Obligaţie de a face. Încheierea nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 10/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 12665/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar_
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 10.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. D.
Grefier – M. L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul D. S. D. în contradictoriu cu pârâtul M. M. M., având ca obiect „obligația de a face - pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul prin avocat din oficiu, S. A., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar (fila 82), lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Pârâtul, prin avocat, pe fondul cauzei, în principal, solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocatului din oficiu.
De asemenea, depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Față de lipsa reclamantului, pentru a acorda acestuia posibilitatea să se prezinte, în temeiul art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns reclamantul, personal și asistat de apărător ales, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei (fila 39).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În continuare, făcând aplicarea prevederilor art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară terminată cercetarea procesului și, constatând cauza în stare de judecată, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, să se țină seama de concluziile raportului de expertiză, apreciind că lucrările sunt necesare, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, taxa judiciară de timbru, onorariu expert în specialitatea construcții civile și industriale, evaluare proprietăți imobiliare și onorariu expert parte. De asemenea, depune în dovedire chitanța nr. 135/07.05.2015, în cuantum de 3.000 lei, reprezentând onorariu avocat și chitanța nr. OCPIB_/08.06.2015, în cuantum de 40 lei.
În temeiul art. 394 cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 24.09.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data 24.09.2015
INSTANȚA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 08.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTEGREFIER |
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data 08.10.2015
INSTANȚA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 15.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER |
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar_
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 15.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. D.
Grefier – M. L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul D. S. D. în contradictoriu cu pârâtul M. M. M., având ca obiect „obligația de a face - pretenții”.
Dezbaterile și susținerile părților pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 24.09.2015, 08.10.2015 și ulterior pentru data de astăzi, 15.10.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, constată:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2014, reclamantul D. S. D., domiciliat în domiciliat în București, .. 19, ., l-a chemat în judecată pe pârâtul M. M. M., domiciliat în București, .. 19, sector 4.
Solicită pronunțarea unei hotărâri care să suplinească acordul pârâtului în vederea eliberării certificatului de urbanism și a autorizației de construire necesare pentru lucrările de reparație ce se impun a fi efectuate asupra părților proprietate comună din imobilul situat în București, .. 19, sector 4, astfel: reparații la acoperiș; realizarea hidroizolației la subsolul casei; pavarea curții; realizarea unei copertine la ușa de la . unei copertine amplasată adiacent imobilului în partea posterioară a acestuia; construirea gardului despărțitor dintre proprietatea imobilului în discuție și proprietatea imobilului de la nr. 17.
Solicită obligarea pârâtului să suporte cheltuielile pentru efectuarea reparațiilor la imobilul proprietate comună situat în București, .. 19, sector 4.
Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate cu desfășurarea acestui proces.
În fapt, arată că imobilul în care locuiește reclamantul împreună cu pârâtul a fost construit în urmă cu peste 75 de ani și nu a suferit niciodată lucrări de reparație sau consolidare. Reclamantul arată că a achiziționat apartamentul nr. 2 al acestui imobil în anul 1998, iar apartamentul nr. 1 Lotul 1 în anul 2012.
Nici în această perioadă nu a putut realiza lucrări de reparație și consolidare deoarece pârâtul nu și-a dat acordul în acest sens. De fiecare dată când a avut intenția de a realiza unele lucrări urgente de reparație vecinul său s-a opus și, mai mult, a formulat plângeri la disciplina în construcții și chiar și plângeri penale.
În prezent podul și acoperișul casei sunt într-o stare deplorabilă, iar imobilul necesită reparații capitale și urgente însă acestea nu pot fi efectuate fără o autorizație de construire pentru eliberarea căreia este necesar acordul pârâtului.
Pereții exteriori, care inițial se aflau de asemenea într-o stare avansată de degradare, au fost reparați de reclamant.
În ce privește reparațiile la acoperișul casei, această lucrare se impune prin aceea că în trecut podul casei a suferit un incendiu ale căror rezultate impun realizarea de lucrări de înlocuire a căpriorilor, asterealei și a tablei. De asemenea, tabla este ruginită și se află într-o stare atât de avansată de degradare încât în unele zone permite pătrunderea apei de ploaie și a zăpezii în podul casei.
În ce privește realizarea hidroizolației și a pavajului curții, aceste lucrări se impun având în vedere necesitatea drenării apei pluviale care în momentul de față se infiltrează în subsolul casei și produce degradări ale pereților. Aceste degradări se pot observa cu ochiul liber.
