Pretenţii. Sentința nr. 581/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 581/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 581/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civilă nr. 581
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
GREFIER: R. C. U.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâtii PÎRCALABU V. și PÎRCALABU L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberind asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea sa reclamatul C. V. i-a chemat in judecata pe piritii P. V. si Prcalabu L. solicitind obligarea acestora in solidar la plata sumei de 3240 euro, cu cheltuieli de judecata.
La primul termen de judecata, reclamantul prin avocat au aratat ca dintr-o eroare materiala au mentionat suma de 3.240 euro, in realitate pretentiile lor fiind de 3.160 euro (incheierea din 28.10.2014, fila 106 dosar).
In motivare reclamantul a sustinut, in esenta, a sustinut urmatoarele. La 12.10.2007 reclamantul impreuna cu mama sa C. Constanta, in calitate de fideiusori, iar debitori principali fiind piritii, au incheiat cu . in calitate de creditor, contractul de credit de consum si fideiusiune nr.D..01._/12.10.2007. Dupa semnarea contractului, debitorii principali au intrat in posesia intregii sume de bani, iar dupa o anumita perioada au incetat sa mai plateasca ratele stabilite in sarcina lor. Intrucit piritii in calitate de debitorii principali au incetat la un moment dat sa mai achite ratele, a fost pus in executare contractul in dosarul de executare nr.1657/2012 SCPEJ D. Cosoreanu & Asociatii. Contactati de reclamant, piritii au refuzat sa isi mai achite ratele. Reclamantul a incercat sa achite ratele in continuare si a achitat suma de 3.240 euro. Reclamantul a invocat dispozitiile art.2305 C.civ. din 2009 si a sustinut ca in baza acestuia s-a subrogat in drepturile pe care creditorul le avea impotriva debitorului. In baza art.2308 C.civ. reclamantul ca fideiusor a garantat pentru mai multi debitori, care la rindul lor erau obligati in solidar fata de creditorul caruia reclamantul i-a achitat suma de 3.240 euro.
In drept a invocat dispozitiile art.2305 si 2308 C.civ. din 2009.
In dovedire a administrat proba cu inscrisuri depunind copii de pe contractul de ipoteca D..01._ autentificat sub nr.1937/12.10.2007 B. V. S. P., contractul de credit si fideiusiune D..01._.10.2007, act aditional 1/6.04.2009, act aditional 2/13.11.2009, ordine de plata.
La cererea instantei, reclamantul a precizat datele la care a facut platile care reprezinta cauza actiunii civile (fila 36 dsoar).
Prin intimpinare, piritii P. V. si P. L. au solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
In motivare, piritii au sustinut, in esenta, urmatoarele. La 28.10.2006 a decedat C. N., iar in baza certificatului de mostenitor 95 emis de BNP M. P. au ramas mostenitori pirita P. L., reclamantul si mama lor, C. Constanta, in masa succesorala intrind imobilul din Bucuresti, ., ., .. Pirita P. L. a vrut sa iasa din indiviziune, dar nu a vrut sa deschida o actiune in instanta impotriva mamei si a fratelui sau pirit si au ajuns la o solutie prin care pirita sa obtina partea care i se cuvenea din mostenire prin imprumutul contractat cu . SA pentru a putea cumpara o locuinta. Intelegerea a fost ca piritul si mama lor sa achite ratele, iar reclaamantii sa contracteze alt credit pentru a achizitiona o locuinta. La 12.10.2007 s-a incheiat contractul de credit de consum si fideiusiune D. 01._ in suma de 43.000 euro. Pina la incheierea acestui contract reclamantul a refuzat sa iasa din indiviziune. C. Constanta nu a fost de acord sa ii dea in judecata pe piriti, deoarece a fost de acord cu termenii contractului de credit si fideiusiune. Suma de 3240 euro nu a fost achitata de reclamant, care nu realiza niciun venit material, ci de C. Constanta. Desi intelegerea a fost ca reclamantul si mama lor sa achite ratele, acestia nu si-au respectat intelegerea, iar piritii au achitat rate timp de 3 ani, in suma de aproximativ 11.000 euro.
