Ordin de protecţie. Sentința nr. 3135/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3135/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3135/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3135
Camera de Consiliu de la 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-O. PUȚINTEI
GREFIER: A. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București a fost reprezentat de procuror C. D..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect cerere de emitere ordin de protecție, formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâtul C. C..
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, la ordine, au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat E.-D. C., care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, și pârâtul, prin avocat din oficiu L. A., cu delegație de reprezentare la dosarul cauzei (fila 23).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul pârâtului depune la dosar întâmpinare, comunicând și părții adverse un exemplar al acesteia.
Avocatul reclamantei depune la dosar dovada imposibilității sale de prezentare la termenul de judecată anterior, respectiv copie scrisoare medicală.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra propunerii de probe:
Având cuvântul, avocatul reclamantei solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului și cu audierea a doi martori, respectiv numita C. I., mama reclamantei, și P. A., vecina reclamantei, prezente în sala de judecată.
Având cuvântul, avocatul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, precizând că a solicitat prin întâmpinare și încuviințarea probei cu audierea unui martor, dar că, în absența pârâtului, nu poate indica numele acestuia. Învederează că nu se opune încuviințării probelor cu înscrisuri și cu audierea unui martor pentru reclamantă, dar că nu este de acord cu încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului.
Având cuvântul, reprezentatul Ministerului Public arată că este de acord cu probele solicitate de părți, cu mențiunea încuviințării probei cu audierea unui singur martor pentru reclamantă, respectiv vecina reclamantei, care ar putea fi mai obiectivă cu privire la situația existentă între părți.
Având cuvântul, avocatul reclamantei solicită audierea în calitate de martor a mamei reclamantei, întrucât aceasta cunoaște mai bine situația existentă între părți.
Deliberând, în temeiul art. 255 din Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă probele cu înscrisuri și cu audierea unui martor, respectiv mama reclamantei, care se prezumă că are mai multe informații despre relația dintre părți, iar pentru pârât proba cu înscrisuri, apreciindu-le legale, verosimile, pertinente și concludente soluționării cauzei. Totodată, instanța respinge ca neutilă cauzei proba cu interogatoriul pârâtului, dat fiind că soluționarea cauzei reclamă celeritate, care, în cazul încuviințării probei menționate, nu ar putea fi asigurată, absența pârâtului la acest termen impunând acordarea unui nou termen de judecată pentru administrarea probei în discuție. De asemenea, instanța respinge ca neutilă cauzei și proba cu un martor pentru pârât, dat fiind că identitatea acestuia nu este cunoscută, avocatul pârâtului neputând furniza numele și adresa martorului propus.
Avocatul reclamantei depune la dosar, în copie, cartea de identitate a reclamantei, raport de evaluare psihologică privind pe reclamantă, certificatul de căsătorie al părților, certificatul de naștere al numitei C. G.-I., certificatul de naștere al minorului C. R.-A., adresă emisă de Secția 26 Poliție, adresă emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4, cerere înregistrată de reclamantă la Secția 26 Poliție în data de 06.03.2015, rețetă medicală, certificatul medico-legal nr. A2/660/11.02.2015 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, chitanțe, declarație olografă dată de reclamantă, înscrisuri medicale privind pe minorul C. R.-A., dovadă de ridicare a permisului auto din data de 26.10.2014 și bilet de trimitere eliberat pentru reclamantă de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”. De asemenea, mai depune la dosar fotografii și mesaje telefonice transmise de pârât.
În continuare, instanța procedează la audierea sub prestare de jurământ religios a martorei C. I., propusă de reclamantă, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
În timpul audierii martorei C. I., se prezintă în fața instanței pârâtul personal C. C., care arată că acum a ajuns la sediul instanței.
Având cuvântul, avocatul reclamantei arată că insistă în administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, în condițiile în care acesta s-a prezentat în fața instanței.
Având cuvântul, avocatul pârâtului solicită respingerea cererii de administrare a probei cu interogatoriu, arătând că aceasta nu este utilă soluționării cauzei.
Având cuvântul, reprezentatul Ministerului Public arată că nu se impune administrarea probei cu interogatoriul pârâtului.