În momentul de față doar o parte din curte este pavată, dar este necesară și pavarea restului curții în scop de drenare a apei pluviale către canalizare.
Pavajul din curte nu realizează o drenare completă a apei pluviale, fiind necesare și lucrările de hidroizolație pentru a împiedica infiltrațiile de la subsolul imobilului.
În ce privește construirea copertinelor, la momentul achiziționării acestuia, pereții exteriori se aflau într-o stare avansată de degradare, iar tencuiala era căzută din cauza intemperiilor. A luat măsuri provizorii pentru evitarea degradării în sensul în care a tencuit acești pereți, dar aceste măsuri, așa cum a arătat, au doar un caracter provizoriu.
Soluția care se impune este realizarea unei copertine în partea posterioară a imobilului care să împiedice expunerea directă a peretelui la precipitații, acestea fiind cauza degradării lui. Copertina de la . scopul de a proteja ușa de la intrare care este de asemenea expusă și care a fost de curând schimbată de reclamant, cea veche fiind într-o stare avansată de degradare tot din cauza precipitațiilor.
Conform art. 40 alin. 1 din Legea 50/1991 în cazul când într-o clădire se realizează mai multe apartamente și suprafețe locative cu altă destinație, proprietarii acestora dobândesc și o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părților de construcție și instalații, precum și asupra tuturor dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun, indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care este situată proprietatea lor.
Aliniatul 3 al aceluiași text de lege statuează că cotele-părți prevăzute la alineatele precedente se determină proporțional cu suprafața utilă a locuințelor.
În speță, podul imobilului, acoperișul, pereții exteriori ai acestuia, curtea și gardul despărțitor sunt bunuri aflate în coproprietatea forțată și perpetuă a ambelor părți.
Efectuarea unor lucrări de construire cu privire la aceste părți comune din imobil se poate face doar în cazul în care există acordul expres al ambelor părți. Cu toate acestea, în măsura în care un coproprietar refuză în mod abuziv să-și dea acordul pentru efectuarea unei astfel de lucrări, instanța îl poate obliga să-și dea acordul pentru efectuarea respectivei lucrări sau poate pronunța o hotărâre care să țină loc de acord al părții care își exercită în mod abuziv dreptul.
Cheltuielile necesare sunt acelea care au ca scop conservarea bunului, iară acestea fiind pusă în pericol însăși existența bunului, iar toate lucrările menționate sunt absolut necesare pentru conservarea acestuia.
În drept, indică dispozițiile Codului Civil, Legea 50/1991.
Solicită administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martori, expertiza de specialitate.
2. La data de 16.07.2014 (fila 10), reclamantul a depus cerere completatoare.
În ce privește probatoriul, indică înscrisuri, interogatoriul pârâtului, expertiză specialitatea construcții care să aibă ca obiective identificarea elementelor asupra cărora se solicită efectuarea de reparații, stabilirea pericolului la care este supus imobilul în cazul neefectuării lucrărilor de reparații solicitate, necesitatea efectuării acestor reparații, raportat la starea de degradare și la pericolul la care este supus imobilul în cazul neefectuării reparațiilor solicitate, respectiv dacă lucrările solicitate reprezintă lucrări de conservare.
În ce privește capătul 2 de cerere, respectiv punctul B al cererii de chemare în judecată, precizează că înțelege să renunțe la acest capăt de cerere.
3. La data de 18.06.2015 (fila 117), reclamantul D. S. D. formulează cerere precizatoare.
Arată că dreptul său de a îngrădi proprietatea este recunoscut de dispozițiile art. 561 C.Civ., care prevăd că orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate.
Având în vedere că în speța de față este vorba despre o proprietate comună, devin aplicabile și dispozițiile Codului civil referitoare la coproprietate.
Astfel, dispozițiile art. 639 C.civ. dispun că medul de folosire a banului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească.
În același timp, art. 641 din același act normativ stabilește că coproprietarul sau coproprietarii interesați pot cere instanței să suplinească acordul coproprietarului aflat în imposibilitate de a-și exprima voința sau care se opune în mod abuziv la efectuarea unui act de administrare indispensabil menținerii utilității sau valorii bunului.
Prin Certificatul de urbanism, autoritatea competentă sa emită autorizația de construire poate impune solicitantului obținerea unor avize și acorduri. Aceste acorduri și avize se obțin, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, de către solicitant de la autoritățile competente în domeniu, înaintea depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor. Legea, deși face o enumerare a avizelor și acordurilor necesare, nu le limitează doar la acestea, iar autoritatea competentă să emită autorizația de construcție poate impune solicitantului și alte acorduri sau avize. Un astfel de acord poate fi solicitat în cazul în care coproprietarul unui teren dorește sa construiască pe terenul comun, ori coproprietarul unei construcții în indiviziune cu alte persoane dorește sa aducă modificări acesteia.
