Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 6568/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6568/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 6568/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6568
ȘEDINȚĂ PUBLICĂ din data de 20.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. B.
GREFIER: L. L. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor, pensie întreținere” privind pe reclamanta B. L. în contradictoriu cu pârâtul N. A. C., cu citarea autorității tutelare – Primăria S. 3 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, prin avocat Butculescu C. R., cu împuternicire avocațială depusă la fila 14 din dosarul declinat și pârâtul, personal și asistat de avocat P. C. M., care depune la dosar împuternicirea avocațială, lipsind reprezentantul autorității tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei menționează faptul că părțile s-au înțeles și se solicită stabilirea locuinței minorului la domiciliu mamei, părțile fiind de acord, dar se solicită exercitarea autorității părintești în comun și stabilirea pensiei de întreținere în funcție de venitul minim de economie, părțile fiind de acord, cheltuielile de judecată urmând să fie solicitate pe cale separată. Precizează că modifică acțiunea în acest sens și la interpelarea instanței arată că solicită ca pensia de întreținere să fie stabilită de la introducerea acțiunii.
Apărătorul pârâtului precizează că este de acord cu modificarea acțiunii, astfel cum s-a indicat, doar că solicită pensie de întreținere de la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca instanța să aprecieze.
Instanța ia act de modificarea acțiunii de către reclamantă, în sensul că se solicită exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la reclamantă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere raportată la venitul minim pe economie, de la introducerea acțiunii.
Se arată de către apărătorii părților faptul că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și modificată, respectiv să se dispună exercitarea în comun a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din venitul minim pe economie, de la introducerea acțiunii; cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul pârâtului solicită să se dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minor în comun de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul reclamantei în București, .. 297, .. A, . și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cotă procentuală de ¼ la venitul minim pe economie; fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare pe baza înscrisurilor de la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.04.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._/301/2014, reclamanta B. L. a chemat în judecată pe pârâtul N. A. C. solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună exercitarea autorității părintești față de minorul N. R. A., născut la data de 05.11.2013, în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea locuinței minorului la mamă, stabilirea contribuției pârâtului la cheltuielile de creștere, educare și învățătură ale minorului, precum și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul, relație în urma căreia s-a născut minorul N. R. A.. S-a învederat instanței că părțile nu conviețuiesc și că pârâtul nu are un domiciliu și un loc de muncă stabil, acesta necontribuind la cheltuielile de creștere ale minorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 487 și urm. C.civ., art. 505 și urm. C.civ., art. 513 C.civ., art. 525 C.civ., art. 529 C.civ. și urm.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu, a probei testimoniale, efectuarea unui referat de anchetă psihosocială și expertiză.
Prin actul de procedură înregistrat la data de 03.09.2014, pârâtul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minorul N. R. A. în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la mamă și obligarea sa la plata unei pensii de întreținere începând cu data pronunțării hotărârii.
În motivare, s-a arătat că, ulterior despărțirii părților în fapt, reclamanta s-a mutat împreună cu minorul într-o altă locuință, iar pârâtul l-a vizitat zilnic pe minor, contribuind la cheltuielile de creștere și îngrijire ale acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ., art. 503 alin. 1 C.civ., art. 400 alin. 1, art. 401 alin. 1 C.civ., art. 505 C.civ., art. 529 alin. 1 și 2 C.civ..
Prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamantă, s-a invocat decăderea pârâtului din dreptul de a mai formula întâmpinare sau cerere reconvențională și s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri parțiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilire locuință minor.
La termenul de judecată din data de 21.01.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată de pârât prin întâmpinare, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 19.03.2015, sub număr unic dosar_ .
La termenul de judecată din data de 20.05.2015, părțile s-au prezentat personal în fața instanței, iar reclamanta a arătat că înțelege să își modifice acțiunea în sensul de a solicita instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună exercitarea în comun de către ambii părinți a autorității părintești cu privire la minorul N. R. A., stabilirea locuinței minorului la mamă și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de ¼ din venitul minim pe economie, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.
La același termen de judecată, pârâtul a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată, solicitând însă obligarea sa la plata pensiei de întreținere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În timpul relației de concubinaj dintre părți s-a născut minorul N. R.-A. la data de 05.11.2013, fiul părților conform certificatului de naștere . nr._.
Potrivit articolului 505, alin 1 cod civil “în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Potrivit alin. 2 dacă părinții copilului nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești, instanța reține că ambii părinți au solicitat exercitarea în comun a autorității părintești.
Autoritatea părintească, noțiune nouă în dreptul românesc, reprezintă ansamblul de drepturi și obligații pe care părinții le exercită cu privire la minor și la bunurile sale. În concret autoritatea părintească se exercită numai în interesul superior al copilului prin luarea deciziilor cu privire la modalitatea de creștere a minorului, la educația acestuia, la pregătirea profesională, etc. În cauza Nielsen contra Danemarcei, pronunțată de CEDO s-a statuat cu titlu de principiu faptul că exercitarea drepturilor părintești reprezintă un drept fundamental al vieții de familie.
Văzând și dispozițiile art. 505, alin 2 raportate la dispozițiile art. 397 Cod civil, instanța consideră că exercitarea autorității părintești de către ambii părinți este în concordanță deplină cu interesul copilului minor aflat la vârsta fragedă de 1 an.
Totodată, din concluziile raportului de anchetă psihosocială întocmit în cauză nu au reieșit motive temeinice pentru care autoritatea părintească ar trebui exercitată numai de către un singur părinte, în condițiile în care a rezultat că, ulterior despărțirii în fapt a părților, pârâtul a păstrat legăturile personale cu minorul, pe care l-a vizitat zilnic.