Având în vedere că singurul motiv pentru care a fost respinsă proba cu interogatoriul pârâtului l-a constituit lipsa acestuia la termen și necesitatea amânării cauzei în cazul încuviințării probei, instanța revine asupra măsurii date anterior cu privire la proba cu interogatoriul pârâtului și dispune încuviințarea acesteia.
În continuare, instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului C. C., răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La întrebarea instanței privind locul de muncă avut, pârâtul personal arată că este de profesie contabil și că este angajat la două societăți comerciale.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în cadrul dezbaterilor:
Având cuvântul, avocatul reclamantei solicită admiterea cererii și evacuarea pârâtului din imobilul din ., arătând că pârâtul se manifestă violent față de reclamantă și față de copilul lor minor. Mai arată că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, pârâtul provoacă scandaluri, fapt ce are consecințe negative asupra creșterii și educării copilului minor al părților. Susține că din probele administrate în cauză și din raportul de evaluare psihologică a reclamantei rezultă că aceasta este supusă unui stres psihologic și social intens, trăind într-o teamă permanentă. Învederează că pârâtul a răspuns negativ la întrebările de la interogatoriu cu privire la consumul de băuturi alcoolice, dovedind nesinceritate, în condițiile în care permisul i-a fost suspendat întrucât a condus autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice. Solicită admiterea cererii cu luarea măsurilor corespunzătoare, respectiv obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 200 de metri față de reclamantă, față de minorul C. R.-A., față de locuința reclamantei din București, . de unitatea de învățământ unde este înscris minorul C. R.-A. – Școala nr. 93 „E. R.”, interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact cu reclamanta și cu minorul C. R.-A. și încredințarea minorului C. R.-A. către mamă.
Având cuvântul, avocatul pârâtului solicită respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție, arătând că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, prin probele administrate în cauză nedovedindu-se presupusele acte de violențe exercitate de pârât asupra reclamantei și asupra fiului minor al părților. Menționează că din certificatul medico-legal depus la dosar nu rezultă că reclamanta ar fi fost supusă unor acte de violență, leziunile traumatice putând fi produse prin comprimare cu degetele. Mai arată că din declarația martorei audiate la acest termen nu se desprinde concluzia că pârâtul ar fi violent. Susține că reclamanta a manifestat pasivitate față de situația expusă, formulând plângeri la poliție și retrăgându-le ulterior. Mai arată că deși susține că pârâtul ar fi violent cu aceasta, reclamanta nu a formulat până în prezent acțiune de divorț.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii de emitere a ordinului de protecție, invocând în acest sens probele de la dosarul cauzei.
Având cuvântul în replică, avocatul reclamantei arată că reclamanta a formulat plângeri penale împotriva pârâtului, două dintre ele fiind retrase ulterior, nu însă și cea privind incidentul din data de 09.02.2015, care se află pe rolul Secției 26 Poliție. Mai arată că pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă. Învederează că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 13.02.2015, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată de la 11.03.2015, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București a solicitat pentru reclamanta C. A. emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului C. C., soțul reclamantei, prin care să se dispună: evacuarea temporară a pârâtului din imobilul situat în București, ., ., .; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 200 de metri față de reclamantă, față de minorul C. R.-A., față de locuința reclamantei din București, ., ., . și față de unitatea de învățământ unde este înscris minorul C. R.-A. – Școala nr. 93 „E. R.”, din București, ..1, sector 4; interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta; exercitarea exclusiv de către reclamantă a autorității părintești cu privire la minorul C. R.-A., fiul părților, născut la data de 25.08.2000, și stabilirea locuinței minorului la reclamantă.
În motivare, s-a arătat că în urma consumului excesiv de alcool, pârâtul a agresat-o fizic și psihic pe reclamantă de nenumărate ori, actele de violență durând de circa 3 ani. S-a mai arătat că pârâtul exercită agresiuni fizice și psihice și asupra fiului părților, pe care nu îl lasă să doarmă noaptea și care asistă la scenele violente dintre părinții săi.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 217/2003 republicată.