4. La data de 10.09.2015 (fila 142), pârâtul, prin avocat din oficiu, a depus concluzii scrise.
Solicită ca, în temeiul art. 6 alin. 1 teza II și art. 11 alin. 1, ambele din Legea nr. 50/1991, să respingă ca inadmisibilă acțiunea reclamantului D. S. D..
În subsidiar, solicită să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul D. S. D. ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ. solicită să fie obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocatului din oficiu.
Cât privește inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, arată că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 teza II din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism se emite în vederea obținerii ulterioare a autorizației de executare a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora.
Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism, în scopul obținerii ca act final, a autorizației de construcție.
Însă, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, nu este necesară obținerea în prealabil a autorizației de construcție pentru lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor, anume: reparații la împrejurimi, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate; reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară (...); reparații la instalațiile interioare (...); anumite lucrări de reparații, înlocuiri ori reabilitări, iară modificarea calității și formei arhitecturale, etc.
Cât privește lucrările efectuate cu privire la un imobil, acestea pot fi de mai multe tipuri, în funcție de scopul pentru care aceste lucrări sunt efectuate. Astfel: lucrările utile, sunt acelea care, deși nu sunt absolut necesare a fi efectuate, au ca efect sporul de valoare și creșterea gradului de utilitate a bunului; lucrările necesare sunt acelea care au ca scop conservarea bunului, fără de care bunul ar putea fi pus în pericol.
În situația în care lucrările pe care reclamantul intenționează să le efectueze sunt necesare, reparații fără de care s-ar pune în pericol bunul imobil, atunci reclamantul nu ar avea nevoie de o autorizație de construcție emisă de autoritatea publică.
În fine, lucrările voluptorii au drept consecință doar înfrumusețarea bunului.
Cât privește efectuarea lucrărilor de reparații la acoperiș și realizarea hidroizolației la subsolul imobilului, se impune a se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 646 pct. 1 C civ. rap. la art. 649 alin. 1 lit. b) C.civ., părțile comune compuse din acoperiș, respectiv subsolul imobilului se dețin în coproprietate forțată de către proprietarii imobilului.
În situația în care lucrările de reparație pe care reclamantul intenționează să le efectueze reprezintă un act de conservare a bunului, care preîntâmpină pierderea sau deteriorarea gravă a acestuia, atunci, în temeiul art. 640 C.civ., reclamantul, în calitate de coproprietar, ar putea efectua singur aceste acte, fără acordul celorlalți coproprietari.
Cât privește netemeinicia cererii de chemare în judecată, arată că potrivit raportului de expertiză, cu privire la acoperiș se impune a se reține că expertul nu a constatat vreo degradare prezentă a acestuia și se rezumă la a face aprecieri generale că în viitor, învelitoarea din tablă neagră va suferi degradări. Expertul nu demonstrează că aceste degradări se vor petrece cu certitudine într-un orizont de timp clar definit, ci doar iterează aprecierea că la eventuale episoade cu precipitații abundente acoperișul va suferi degradări. Legat de șarpanta, expertul și-a precizat poziția clară că aceasta nu se impune a fi refăcută. De altfel, expertul și-a reiterat poziția inițială și în răspunsul la obiecțiuni.
Expertul susține că în prezent sunt zone de infiltrații ale apei la câteva spații de la subsol, care aparțin reclamantului. Din raportul de expertiză nu reiese însă că tencuiala este exfoliată sau desprinsă de pe stratul suport, astfel încât nu necesită reparații. Prin urmare, spațiile de la subsol ce aparțin reclamantului, care prezintă zone de infiltrații, pot fi cauzate de o instalație tehnică nicidecum de infiltrații provenite de la acoperiș.
Nu poate fi primită opinia expertului potrivit căreia nerepararea hidroizolației la subsol va determina umezirea repetată a tencuielii care ar conduce la exfolierea și desprinderea de pe stratul suport, atât timp cât, în prezent, nu a rezultat din expertiză că tencuiala exterioară a imobilului ar fi degradată. Nu poate fi primită o apreciere nedemonstrată de expert care ar prevedea că nerepararea în prezent a hidroizolației va conduce în viitor la degradarea imobilului, câtă vreme expertul nu a adus în discuție date concrete.
