Partaj judiciar. Sentința nr. 316/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI

În motivare, reclamanta a arătat că prin Sentința penală nr. 172/26.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în ds. penal nr._, pârâta B. L. a fost condamnată petru săvârșirea infracțiunii de delapidare și a fost obligată la plata sumei de 37.819,35 lei, reprezentând prejudiciu efectiv cauzat reclamantei în perioada în care aceasta a îndeplinit funcția de administrator al asociației de proprietari . la plata sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare. Sentința penală nr. 172/26.01.2009 a Judecătoriei Sector 4 București a devenit definitivă și executorie prin decizia penală nr. 225A/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București.

Susține reclamanta că, la data de 04.10.2010, pârâta și-a luat angajamentul să plătească debitul total în sumă de 40.819,35 lei prin achitarea sumei de 7.000 lei la data de 04.10.2010, iar a restului debitului în rate lunare în cuantum de 500 lei, până la data de 31.12.2012, fiind încheiat în acest sens un proces-verbal în ședința comitetului executiv al Asociației de P. .-a îndeplinit obligația de plată a sumei de 7.000 lei, însă nu a mai respectat angajamentul în sensul plății ratelor lunare de 500 lei.

Reclamanta arată că, având în vedere neexecutarea obligației de plată a restului debitului de către pârâtă, s-a adresat B. D., I. și Crafcenco, solicitând începerea executării silite cu privire la pârâta B. L. pentru recuperarea debitului neachitat, în cuantum de 33.319,35 lei. Pe rolul B. D., I. și Crafcenco s-a format dosarul de executare silită nr. 94/2011, fiind stabilit în sarcina pârâtei un debit total de 42.396,64 lei, din care 4.999 lei reprezintă cheltuieli de executare.

Reclamanta învederează instanței că demersurile de executare silită efectuate de executorul judecătoresc au concluzionat că în patrimoniul pârâtei B. L. nu mai există bunuri mobile, bunuri imobile, venituri sau alte sume de bani proprii care să îndestuleze reclamanta, fiind identificate bunuri deținute în devălmășie de către pârâtă împreună cu soțul său, pârâtul B. P.-E., respectiv imobilul apartament nr. 64 situat în București, .-7, ., Sector 4, imobil dobândit de pârâtul B. P.-E. prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1722/14.07.1998 de BNP G. A.. Susține reclamanta că, deși în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare pârâtul B. P.-E. este trecut ca fiind necăsătorit, această mențiune este neadevărată, imobilul fiind dobândit de cei doi pârâți în timpul căsătoriei.

În drept, reclamanta a invocat disp. art. 30 și 33 C.fam., art. 493 C.civ. anterior și art. 112 și urm. C.pr.civ. anterior.

În dovedire, reclamata a solicitat înuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei: convenție de mandat privind recuperarea de debite încheiate cu Kompass Data și procura generală (f. 5-9), sentința penală nr. 172/26.01.2009 a Judecătoriei Sector 4 București (f. 10-14), acte din dosarul de executare silită nr. 94/2011 al B. D., I. și Crafcenco (f. 15-23), certificatul de căsătorie nr._/05.09.1993 al pârâților (f. 24), contractul de vânzare-cumpărare nr. 14.07.1998 autentificat la BNP G. A. (f. 25-26).

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 2.380 lei, potrivit disp. art. 3 lit. c) din L. 146/1997.

Pârâții nu au depus întâmpinare.

Prin încheierea din data de 08.05.2012, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 V.C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/4/2012 al Judecătoriei Sector 4 București, pentru considerentele acolo arătate.

La data de 10.12.2013, reclamanta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, arătând faptul că dosarul nr._/4/2012 al Judecătoriei Sector 4 București a fost soluționat irevocabil, depunând, în acest sens, sentința civilă nr. 3894/15.04.2013 a Judecătoriei Sector 4 București, extras de pe portalul Tribunalului București privind soluția prounțată în recurs în acest dosar, precum și un certificat de grefă de la această instanță (f 56-63).

Prin încheierea din data de 27.01.2014, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol.

La termenul din data de 27.01.2014, pârâtul B. P.-E. a depus, în ședință publică, cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că la dobândirea bunului imobil apartament nr. 64, situat în București, .-7, ., Sector 4, dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta B. L., a avut o contribuție exclusivă.

