Contestaţie la executare. Sentința nr. 487/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 487/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 487/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 487
Ședința publică de la data de 19.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.-R.
GREFIER: P. C.
Pe rol, se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIRE PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimatul P. M., având ca obiect: contestație la executare- suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură a fost depuse de către intimatul P. M. Concluzii Scrise, după care,
Față de lipsa părților, în temeiul art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară procesului la un termen de judecată.
Instanța, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța apreciază terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 14.04.2014, sub dosar nr._ , contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimatul P. M., a solicitat instanței suspendarea executării silite și anularea executării silite dispuse în dosarul de executare nr. 786/2014, al B. D. G., L. G. ȘI M. P..
În motivarea contestației, s-a arătat că în fapt, la data de 15.12.2006, Instituția Prefectului Județul T.-Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis pe numele intimatului Hotărârea nr.178/15.12.2006, prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubiri suma de 219.124, 92 RON.
Prin înștiințarea privind înființarea popririi emisă la data de 28.03.2014, a înștiințat A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților despre obligația de restituire către creditor a sumei de 197.595, 12 de RON, reprezentând tranșa a II-a din debitul stabilit prin Hotărârea nr. 178/15.12.2006 și cheltuielile de executare.
Contestatoarea a precizat că modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 este prevăzută de art. 18, alin. 5 din HG nr.1120/2006, respectiv ,,Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Prin urmare, potrivit art. 18, alin. 5 din HG nr.1120/2006, achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Prin folosirea sintagmelor ,,În funcție de disponibilitățile bănești”, sau ,,în limita sumelor aprobate anual cu această destinație prin bugetul de stat legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
În ceea ce privește modalitatea de actualizare cu indicele de inflație, prin art. 18, alin.6 din HG nr. 1120/2006 se prevede faptul că ,,Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
A mai precizat contestatoarea că la data de 12.03.2014, a fost publicată în Monitorul Oficial al României OUG nr.10/2014, potrivit căreia ,, Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006”.
Contestatoarea a mai învederat faptul că au fost încălcate prevederile OG nr.22/2002.
Potrivit art.1 din OG nr.22/2002, ,, Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Art.2 dispune faptul că ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din OG nr.22/2002, ,, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Or, art. 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile care se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlurile executorii.
Contestatoarea a învederat că in realizarea functiilor sale gestioneaza, coordoneaza si controleaza procesul de restituirea a proprietatilor si de acordare a despagubirilor pentru proprietatile preluate abuziv de regimul comunist.
S-a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite, față de împrejurarea că, continuarea procedurii de executare silită demarată prin dosarul de executare nr. 786/2014 poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al ANRP.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.711 și urm. C.proc.civilă, Legea nr.290/2013, actualizată prin Legea nr. 171/2006, HG nr.1120/2006, modificată prin HG nr. 57/2008.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223, alin.3 Noul C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013, fiind scutită de plata cauțiunii în baza art. 7 din OG nr.22/2002.
La data de 10.11.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat în esență faptul că motivul de contestație la executare prin raportare la prevederile OUG nr. 10/2014 este nefundat, atâta timp cât scadența obligației de plată trebuia a fi raportată la prevederile Legii nr. 290/2003.
Or, au trecut mai bine de 2 ani de la emiterea Hotărârii nr.178/15.12.2006.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OG nr.22/2002, s-a arătat faptul că Hotărârea nr.178/15.12.2006 a fost emisă în anul 2006, fiind depășit termenul de 6 luni, fiind inadmisibilă acordarea către acesta a încă unui termen de grație de 6 luni de zile.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate toate actele din dosarul de executare nr. 15/2014.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Analizand actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr.178 din data de 15.12.2006, emisă de Instituția Prefectului –Județul T.-Comisia Județeană Pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, au fost acordate compensații bănești în valoare totală de 219.124, 92 RON către intimatul creditor P. M..
La data de 18.02.2014, creditorul a formulat cerere de executare silită adresată B. D. G., L. G. ȘI M. P., solicitând executarea silită pentru plata despăgubirii bănești de 131.474, 95 RON, reprezentând tranșa a II-a de 60%, fiind format dosarul de executare nr. 786/2014, dosar care a fost deschis prin încheierea din data de 25.02.2014.
Prin încheierea din data de 07.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu.
În cadrul dosarului de executare a fost întocmit Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară de către domnul expert B. F., prin care a fost calculată suma actualizată cuvenită creditorului pentru perioada 15.02._14, rezultând suma totală de 186.248 RON.
Prin încheierea din data de 09.04.2014, au fost stabilite cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite în cuantum de 11.347, 12 RON.
La data de 28.03.2014, a fost emisă către ANRP somația, prin care aceasta a fost somată să dispună luarea tuturor măsurilor care se impun pentru îndeplinirea obligației care îi incumbă potrivit titlului executoriu, somația fiind comunicată la data de 01.04.2014.