Pentru aceste considerente instanța va admite acest capăt din cererea modificată și va dispune, în baza art. 505, alin 2 raportat la art. 397 din Codul civil, exercitarea autorității părintești cu privire la minorul N. R.-A., născut la data de 05.11.2013, în comun de către ambii părinți.
În ceea ce privește locuința minorului, din referatul de ancheta socială precum si din susținerile părților reiese că acesta locuiește în prezent cu mama și cu bunica maternă într-un apartament de două camere proprietatea acesteia din urmă, beneficiind de condiții locative corespunzătoare.
Interpretând dispozițiile art. 505, alin 2 raportate la art. 400, alin 1 Cod civil, instanța de tutelă, stabilește locuința minorilor, ținând seama de înțelegerea părților și de interesul superior al copiilor.
Instanța reține, din susținerile părților și din concluziile referatului de anchetă psihosocială, că de la despărțirea părinților din luna martie 2014, minorul a locuit în permanență cu mama sa.
Copilul se află sub supravegherea permanentă a mamei care se ocupă îndeaproape de minor, cunoscând nevoile acestuia zilnice.
Pentru aceste motive, instanța in baza art. 505, alin 2 raportat la art. 400, alin 1 din Codul Civil, ținând cont și de acordul părților sub acest aspect urmează sa admită acest capăt de cerere din acțiune, stabilind locuința minorului N. A. C., născut la 05.11.2013, la mamă.
Instanța reține că potrivit art. 505, alin 2 raportat la art. 402, alin 1 C.civ., instanța de tutelă hotărăște și asupra contribuției datorată de fiecare părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale copiilor.
Potrivit art.516, 525 Cod Civil “obligația de întreținere există între [...]rudele în linie dreaptă”, iar art. 529, alin 1 arată că “întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti”.
Având in vedere că minorului i-a fost stabilită locuința la mamă, obligația de plata a pensiei de întreținere va reveni pârâtului. În aceste condiții, din probele existente la dosar rezultă că în prezent pârâtul nu realizează venituri cu caracter de continuitate din muncă, astfel că, la stabilirea pensiei de întreținere datorate de pârât, instanța se va raporta la cuantumul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, astfel cum a solicitat și reclamanta prin cererea modificată.
Cu privire la cuantumul pensiei, instanța reține nevoile minorului reprezintă numai unul dintre criteriile de care trebuie să se țină seama la stabilirea conținutului obligației de întreținere. Existența nevoilor minorului este prezumată de lege, conform art. 525, alin 1 Cod civil, iar prezumția nu a fost răsturnată prin probatoriile administrate. Art. 529, alin 2 C.civ. stabilește, însă, un plafon al pensiei de întreținere pentru cazurile în care întreținerea este datorată de părinte în favoarea copiilor săi, plafon ce poate fi depășit numai cu acordul părintelui căruia îi incumbă obligația de a presta întreținerea. În cauza de față, pârâtul nu mai are în întreținere alt copil minor, astfel că pensia de întreținere datorată lunar de acesta nu va putea depăși limita de 1/4 din venitul minim brut garantat în plată.
Însă, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere vor fi luate în calcul nevoile copilului minor, care în prezent are 1 an. Minorul are o vârstă fragedă și se află în plin proces de creștere, fapt care generează cheltuieli de îngrijire ridicate.
Față de aceste împrejurări, instanța urmează să îl oblige pe pârât la plata unei pensii de întreținere în cuantum procentual de ¼ din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, către minor, deși în mod cert această sumă este insuficientă raportat la nevoile actuale ale acestuia din urmă.
În ceea ce privește data de la care pârâtul va fi obligat la plata pensiei de întreținere, art. 532, alin 1 Cod civil prevede că pensia de întreținere se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată. Totuși instanța reține, potrivit susținerilor pârâtului confirmate de concluziile raportului de anchetă psihosocială, că acesta a contribuit, ulterior despărțirii în fapt a părților, la cheltuielile generate de îngrijirea minorului, motiv pentru care instanța îl va obliga pe pârât la plata pensiei de întreținere începând cu momentul pronunțării hotărârii.
În ceea ce privește data până la care se acordă pensia de întreținere, instanța reține că părinții datorează întreținere copilului până la împlinirea majoratului (18 ani), astfel că petentul va fi obligat la plata pensiei de întreținere în cuantumul arătat mai sus, lunar, până la majoratul copilului N. R. A., născut la 05.11.2013. Dacă ulterior acestui moment minorul își continuă studiile, făcând dovada acestui fapt, acesta este în drept să solicite acordarea pensiei de întreținere și în continuare până la vârsta de 26 de ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta B. L., cu domiciliul procesual ales la C.I. Butculescu D. C. R. în București, .. 4, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul N. A. C., cu domiciliul în București, sector 4, .. 1, .. 1, ., cu citarea autorității tutelare – Primăria S. 3 București, cu sediul în București, sector 3, .-4.
Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului N. R. A., născut la 05.11.2013, în comun de către ambii părinți.
Stabilește locuința minorului N. R. A., la mamă.
Obligă petentul să plătească lunar în favoarea minorului o pensie de întreținere în cuantum de 1/4 din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data pronunțării hotărârii, respectiv 20.05.2015 și până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. B. L. L. F.
Red./Dact./Jud. A.M.B./5 ex./07.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6572/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 3135/2015. Judecătoria... → |
|---|