Susține pârâtul-reclamant că imobilul în litigiu a fost achiziționat cu bani proveniți de la mama sa, numita R. M., care a achitat prețul imobilului prin vânzarea unui apartament, proprietatea sa personală, pe care l-a înstrăinat cu 4 zile înainte de achiziția imobilului în litigiu.

În drept, pârâtul-reclamant a invocat disp. art. 11 și art. 119-120 V.C.pr.civ.

În dovedire, pârâtul-reclamant a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, depunând, în acest sens: contractul de vânzare-cumpărare nr. 1722/14.07.1998 autentificat la BNP G. A. (f. 68-69), contract de vânzare-cumpărare nr. 2182/10.07.1998 autentificat de BNP Mandoiu R. (f. 70-74).

Cererea reconvențională nu a fost legal timbrată.

Prin sentinta civila nr. 2060 din data de 10.03.2014 pronuntata de Judecatoria Sector 4 Bucuresti in dosar nr._/4/2011, instanța a admis excepția de netimbrare a cererii reconvenționale, invocate din oficiu, a anulat cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. P.-E. și a disjuns cererea reconvențională de acțiunea principală, acțiunea principala formand obiectul prezentului dosar nr._ .

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru reclamantă, proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare, considerând aceste probe petinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 167 C.pr.civ.

La dosar au fost depuse relațiile solicitate de instanță, respectiv extras pentru uz oficial de pe actul de naștere al pârâtei B. L. și extras pentru uz oficial de pe actul de căsătorie al pârâtilor (f. 34 și 37), precum și răspunsul Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 4 din care rezultă valoarea de impunere a imobilului în litigiu (f. 38).

La data de 08.07.2014, expertul L. D. a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică judiciară în domeniul construcții și evaluare imobiliară (f. 107-112).

Pârâtil B. P.-E. a depus obiecțiuni la raportul de expertiză (f. 114-116).

Prin încheierea din data de 06.10.2014, instanța a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză.

La data de 12.12.2014, expertul tehnic P. C. C. a depus raport de expertiză tehnică judiciară în domeniul contrucții – evaluare imobile (f. 130-133).

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

În fapt, pârâții B. P. E. și B. L. s-au căsătorit la data de 25.09.1993, conform actului de stare civilă nr. 1384 înregistrat în Registrul de Stare Civilă Sector 1 București (f. 30).

La data de 14.07.1998, pârâtul B. P.-E. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1722/14.07.1998 cu numitul C. C., contract autentificat la BNP G. A., prin care numitul C. C., în calitate de vânzător, a transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 64, situat în București, .-7, . 4, împreună cu dreptul de coproprietate asupra unei cote indivize de 1,29% din părțile și dependințele comune ale imobilului . achitat prețul de 50.000.000 ROL (f. 25-26).

Instanța reține că, deși în contractul de vânzare-cumpărare pârâtul B. este menționat ca având starea civilă ”necăsătorit”, bunul imobil a fost achiziționat de pârât în timpul căsătoriei sale cu pârâta B. L., având în vedere data încheierii contractului, data încheierii căsătoriei dintre cei doi, precum și faptul că, între timp, nu a intervenit nicio hotărâre definitivă și irevocabilă de divorț, aceștia fiind în prezent căsătoriți.

Prin Sentința Penală nr. 172/26.01.2009 (f. 10-14) pronunțată în ds. nr._, Judecătoria Sector 4 București a condamnat-o pe pârâta B. L. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . la plata către aceasta a sumei de 37.819,35 lei, reprezentând prejudiciu suferit efectiv, precum și a sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. În sentință, instanța a reținut că pârâta, în calitate de administrator al Asociației de P. . decembrie 2003-ianuarie 2007, și-a însușit în timp banii încasați de la proprietari pentru cheltuielile comune ale asociației, creând un prejudiciu de 32.845,35 lei, diferența dintre sumele de bani încasate de la proprietarii apartamentelor și plățile efectuate către furnizori. Sentința penală a rămas definitivă și executorie prin decizia penală nr. 225A/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București.