La data de 09.04.2014, a fost emisă adresa de înființare a popririi către terțul poprit Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, prin care s-a dispus înființarea popririi până la concurența sumei totale de 197.595, 12 de RON, reprezentând debit, conform titlului executoriu și cheltuieli de executare, contestatoarea fiind înștiințată cu privire la înființarea popririi la data de 10.04.2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 10, alin.2 din Legea nr. 290/2003, ,,Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)”.
În conformitate cu dispozițiile art. 18, alin.5, litera c din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, ,,Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.”
În mod legal, actualizarea creanței reprezentând tranșa a II-a cu indicele de inflație a fost realizată pentru perioada 15.02._14.
Actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens). Actualizarea creanței cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, iar sumele reprezentând actualizarea creanței au fost calculate ca urmare a culpei contestatoarei, care nu și-a executat obligația de plată a debitului la termenele scadente prevăzute de dispozițiile legale.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că, compensațiile bănești se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, instanța reține că, contestatoarea avea obligația de a solicita ordonatorilor principali de credite virarea unor sume suplimentare în vederea achitării obligațiilor de plată, cu atât mai mult cu cât de la data comunicării hotărârii nr. 178 din data de 15.12.2006 și până la data de 18.02.2014, a avut la dispoziție un interval de timp rezonabil de aproape 8 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OG nr. 22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Contestatoarea nu își poate invoca propria culpă privind neexecutarea obligației de plată, invocând imposibilitatea acesteia de a plăti voluntar într-un termen rezonabil despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite ca urmare a lipsei disponibilităților bănești ale statului. Lipsa fondurilor nu poate fi imputată intimatului, beneficiar al unui act administrativ care constituie titlu executoriu.
Invocarea lipsei de fonduri pentru a nu executa obligația de plată este de natură a afecta dreptul de proprietate al creditorului, drept garantat de art.1, Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În temeiul Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii nr. 393/2006, statul român s-a obligat să plătească foștilor proprietari și moștenitorilor acestora compensații bănești pentru anumite imobile abandonate pe foste teritorii ale României, în urma modificării granițelor survenite înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în deciziile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fie în hotărârile judecătorești definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanță asupra statului care beneficiază de protecție constituțională, în condițiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, dând naștere în patrimoniul persoanelor îndreptățite la despăgubiri, unui "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
În ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unui titlu executoriu și manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, obligația statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat.
Pentru deplina protecție a drepturilor creditorului care a obținut o creanță împotriva statului, statul, prin autoritățile sale, trebuie să ia toate măsurile necesare executării, iar sistemul bugetar al statului, lipsa de fonduri sau a altor resurse nu îl pot scuti pe acesta de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unui titlu executoriu într-un interval de timp rezonabil.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Nu subzista punctul de vedere al contestatoarei in sensul ca Statul R. beneficiază de un termen rezonabil pentru achitarea compensațiilor bănești ținând cont de circumstanțele date. Este adevărat ca CEDO a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație însa acest principiu trebuie aplicat in funcție de situația particulara.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 din același act normativ ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
Pentru a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatoarea trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu din cauză s-a datorat lipsei de fonduri, întrucât conform aceluiași articol, procedura specială reglementată de actul normativ în discuție nu se aplică automat tuturor debitorilor instituții publice, ci numai acelor debitori instituții publice care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei de fonduri, sarcina probei incumbându-le acestora. Or, în prezenta cauză, contestatoarea nu a făcut această dovadă, nu a adus la cunoștința executorului judecătoresc, deși avea cunoștință de obligația de plată, despre o eventuală imposibilitate de executare a obligației, ca urmare a lipsei fondurilor, situație în care nu se poate prevala de termenul de grație de 6 luni instituit de legiuitor prin art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea art.110/2007. Mai mult decât atât, astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar de către intimat, contestatorul a executat obligația de plată la data de 06.05.2015, ceea se semnifică faptul că acesta dispunea de fondurile necesare executării obligației de plată.
Cu privire la invocarea dispozițiilor OUG nr. 10/2014, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 2 din OUG nr.10/2014, în forma în vigoare la data efectuării actelor de executare, ,, Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393”.
Dispoziția legală mai sus enunțată se referă la suspendarea plății voluntare a despăgubirilor, și nu la suspendarea executării silite.
În ceea ce privește încheierea din data de 09.04.2014, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, instanța reține că onorariul executorului judecătoresc de 8.881, 48 RON a fost în mod legal stabilit, în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin.1, lit. d din Legea nr. 188/2000.
Instanța reține de asemenea că somația din data de 28.03.2014 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 667 NCPC, iar adresa de înființare a popririi a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 780 NCPC, neexistând nici un motiv de nulitate în privința acesteia.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, având în vedere legalitatea și temeinicia actelor de executare contestate efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 786/2014, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718, alin.1 NCPC ,, Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată instanța urmează să constate că potrivit dispozițiilor art. 453, alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă ,, Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”. Pentru aceste considerente, instanța va obliga contestatoarea la plata către intimat, a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului, achitat conform chitanței nr. 613/22.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIRE PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector1, în contradictoriu cu intimatul P. M., cu domiciliul în Timișoara, .-9, Jud. T., ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 de RON.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. P. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 581/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Partaj judiciar. Sentința nr. 316/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