În dovedire, s-au depus la dosar cerere formulată de reclamantă la data de 13.02.2015, în original, și acte medicale privind pe minorul C. R.-A., certificatul de naștere al acestuia, dovadă de ridicare a permisului auto din data de 26.10.2014, bilet de trimitere eliberat pentru reclamantă de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, dovadă înregistrare sesizare la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București, certificatul de căsătorie al părților și cartea de identitate a reclamantei, în copie.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 republicată.
La termenul de judecată de la 25.02.2015, reclamanta C. A. personal a declarat că își însușește cererea formulată în numele său de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București, cerere pe care a semnat-o în fața instanței.
La termenul de judecată de la 11.03.2015, avocatul din oficiu al pârâtului C. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție în principal ca inadmisibilă, motivat de faptul că reclamanta nu a probat calitatea sa de victimă a violenței în familiei, iar în subsidiar ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanta și copilul părților nu se află în stare de pericol și că pârâtul nu are o altă locuință în care să stea în cazul evacuării sale din imobilul familiei.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 217/2003 republicată.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și cu un martor.
La termenul de judecată de la 11.03.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisuri, cu un martor și cu interogatoriul pârâtului, iar pentru pârât proba cu înscrisuri.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a mai depus la dosar, în copie, cartea de identitate a reclamantei, raport de evaluare psihologică privind pe reclamantă, certificatul de căsătorie al părților, certificatul de naștere al numitei C. G.-I., certificatul de naștere al minorului C. R.-A., adresă emisă de Secția 26 Poliție, adresă emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4, cerere înregistrată de reclamantă la Secția 26 Poliție în data de 06.03.2015, rețetă medicală, certificatul medico-legal nr. A2/660/11.02.2015 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, chitanțe, declarație olografă dată de reclamantă, înscrisuri medicale privind pe minorul C. R.-A., dovadă de ridicare a permisului auto din data de 26.10.2014 și bilet de trimitere eliberat pentru reclamantă de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”. De asemenea, reclamanta a mai depus la dosar fotografii și mesaje telefonice transmise de pârât.
La același termen de judecată, instanța a procedat la audierea martorei C. I., propusă de reclamantă, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei. De asemenea, instanța a procedat și la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului C. C., răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta C. A. și pârâtul C. C. s-au căsătorit la data de 10.09.1993, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie ..9 nr._, eliberat de Consiliul Local al sectorului 4 București la aceeași dată, sub nr._.
Din căsătoria părților au rezultat doi copii, respectiv numita C. G.-I., născută la data de 03.01.1995, în prezent majoră, în acest sens fiind certificatul de naștere ..P. nr._, eliberat de Consiliul Local al sectorului 4 București la data de 13.01.1995 sub nr._, și minorul C. R.-A., născut la data de 25.08.2000, în acest sens fiind certificatul de naștere . nr._, eliberat de Primăria sectorului 4 București la data de 30.08.2000.
Soții C. și minorul C. R.-A. locuiesc împreună la adresa din București, ., ., ., sector 4, celălalt copil al părților, numita C. G.-I., fiind plecat în Anglia, astfel cum a declarat martora C. I., mama reclamantei.
Conform martorei menționate, deși neînțelegeri între soții C. au existat de-a lungul întregii lor căsătorii, pârâtul fiind foarte gelos, motiv pentru care nu i-a permis niciodată acesteia să lucreze, problemele dintre părți s-au agravat de acum aproximativ 4 ani, moment din care, pe fondul consumului de alcool, pârâtul a început să se poarte foarte urât cu soția sa, adresându-i acesteia insulte și abordând față de aceasta un comportament vulgar. A mai arătat martora C. I. că pârâtul obișnuiește să lipsească nejustificat zile întregi de acasă, să o bată pe reclamantă, să o lovească pe aceasta cu pumnul în cap și să o amenințe cu cuțitul, astfel de incidente violente având loc și recent, chiar în urmă cu două zile, pârâtul spărgând cu un toporaș ușa de la dormitorul în care reclamanta și fiul minor al părților se ascunseseră de frica acestuia. Potrivit aceleiași martore, incidentele dintre părți se petrec în prezența minorului R.-A., pe care pârâtul îl înghiontește și căruia îi vorbește urât și pe care în mod frecvent, fără motiv, îl trezește în timpul nopții și nu îl lasă să doarmă, cu toate că minorul merge a doua zi la școală. A învederat martora că din cauza acestui comportament al pârâtului, minorul a început să obțină rezultate slabe la școală. Tot martora C. I. a declarat că în ultimul timp, pârâtul obișnuiește să întrerupă curentul electric în casă, copilul nemaiavând acces la televizor și la calculator. Conform martorei în discuție, atunci când pârâtul consumă băuturi alcoolice, nu se mai poate discuta cu acesta.