În conformitate cu dispozițiile C.civ. privind accesiunea imobiliară artificială, pavajul curții reprezintă o lucrare autonomă, de sine stătătoare, în timp ce copertinele reprezintă lucrări adăugate imobilului.
Aceste lucrări, în măsura în care nu sunt absolut indispensabile imobilului, ele reprezintă lucrări voluptuare, efectuate pentru înfrumusețarea imobilului și, prin urmare, se pot realiza doar cu acordul celorlalți coproprietari, în caz contrar, reclamantul va fi considerat constructor de rea-credință.
Astfel cum se poate observa din conținutul raportului de expertiză realizat în causa pendinte, adăugarea copertinei este ‘foarte bine venită” neretinându-se împrejurarea că ar fi indispensabilă imobilului.
Răspunzând la obiectivul nr. 6, expertul tehnic a indicat faptul că, au fost efectuate lucrări de consolidare recente, fiind identificate printre altele: reparații la acoperiș (realizate prin înlocuirea tablei de învelitoare) și refacerea pavajului curții.
Prin urmare, se impune a se observa că reclamantul a realizat recent lucrări de consolidare a imobilului, neimpunându-se refacerea acestor lucrări.
Referitor la copertina din partea posterioară a imobilului, urmează a se observa că, potrivit răspunsului la obiecțiuni, aceasta este, de fapt, o terasă acoperită, rolul său nefiind neapărat de protecție a peretelui exterior din acea zonă, ci o anexă de confort.
Cât privește construirea gardului despărțitor între imobilul aparținând reclamantului, identificat cu nr. 19 și imobilul de la nr. 17, urmează a se constata că acțiunea nu este precizată în sensul în care construirea gardului despărțitor se fundamentează pe o obligație de grănițuire, în conformitate cu art. 560 C.civ., o obligație de construire a despărțiturilor comune, în conformitate cu art. 662 C.civ. sau pe înălțarea zidului comun, în conformitate cu art. 665 C.civ. ori pe un drept de îngrădire, în conformitate cu art. 561 C.civ.
Având în vedere acest motiv, nu se poate stabili în ce măsură ceilalți coproprietari sunt obligați la realizarea acestei lucrări.
În plus, instanța de judecată urmează a observa că, potrivit raportului de expertiză tehnică rezultă că, pe lungimea imobilului, gardul a fost refăcut deja de către reclamant, cu ocazia efectuării lucrărilor de reparații și renovare a proprietății sale. Singura problemă existentă cu privire la gard este fața dinspre curtea nr. 17, însă, acest aspect nu intră in sfera de obligații a pârâtului. Împrejurarea că reclamantul urmărește înfrumusețarea gardului aparținând vecinului de la nr. 17, nu îl poate obliga pe pârât să-și exprime acordul în vederea realizării unei astfel de lucrări.
Instanța de judecată urmează să aprecieze că lucrările la gardul dinspre curtea nr. 17 nu au caracter de lucrări necesare deoarece, în lipsa lor, nu s-ar pune în pericol însăși existența imobilului.
Prin urmare, opoziția pârâtului față de efectuarea acestor lucrări nu poate fi calificată ca una abuzivă, ținând seama de costurile ridicate ale efectuării acestor lucrări precum și de veniturile reduse ale pârâtului. Pentru a se putea reține caracterul abuziv al refuzului pârâtului de a-și da acordul la efectuarea acestor lucrări, ar trebui ca să se constate reaua-credință a pârâtului în exercitarea dreptului său de a refuza efectuarea acestor lucrări.
În speță, nu se poate reține că refuzul pârâtului de a fi de acord cu efectuarea lucrărilor la imobil este abuziv, deoarece acest refuz nu este unul șicanator, subiectiv, ci are la baza considerente obiective, respectiv veniturile sale reduse și costurile ridicate ale efectuării unor astfel de lucrări.
Pe cale de consecință, nefiind vorba despre o lucrare strict necesară pentru conservarea imobilului, ci doar despre una care asigură sporirea gradului de utilitate și confort al acestuia și ținând seama că refuzul pârâtului de a-și da acordul pentru efectuarea lucrărilor menționate nu este unul făcut cu rea-credință, instanța urmează să constate că este nefondată cererea reclamantului de a pronunța o hotărâre care să suplinească acordul pârâtului pentru efectuarea acestor lucrări.