In aparare au administrat proba cu inscrisuri si proba cu martori, fiind audiati D. C. G. si N. F..
La ultimul termen, piritii prin avocat, au ridicat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului. Piritii au sustinut ca au ridicat aceasta exceptie prin intimpinare, insa instanta a constatat ca exceptia nu a fost ridicata prin intimpinare, ci prin intimpinare au fost formulate anumite aparari sub aspectul fondului cauzei care sint comune cu anumite aspecte sustinute de piriti in motivarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantului.
In motivarea exceptiei, piriti au sustinut, in esenta, ca nu reclamantul, ci C. Constanta, mama reclamantului a fost cea carea a achitat sumele pretinse de reclamant. Desi au facut aceasta sustinere prin intimpinare, piritii nu au administrat niciun fel de probe in acest sens.
Partile au administrat interogatorii reciproce.
Instanta a ridicat din oficiu exceptia prescrierii dreptului material la actiune in ce priveste pretentiile pentru suma de 80 euro despre care reclamantul a sustinut ca a fost achitata la 27.08.2010.
Dupa analizarea cererii de chemare in judecata, a intimpinarii si a probelor administrate in cauza, instanta a retinut urmatoarele.
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active, instanta a retinut urmatoarele.
Chitantele depuse la dosar mentioneaza numele reclamantului ca fiind persoana care a facut platile, astfel ca instanta retine ca reclamantul are calitate procesuala activa, raminind ca instanta sa aprecieze asupra valorii probatorii si asupra titlului platii in considerarea fondului cauzei.
In consecinta, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active.
In ce priveste exceptia prescrierii dreptului material la actiune, instanta a retinut urmatoarele.
Cererea de chemare in judecata a fost formulata la 7.10.2013 (data postei, fila 29 dosar), iar o parte dintre pretentiile reclamantului, respectiv pentru 80 euro, au fost formulate pentru o creanta nascuta, asa cum a aratat insusi reclamantul la 27.08.2010 (fila 36 dosar). In consecinta, instanta constata ca cererea de chemare in judecata a fost formulata la mai mult de 3 ani de la nasterea creantei, astfel ca, in baza art.3 decretul 167/1958, instanta va admite exceptia in ce priveste aceste pretentii.
In ce priveste fondul cauzei, instanta a retinut urmatoarele.
Piritii P. V. si P. L. au incheiat in calitate de debitori contractul de credit de consum si fideiusiune nr.D..01._. In acest contract au mai fost parti, in calitate de fideiusori, reclamantul si numita Constatinescu Constanta, care este mama reclamantului si a piritei P. L.. Aceasta rezulta din inscrisul contractului (filele 8 13 dosar),
Reclamantul, in calitate de fideiusor, a achitat suma de 3.080 euro. Aceasta rezulta din ordinele de plata depuse la dosar (filele 14 - 28 dosar).
In ce priveste aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor Codului civil din 2009, invocat de reclamant, instanta retine urmatoarele. Pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei
noi legi) si pentru executarea obligatiilor asumate de părti, se aplica dispozitiile legii afla in vigoare la data incheierii actului juridic. Această regulă se desprinde atit din dispoziitile art. 6 alin. (2) si (3) C.civ. (reluate
în art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011), cit si din art. 102 alin. (1) din Legea nr.71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispozitiilor legii în vigoare la data cind a fost încheiat în tot ceea ce priveste încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa”. Contractul de credit si fideiusiune in baza caruia s-au formulat pretentiile deduse judecatii in cauza, a fost incheiat in 2007/ In consecinta, instanta retine ca in cauza sint aplicabile dispozitiile Codului civil din 1864.
Art. 1669 cod civil din 1864 prevede "Cautionatorul ce a platit are regres contra debitorului principal, atit cind a garantat cu stiinta debitorului, cit si pe nestiinta lui.".