Declarația martorei C. I. se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, dovedind împreună agresivitatea fizică și verbală deosebită căreia îi cade pârâtul atunci când consumă băuturi alcoolice. Astfel, conform mesajelor telefonice pe care le-a transmis soției sale, depuse la dosar de către reclamantă și necontestate de pârât, acesta din urmă a folosit un limbaj vulgar la adresa reclamantei, pe care a insultat-o, apelând în acest scop și la cuvinte obscene, și a amenințat-o cu moartea. De asemenea, faptul că pârâtul consumă alcool și se comportă irațional sub influența acestuia rezultă din împrejurarea că acesta a fost depistat în trafic conducând autoturismul în stare de ebrietate, motiv pentru care i s-a ridicat permisul de conducere, astfel cum rezultă din dovada eliberată de Brigada de Poliție Rutieră la data de 26.10.2014.
Teroarea în care reclamanta și copilul minor al părților trăiesc de câțiva ani au determinat-o pe reclamantă ca în final să apeleze și la organele de poliție și la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București, precum și să meargă la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” atunci când a fost agresată de către pârât. Conform adresei eliberate de Secția 26 Poliție la data de 23.02.2015, reclamanta a formulat plângeri penale împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și de lovire sau alte violențe la data de 20.02.2014 și la data de 21.02.2014, pe care ulterior, sperând într-o redresare a pârâtului, le-a retras, dar și la data de 10.02.2015, pentru alungare din domiciliu, când pârâtul a fost sancționat contravențional, precum și la data de 11.02.2015, pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și de lovire sau alte violențe, această din urmă plângere fiind în prezent în curs de cercetare. Conform adresei emise de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București la data de 23.02.2015, cazul reclamantei și al fiului său minor se află în atenția acestei instituții, care încearcă să le acorde sprijin celor doi. Potrivit certificatului medico-legal nr. A2/660/11.02.2015 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, reclamanta a fost la data de 09.02.2015 victima unei agresiuni minore, leziunile traumatice existente la nivelul cotului, al brațului drept, al coapsei și al toracelui posterior putând fi produce prin comprimare cu degetele sau cu mâna.
La data de 13.02.2015, reclamanta C. A., prin intermediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București, a sesizat Judecătoria sectorului 4 București cu prezenta cerere de emitere a unui ordin de protecție împotriva soțului său, pârâtul C. C..
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Conform art. 3 din același act normativ, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003 republicată, violența în familie se poate manifesta, printre altele, sub următoarele forme: violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Conform art. 5 lit. b din același act normativ, prin membru de familie se înțelege și soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție.
Raportat la situația de fapt expusă mai sus, instanța consideră că din cauza consumului de alcool, pârâtul constituie în prezent un real pericol pentru reclamantă și pentru fiul minor al părților, care sunt expuși mereu violenței fizice și verbale manifestate de acesta. Comportamentul pârâtului a fost apt să producă reclamantei o stare de presiune, de frică și de disconfort psihic, ce o împiedică în prezent să ducă o viață normală, în acest sens fiind și raportul de evaluare psihologică întocmit de Cabinetul Individual de Psihologie „S. G.”, existând temerea rezonabilă că actele de violență la care pârâtul a recurs până în prezent vor continua, cu posibilitatea reală de a se agrava și de a periclita siguranța, integritatea fizică și chiar și viața reclamantei. Aceeași concluzie este valabilă și pentru fiul minor al părților, mai ales că în cazul său, datorită vârstei avute, impactul emoțional produs de acțiunile agresive manifestate de pârât este foarte mare, riscând să pericliteze dezvoltarea sa normală și activitățile sale educaționale, risc care, conform martorei C. I., a și început să se materializeze.
