreptul la legături personale cu minorii L. M. Ilanit, născută la data de 17.07.2006 și L. Kfir-Jonathan, născut la data de 13.02.2011, prin luarea de către reclamant a minorilor de la domiciliul pârâtei și cu obligația reclamantului de a-i readuce la domiciliul pârâtei, după următorul program:
- în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, de vineri, de la orele 16.00, până duminică, la orele 21.00
- săptămânal, în zilele de marți și joi, de la orele 17.00 până la orele 21.00
- în anii impari, pe 13 februarie, ziua de naștere a minorului L. Kfir-Jonathan, respectiv 17 iulie, ziua de naștere a minorei L. M. Ilanit
- a doua săptămână a vacanței de iarnă
- luna august a vacanței de vară
Suplinește acordul pârâtei în vederea deplasării minorilor L. M. Ilanit, născută la data de 17.07.2006 și L. Kfir-Jonathan, născut la data de 13.02.2011, pe teritoriul statului Israel și la Paris, Franța, în perioada 1-31 august 2015, împreună cu reclamantul, cu obligația acestuia de a-i readuce la domiciliul pârâtei la sfârșitul acestei perioade.
Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. B. L. L. F.
Red./Dact./ Jud. A.M.B./6 ex./05.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Încheierea nr. 02/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6242/2015.... → |
|---|