La data de 04.10.2010, pârâta și-a luat angajamentul să achite debitul total de 40.819,35 lei, angajamentul său fiind consemnat prin procesul-verbal în ședința comitetului executiv al Asociației de P. . a achitat la acea dată 7.000 lei, conform chitanței eliberate de către reclamantă, urmând să achite restul debitului de 33.819,35 lei în rate lunare, a câte 500 lei, până la data de 31.12.2012.

Având în vedere atitudinea pârâtei, care nu a mai achitat nicio rată ulterior acestui moment, reclamanta a formulat cerere de executare silită la B. D., I. și Crafcenco. Astfel, pe rolul B. s-a format dosarul de executare silită nr. 94/2011, începerea executării silite fiind încuviințată prin încheierea din data de 28.03.2011 pronunțată în ds. nr._ de Judecătoria Sector 4 București.

Prin Procesul-verbal din data de 20.04.2011, executorul judecătoresc a stabilit în sarcina pârâtei B. L. un debit total de 42.396,64 lei, din care 4.999 lei reprezintă cheltuieli de executare, iar restul – debit datorat reclamantei Asociația de Proprietari .)

Pe parcursul demersurilor efectuate de către executorul judecătoresc, s-a constatat că în patrimoniul pârâtei B. L. nu se găseau bunuri imobile sau mobile, venituri sau alte sume de bani proprii din care să fie îndestulată creanța reclamantei, în patrimoniul acesteia existând numai un bun imobil, respectiv apartamentul în litigiu, bun deținut de către pârâtă în devălmășie cu soțul său, pârâtul B. P.-E..

Instanța mai reține că, pe parcursul procesului, la data de 21.02.2014, pârâta a achitat reclamantei o parte din debit, respectiv suma de 20.000 lei, conform chitanțelor nr. 167, 168, 169 și 170/21.02.2014, luându-și angajamentul să achite restul debitului până cel mai târziu la data de 07.09.2014. Cu toate acestea, până la pronunțarea prezentei sentințe, pârâta Berlinsch L. nu a achitat integral debitul datorat reclamantei Asociația de Proprietari .-80).

În drept, instanța reține aplicabilitatea în speță a dispozițiilor Codului de procedură civilă de la 1865, în continuare C.pr.civ., față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv data de 24.10.2011, precum și față de dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea 76/2012, pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură civilă.

De asemenea, instanța constată că, în speță, este vorba despre un partaj în timpul căsătoriei, la cererea creditorilor personali ai unuia dintre soți și, cu privire la această situație, potrivit art. 35 din Legea 71/2011, vor fi aplicabile dispozițiile din Codul familiei, în vigoare la data nașterii datoriei.

Astfel, conform art. 33 C.fam., bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii. Cu privire la aceste dispoziții, instanța reține că pârâta B. L. are o datorie personală față de reclamanta Asociația de Proprietari . din Sentința penală nr. 172/26.01.2009 a Judecătoriei Sector 4 București. În urma demersurilor realizate de către B. D., I. și Crafcenco, s-a constatat că, în patrimoniul pârâtei nu se găsește decât un imobil deținut în devălmășie cu soțul său, pârâtul B. P.-E.. Față de această situație de fapt, instanța reține că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 33 C.fam., reclamanta Asociația de Proprietari nr. 33 putând cere partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de către pârâți, pentru îndestularea creanței.

Cu privire la regimul matrimonial aplicabil soților, instanța reține incidența dispozițiilor art. 27 din Legea 71/2011, care prevăd că, indiferent de data încheierii căsătoriei, în ceea ce privește relațiile lor patrimoniale, vor fi aplicabile prevederile N.C.civ., de la data intrării sale în vigoare. Prin interpretarea dispozițiilor art. 329 N.C.civ., rezultă că regula în materia regimurilor matrimoniale este cea a comunității legale, alegerea unui alt regim putând fi făcută pe calea unei convenții matrimoniale. Având în vedere că, între cei doi soți, nu a fost încheiată o astfel de convenție, instanța va reține că acestora le este aplicabil regimul comunității legale.