Prin urmare, constatând că integritatea fizică și psihică ale reclamantei și ale copilului său sunt puse în prezent în pericol de către pârât, prin actele de violență verbală, psihologică și fizică exercitate de acesta, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată, instanța va admite cererea de emitere a ordinului de protecție introdusă de reclamanta C. A., așa cum cererea în discuție a fost precizată.
Astfel, prin prezentul ordin de protecție, instanța va institui în sarcina pârâtului C. C., cu caracter provizoriu, respectiv pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, următoarele obligații și interdicții:
- evacuarea temporară a pârâtului din imobilul situat în București, ., ., ., sector 4, fiind evident că în prezent conviețuirea părților nu este posibilă, prezența pârâtului în locuință constituind prin ea însăși un atentat la siguranța reclamantei și a fiului părților;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 200 de metri față de reclamantă, față de minorul C. R.-A., față de locuința reclamantei din București, ., ., . și față de unitatea de învățământ unde este înscris minorul C. R.-A. – Școala nr. 93 „E. R.”, din București, ..1, sector 4;
- interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta;
- exercitarea exclusiv de către reclamantă a autorității părintești cu privire la minorul C. R.-A., fiul părților, născut la data de 25.08.2000, astfel cum aceasta este definită de art. 483 și art. 487 din Noul Cod Civil, și, în raport de prevederile art. 496 din Noul Cod civil, stabilirea locuinței minorului la reclamantă, modul în care pârâtul a înțeles să își exercite drepturile părintești, vorbindu-i urât fiului său, împingându-l și ținându-l treaz noaptea, fiind în vădită contradicție cu interesul superior al acestuia, speriindu-l pe copil și afectându-l emoțional.
Pe lângă măsurile anterior menționate, instanța va obliga pârâtul să urmeze, pe aceeași perioadă de 6 luni, consiliere psihologică în ceea ce privește relația sa cu reclamanta, soția sa, și cu fiul său minor, și, totodată, va recomanda pârâtului urmarea unui tratament medical în scopul dezintoxicării, în ceea ce privește consumul de alcool.
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtului.
În baza art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției.
Totodată, instanța îl va obliga pe pârât la plata către Stat a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu anterior menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de emitere a ordinului de protecție formulată pentru reclamanta C. A., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București, cu sediul în București, .-254, . 4, cerere însușită de reclamantă, împotriva pârâtului C. C., cu domiciliul în București, ., ., astfel cum această cerere a fost precizată.
Prin prezentul ordin de protecție instituie în sarcina pârâtului C. C., cu caracter provizoriu, respectiv pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, următoarele obligații și interdicții:
- evacuarea temporară a pârâtului din imobilul situat în București, ., ., ., sector 4;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 200 de metri față de reclamantă, față de minorul C. R.-A., față de locuința reclamantei din București, ., ., ., sector 4 și față de unitatea de învățământ unde este înscris minorul C. R.-A. – Școala nr. 93 „E. R.”, din București, ..1, sector 4;
- interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta;
- exercitarea exclusiv de către reclamantă a autorității părintești cu privire la minorul C. R.-A., fiul părților, născut la data de 25.08.2000, și stabilirea locuinței minorului la reclamantă.
Pe lângă măsurile anterior menționate, obligă pârâtul să urmeze, pe aceeași perioadă de 6 luni, consiliere psihologică în ceea ce privește relația sa cu reclamanta, soția sa, și cu fiul său minor, și, totodată, recomandă pârâtului urmarea unui tratament medical în scopul dezintoxicării.
Prezenta hotărâre se comunică de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtului.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul special al Ministerului Justiției.
Obligă pârâtul la plata către Stat a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu anterior menționat.
Executorie.
Numai cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, apel care se depune la Judecătoria sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 Martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER, Red./Dact./Jud. P.M.O./7 ex./2015
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 6568/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 8371/2015.... → |
|---|