Nu poate fi primită o eventuală susținere potrivit căreia reclamantul a renunțat la soluționarea capătului de cerere privitor la obligarea pârâtului la suportarea acestor costuri întrucât, evident, reclamantul D. S. D. poate solicita, pe cale separată, printr-o acțiune ulterioară, obligarea pârâtului din prezenta cauză la plata acestor cheltuieli.
În prezent, nu se poate estima ca imobilul situat în Municipiul București, sector 4 .. 19 va suferi o degradare accentuată în perioada imediat următoare care să oblige pârâtul să efectueze cheltuieli prezente pentru a preîntâmpina un eventual prejudiciu, cât timp acest prejudiciu este incert și nesigur a se realiza.
5. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
A fost administrată proba cu interogatoriu (filele 139 și 140). Pârâtul nu s-a prezentat pentru a răspunde la interogatoriul propus a se lua acestuia.
A fost administrată proba cu expertiză (filele 85 și 108 – răspuns la obiecțiuni).
Pârâtului i-a fost acordat ajutor public judiciar, prin încheierea din 13.01.2015 (fila 69), sub forma plății onorariului pentru asigurarea reprezentării asistenței juridice și a apărării prin avocat numit, cuantumul onorariului acestuia fiind stabilit la 200 de lei.
Analizând dosarul, instanța reține:
6. În fapt, instanța reține că reclamantul și pârâtul sunt proprietari vecini, locuind amândoi în imobilul din București, .. 19, sector 4.
Această stare de fapt nu a fost contestată de părți.
Reclamantul a identificat mai multe lucrări pe care le consideră necesare la imobilul respectiv, după cum urmează: reparații la acoperiș; realizarea hidroizolației la subsolul casei; pavarea curții; realizarea unei copertine la ușa de la . unei copertine amplasată adiacent imobilului în partea posterioară a acestuia; construirea gardului despărțitor dintre proprietatea imobilului nostru și proprietatea imobilului de la nr. 17.
Pârâtul nu și-a dat acordul pentru efectuarea acestora, refuzul său fiind exprimat explicit, personal în fața instanței, dar și prin concluziile scrise, cu motivarea că lucrările nu sunt necesare și că, oricum, veniturile sale nu pot acoperi costul acestor lucrări.
Reclamantul a încercat să execute o parte dintre aceste lucrări, însă a fost sancționat contravențional pentru efectuarea lor fără autorizație de construire, cupă cum rezultă din procesul-verbal . nr. 36/06.09.2013 (fila 121), care se referă la următoarele lucrări: gard despărțitor dintre proprietatea situată la nr. 19 de cea de la nr. 17, construit pe un soclu din beton de aproximativ 50 cm, având montați stâlpi de țeavă așezați din 1,80 m cu 1,80 m; între stâlpi sunt montate panouri din scândură așezată petrecut; copertină structură din lemn, învelitoare tablă dimensiuni (6 x 4 m) amplasată adiacent imobilului în partea posterioară acestuia; lucrările menționate s-au executat fără autorizație de construire în perioada martie – iulie 2013.
7. În drept, instanța reține că potrivit art. 639 Cciv, Modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească.
Potrivit art. 640 Cciv, Fiecare coproprietar poate să facă acte de conservare cu privire la bunul comun fără acordul celorlalți coproprietari.
Potrivit art. 649 alin. (1) Cciv, Sunt considerate părți comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel: a) terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafața construită, cât și din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinației construcției, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafață excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăți obișnuite; b) fundația, curtea interioară, structura, structura de rezistență, pereții perimetrali și despărțitori dintre proprietăți și/sau spațiile comune, acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii și ascensoarele; c) instalațiile de apă și canalizare, electrice, de telecomunicații, de încălzire și de gaze de la branșament/racord până la punctul de distribuție către părțile aflate în proprietate exclusivă, canalele pluviale, paratrăsnetele, antenele colective, precum și alte asemenea părți; d) alte bunuri care, potrivit legii sau voinței părților, sunt în folosință comună.
Potrivit art. 655 Cciv, Proprietarul este obligat să asigure întreținerea spațiului care constituie bunul principal, astfel încât clădirea să se păstreze în stare bună.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 35 alin. (5) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MDRL nr. 839/2009, În cazul intervențiilor necesare pentru consolidarea și/sau reabilitarea clădirilor colective de orice fel (cu mai mulți proprietari în același imobil), în situația în care unii proprietari nu își dau acordul, în vederea urgentării autorizării și a demarării lucrărilor de consolidare, lipsa acordului acestora va putea fi suplinită de hotărârea asociației de proprietari, adoptată în condițiile legii.