In consecinta, in baza art.969 si art.1669 C.civ. Cod civil din 1864, instanta va admite cererea si va obliga piritii la plata sumei achitate de reclamant in calitate de fideiusor.
Instanta nu poate retine apararile piritilor legate de o pretinsa conventie dintre parti referitoare la iesirea din indiviziune si legate de achitarea ratelor de numita C. Constanta, pentru urmatoarele motive.
Pentru ca instanta sa poata retine existenta obligatiei reclamantului in contradictoriu cu piritii, de a face platile catre creditor fara ca aceste plati sa dea nastere unui drept de creanta impotriva piritilor in baza art.1669 C.civ., ar fi trebuit sa se faca dovada ca intre parti s-a incheiat o conventie in acest sens.
Piritii au sustinut, desi printr-o exprimare lacunara si nejuridica, faptul ca intre parti s-a incheiat o conventie prin care reclamantul si numita C. Constanta isi asumau obligatia de plata a ratelor imprumutului, iar pirita P. L. dobindea in acest fel un beneficiu material echivalent cu sulta la care ar fi fost indreptatita in urma partajului imobilului ramas mostenire de pe urma autorului ei, autor comun cu reclamantul si C. Constanta, imobilul raminind doar in coproprietatea acestora din urma.
Instanta nu poate retine ca o astfel de conventie s-a incheiat intre parti, chiar daca s-ar accepta existenta unei imposibilitati morale de constituire a unui inscris.
In intimpinare piritii au sustinut ca "reclamantul, pina la incheierea acestui contract de imprumut a refuzat sa iesim din indiviziune" (fila 70 dosar). Insa instanta retine ca desi s-a sustinut astfel in mod implicit ca reclamantul, pirita si mama lor au iesit din indiviziune asupra imobilului respectiv, totusi nu s-a dovedit in cauza ca s-a iesit din indiviziune. Prin urmare, instanta nu poate retine ca acea conventie, care implica si iesirea din indiviziune, a fost incheiata, de vreme ce iesirea din indiviziune nu a fost realizata. Nu se poate sustine in legatura cu iesirea din indiviziune asupra unui imobil, ca ar fi un act juridic care sa poata fi incheiat in lata forma decit prin act notarial sau judiciar, adica in scris. In masura in care piritii nu au dovedit existenta unui astfel de inscris, instanta retine ca nu se poate retine existenta actului juridic de iesire din indiviziune, nici macar in conditiile in care intre coindivizari exista o imposibilitatea morala de preconstituire a unui inscris.
Daca o astfel de conventie ar fi existat, ar fi trebuit ca unul dintre fideiusori sa fi achitat citeva sau macar una dintre ratele de inceput. Or, in cauza, in primii trei ani debitorii piriti au achitat ratele creditului, ceea ce indica neveridicitatea sustinerilor piritilor cu privire la existenta acelei conventii intre reclamant, pirita si mama lor.
In baza art.453 C.pr.civ., instanta va obliga piritii la cheltuieli de judecata reprezentind taxa de timbru de 788 lei corespunzatoare pretentiilor admise si onorariul de avocat de 2.851 lei corespunzator pretentiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active.
Admite exceptia prescrierii dreptului material la actiune pentru prententiile de 80 euro achitați la 27.08.2010.
Respinge aceste pretentii ca fiind prescris dreptul material la actiune.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul C. V., cu domiciliul ales în București, Sector 3, . nr. 10, ., ., în contradictoriu cu pârâții PÎRCALABU V. și PÎRCALABU L., ambii cu domiciliul în București, Sector 4, .. 10, ., ..
Obliga pâriții în solidar la plata sumei de 3.080 euro, în echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii si la 3.639 lei cheltuieli de judecata.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel depunindu-se la Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
Pronuntata în sedinta publică, astăzi, 20.01.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. D. P. R. C. U.
Red. Jud. LDP/Dact. RCU/5ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 508/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 487/2015. Judecătoria... → |
|---|