8. Pe fond, instanța constată mai întâi, că obiectul cererii principale a reclamantului vizează un act de conservare cu privire la imobil.
Astfel, actele de conservare sunt actele sunt acelea prin care se urmărește preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil.
În speță, obținerea autorizației de construire este un act de conservare întrucât, în lipsa ei, nu se pot efectua lucrările necesare pentru menținerea stării corespunzătoare a imobilului.
În plus, instanța reține că obținerea autorizației de construire rămâne un act de conservare doar dacă se referă la lucrări necesare conservării imobilului, iar nu la orice fel de lucrări.
Din acest punct de vedere, lucrările în discuție în prezentul dosar sunt următoarele: reparații la acoperiș; realizarea hidroizolației la subsolul casei; pavarea curții; realizarea unei copertine la ușa de la . unei copertine amplasată adiacent imobilului în partea posterioară a acestuia; construirea gardului despărțitor dintre proprietatea imobilului nostru și proprietatea imobilului de la nr. 17.
Din perspectiva caracterului necesar al acestora, adică din perspectiva efectului lor de a conserva bunul în discuție, instanța reține că din raportul de expertiză întocmit în dosar, au fost identificate drept necesare, următoarele lucrări: - învelitoare (tabla de acoperiș); - hidroizolația la subsolul casei; - refacerea pavajului curții, în vederea creării unor pante de scurgere către canalele colectoare; - șarpanta acoperișului, în zonele afectate de incendiu, astfel cum se precizează în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză; - realizarea unei copertine deasupra ușii de la intrare.
Instanța constată că argumentele formulate de expert în raportul de expertiză, în justificarea caracterului necesar al lucrărilor, este întemeiat.
Astfel, în privința învelitoarei, acesta a arătat că în lipsa lucrărilor, se vor repeta infiltrările apelor meteorice în camerele de la etaj, care sunt deja afectate. Tabla neagră, cu vechimea de 81 de ani, va suferi degradări, ceea ce va determina degradarea podului și a etajului 1, foarte posibil și a parterului, prin scurgerea apelor pluviale.
Instanța va respinge argumentul pârâtului în sensul că expertul nu a identificat în prezent degradări la acoperiș și nu se cunoaște dacă și când acestea vor apărea. Potrivit expertului, există deja infiltrări ale apelor la camerele de la etaj.
În ceea ce privește hidroizolația la subsol, expertul a arătat că nerepararea acesteia va determina umezirea repetată a zonelor deja afectate, ceea ce va determina exfolierea și desprinderea sa, va conduce la generarea umezelii, care va face inadecvată a încăperilor de la subsol, care au ferestre mici ce nu pot asigura o aerisire eficientă, umezeala timp îndelungat conducând și la degradarea peretelui de rezistență.
Instanța va respinge argumentul pârâtului în sensul că tencuiala nu este exfoliată sau desprinsă de pe stratul suport. Potrivit expertizei, există zone deja afectate, iar în timp se va ajunge la exfolierea și desprinderea tencuielii. Instanța arată că nu este util și nici economic profitabil să se aștepte apariția acestui deznodământ, când el a fost stabilit de către expert ca fiind sigur în ceea ce privește realizarea sa. Altfel spus, este necesară prevenirea acestui deznodământ, chiar în lipsa unor date concrete ale stării prezente.
În ceea ce privește pavajul, expertul a arătat că lipsa refacerii acestuia va menține scurgerea apelor pluviale spre pereții casei, ceea ce va conduce la efectele descrise cu privire la lucrările de hidroizolație.
În raport cu argumentele pârâtului din concluziile scrise, nici pavajul, nici învelitoarea nu pot fi privite ca lucrări voluptorii, atât timp cât în concret, ele se află în legătură și pot afecta elemente de rezistență ale imobilului.
În ceea ce privește copertina de la ușa de intrare, în lipsa acesteia, ușa de intrare se udă din cauza ploilor, se umflă și în timp se degradează.
În fine, în privința șarpantei acoperișului, acesta trebuie refăcut, în zonele unde a fost afectat de un incendiu. Expertul a arătat că pe baza expertizei tehnice de specialitate ce va fi solicitată de primărie prin certificatul de urbanism, în vederea obținerii autorizației de construire, se va stabili ce anume trebuie înlocuit din șarpantă, în zona afectată de incendiu sau/și în alte zone ce vor trebui identificate.
În ceea ce privește lucrările vizând realizarea unei copertine amplasată adiacent imobilului în partea posterioară a acestuia și construirea gardului despărțitor dintre proprietatea imobilului în discuție și proprietatea imobilului de la nr. 17, instanța reține că expertul le-a identificat ca nefiind necesare pentru menținerea conservarea stării imobilului.
Față de aceste precizări, instanța urmează să respingă argumentele pârâtului cu privire la faptul că lucrările de mai sus nu au caracter necesar.
În ceea ce privește construirea gardului, expertul a precizat că aceasta este opțională (fila 88), ceea ce exclude caracterul său necesar.
De asemenea, în privința copertinei amplasate adiacent imobilului în partea sa posterioară, instanța reține că în răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că rolul acesteia nu este neapărat protecție a peretelui exterior, ci o anexă de confort, binevenită atât pentru utilizator, cât și pentru construcție.
Prin urmare, și în această ipoteză este exclus caracterul necesar al lucrării.
În consecință, instanța va reține drept necesare pentru conservarea bunului următoarele lucrări: - învelitoare (tabla de acoperiș); - hidroizolația la subsolul casei; - refacerea pavajului curții, în vederea creării unor pante de scurgere către canalele colectoare; - șarpanta acoperișului, în zonele afectate de incendiu, astfel cum se precizează în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză; - realizarea unei copertine deasupra ușii de la intrare.
9. În acest cadru, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 655 Cciv, există o obligație legală a proprietarului de a asigura întreținerea spațiului, astfel încât clădirea să se păstreze în stare bună.
Instanța reține că potrivit art. 640 Cciv, acestea pot fi făcute, de principiu, de oricare coproprietar, fără acordul celorlalți coproprietari.
În același timp, în ceea ce privește obținerea autorizației de construire ca act de conservare, instanța reține că pentru obținerea acesteia este necesar ca cererea să fie depusă de titularul unui drept real, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991.
Din dispozițiile art. 35 alin. (5) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MDRL nr. 839/2009, rezultă că în cazul imobilelor cu mai mulți proprietari, cum este cazul în prezenta speță, pentru efectuarea lucrărilor de consolidare și/sau reabilitare a clădirilor colective de orice fel (cu mai mulți proprietari în același imobil), în situația în care unii proprietari nu își dau acordul, în vederea urgentării autorizării și a demarării lucrărilor de consolidare, lipsa acordului acestora va putea fi suplinită de hotărârea asociației de proprietari, adoptată în condițiile legii.
În speță, nu există dovada constituirii unei asociații de proprietari, astfel încât acordul urmează să fie suplinit prin hotărâre judecătorească, în baza art. 21 din Constituția României și al liberului acces la instanță.
Așadar, având în vedere că în privința spațiilor comune, părțile se află într-o stare de co-proprietate comună forțată și că se au în vedere lucrări de consolidare și reabilitare, instanța reține că pentru obținerea autorizației de construire, care se face pe baza certificatului de urbanism, este necesar acordul ambilor co-proprietari.
Prin urmare, chiar dacă actele de conservare pot fi făcute, ca regulă, de orice coproprietar, fără acordul celorlalți coproprietari, în cazul obținerii autorizației de construire, reglementată printr-o legislație speciale și derogatorie de la codul civil, certificatul de urbanism și ulterior, autorizația de construire, se obțin pe baza cererii formulate cu acordul tuturor coproprietarilor.
Față de toate aceste argumente, în măsura în care pentru aceste lucrări, autoritatea administrativă competentă va impune obținerea unei autorizații de construire, în acord cu dispozițiile art. 3 și art. 11 din Legea nr. 50/1991, instanța urmează să suplinească acordul pârâtului pentru obținerea acesteia, ținând seama de refuzul explicit al pârâtului de a-și da acordul la obținerea lor.
10. În ceea ce privește apărarea pârâtului, în sensul că cererea nu este admisibilă, instanța urmează să o recalifice drept apărare de fond, în condițiile în care argumentul principal este reprezentat de natura juridică a lucrărilor în discuție, respectiv dacă pentru acestea este sau nu necesară obținerea autorizației de construire.
Atât timp cât pentru lucrările de construire, identificate de Legea nr. 50/1991 este necesar obținerea autorizației de construire, fiind necesar acordul tuturor co-proprietarilor, calificarea categoriei din care fac parte lucrările în discuție în prezentul dosar reprezintă o problemă de fond, nu de admisibilitate.
Analizând această apărare, instanța reține că nu poate stabili a prori, la acest moment, dacă autorizația de construire este necesară pentru lucrările analizate în prezentul dosar, acest lucru intrând în sfera exclusivă de competență a autorității administrative competente. În măsura în care instanța ar stabili, la acest moment, dacă este sau nu necesar acest act administrativ, ar depăși sfera atribuțiilor puterii judecătorești, astfel cum sunt acestea stabilite de Constituție.
D. în eventualitatea în care autoritatea administrativă ar stabili că este sau că nu este necesară autorizația de construire, iar una dintre părțile prezentului dosar ar fi lezată de o astfel de decizie, s-ar putea recurge la arbitrajul instanței judecătorești competente, pentru a analiza dacă decizia este sau nu legală.
Până atunci, instanța nu poate analiza, în prezentul dosar, decât dacă lucrările respective sunt sau nu necesare pentru asigurarea stării de conservare a imobilului.
Ca un al doilea argument în acest sens, instanța reține din conținutul procesului-verbal . nr. 36/06.09.2013 (fila 121), că reclamantului i s-a reproșat lipsa autorizației de construire pentru învelitoare tablă dimensiuni (6 x 4 m) amplasată adiacent imobilului în partea posterioară acestuia.
Or, potrivit art. 11 lit. a) din Legea nr. 50/1991, Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor: a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate.
Această sancțiune a fost păstrată prin sentința civilă nr. 6193/01.07.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București (fila 135).
Ar rezulta că cel puțin în privința lucrărilor la învelitoare, autorizația de construire este necesară.
Prin urmare, această apărare a pârâtului urmează să fie respinsă.
11. În ceea ce privește criticile făcute de pârât în concluziile scrise, cu privire la netemeinicia cererii, în sensul că lucrările identificate mai sus nu au caracter necesar, instanța urmează să le respingă pentru argumentele prezentate anterior, unde s-a reținut caracterul necesar al acestora.
De asemenea, instanța urmează să respingă și argumentul privind lipsa veniturilor.
Chiar dacă ar fi adevărat, și în principiu, instanța nu are de ce să pună la îndoială această realitate, cu atât mai mult cu cât a acordat ajutor public în prezentul dosar, totuși o astfel de condiție nu este impusă de dispozițiile art. 655 Cciv, obligația de a întreține imobilul revenind proprietarului indiferent dacă acesta are sau nu mijloacele pentru a o realiza.
12. În ceea ce privește lucrările vizând realizarea unei copertine amplasată adiacent imobilului în partea posterioară a acestuia și construirea gardului despărțitor, întrucât acestea nu au caracter necesar, instanța urmează să respingă cererea reclamantului de a fi suplinit consimțământul pârâtului la obținerea autorizației de construire, pârâtul în calitatea sa de co-proprietar, neavând o obligație legală de a realiza aceste tipuri de lucrări.
13. În fine, în privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că reclamantului i s-a admis cererea în parte.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 453 C., aplicând un criteriu al proporționalității, instanța urmează să oblige pe pârât la plata sumei de 2000 de lei reprezentând onorariu de avocat redus, la plata sumei de 1000 lei reprezentând onorariul expertului judiciar, a sumei de 800 de lei reprezentând onorariu expert parte, precum și la plata sumei de 40 de lei reprezentând cheltuieli administrative (OCPI).
În ceea ce privește onorariul avocatului numit în urma ajutorului public judiciar, acesta va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul D. S. D. - sector 4, București, .. 19, . cu pârâtul M. M. M. - sector 4, București, .. 19, . prin avocat din oficiu S. A. – cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 152-154, ..
Suplinește acordul pârâtului pentru procedura de eliberare a certificatului de urbanism și a autorizației de construire referitoare la imobilul situat în București, .. 19, sector 4, pentru efectuarea următoarelor lucrări necesare de reparație:
- învelitoare (tabla de acoperiș);
- hidroizolația la subsolul casei;
- refacerea pavajului curții, în vederea creării unor pante de scurgere către canalele colectoare;
- șarpanta acoperișului, în zonele afectate de incendiu, astfel cum se precizează în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză;
- realizarea unei copertine deasupra ușii de la intrare.
Admite în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe pârât la plata sumei de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, la plata sumei de 2000 de lei reprezentând onorariu de avocat redus, la plata sumei de 1000 lei reprezentând onorariul expertului judiciar și suma de 800 de lei reprezentând onorariu expert parte, precum și la plata sumei de 40 de lei reprezentând cheltuieli administrative (OCPI).
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red. dat./ jud. C.D. / 5 ex. /31.12.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Hotărâre din 16-10-2015, Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