Cu privire la acest regim matrimonioal, instanța constată că acesta este un regim de comunitate parțială, în sensul că, sub aspectul activului patrimonial, regula este că bunurile dobândite de oricare din soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie, potrivit art. 339 N.C.civ., și, prin excepție, sunt bunuri proprii cele expre enumerate de lege, conform art. 340 N.C.civ.

Cu toate acestea, referitor la calitatea de bun propriu sau comun al soților, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 33 din Legea 71/2011, care prevăd că vor fi aplicabile dispozițiile actului normativ în vigoare la data dobândirii bunului. Prin urmare, față de data dobândirii imobilului, respectiv 14.07.1998, în speță vor fi aplicabile dispozițiile C.fam.

Astfel, conform art. 30 C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Art. 30 alin. 3 C.fam. instituie o prezumție relativă de bun comun, stabilind că această calitate nu trebuie dovedită, însă se poate face proba contrară, în sensul dovedirii calității de bun propriu a unui bun dobândit în timpul căsătoriei.

Cu privire la acest aspect, instanța nu putea reține mențiunea din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1722 din 14.07.1998 autentificat la BNP G. A., în sensul că pârâtul Berinschi P.-E. ar fi fost necăsătorit la data dobândirii imobilului, având în vedere că aceasta achiziție a fost efectuată în timpul căsătoriei pârâților, iar, conform art. 30 C.fam., acest bun va avea calitatea de bun comun al soților.

Instanța va recalifica susținerile pârâtului Berlinchi P.-E. invocate prin cererea reconvențională, referitoare la contribuția soților la dobândirea bunului imobil, ca fiind apărări de fond. Astfel, pârâtul B. P.-E. învederează instanței că imobilul ar fi fost achiziționat cu venituri proprii, din banii primiți de la mama sa, numita R. M., obținuți în urma înstrăinării de către aceasta a unui alt imobil, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2182/10.07.1998 autentificat la BNP M. R..

Cu toate acestea, instanța nu poate avea în vedere aceste susțineri ale pârâtului, considerând că acesta nu a răsturnat prezumția de bun comun a imobilului, în sensul că nu a dovedit că acesta ar avea calitatea de bun propriu al unuia dintre soți. Astfel, instanța consideră că simplul fapt că pârâtul a depus la dosarul cauzei un contract de vânzare-cumpărare încheiat de mama sa cu 4 zile înainte de dobândirea imobilului în litigiu nu face să răstoarne prezumția prevăzută de art. 30 C.fam., pârâtul nedovedind faptul că banii obținuți de mama sa prin vânzarea unui alt imobil au fost efectiv folosiți pe către pârât pentru achiziționarea imobilului în litigiu.

Prin urmare, instanța va reține faptul că imobilul în litigiu este bun comun, dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuția egală a ambilor soți.

Referitor la valoarea imobilului, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de expert P. C. C., imobilul situat în București, .-7, . a fost evaluat la suma de 135.880,50 lei (echivalentul a 31.038,50 EUR), stabilindu-se și faptul că imobilul nu este comod partajabil în natură (f. 130-132).

Instanța va omologa raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert P. C. C., prin care s-a stabilit că imobilul are o valoare de circulație de 135.880,50 lei.

Instanța nu va reține concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de către expertul L. D., având în vedere modul de realizare a expertizei de către acesta, succint și superficial, fără respectarea dispozițiilor OG 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară.

Conform art. 66 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile Noului cod civil referitoare la partaj (art. 669-686) se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare a fost introdusă după . acestuia. Astfel, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată (24.10.2011), in speță vor fi aplicabile dispozițiile N.C.civ.

Prin urmare, bunul supus împărțelii este imoblul apartament nr. 64, situat în București, .-7, . 4, împreună cu dreptul de coproprietate asupra unei cote indivize de 1,29% din părțile și dependințele comune ale imobilului . la dobândirea acestui bun a fost una egală, de 50% fiecare. Astfel, masa partajabilă are o valoare de 135.880,50 lei, fiecăruia dintre pârâți revenindu-i cota de 1/2, in valoare de 67.940,25 lei.

Instanța va dispune sistarea stării de indiviziune a părților cu privire la imobulul în cauză, având în vedere cererea creditorului personal al unuia dintre soți, în sensul îndestulării unei obligații personale a pârâtei B. L..

Instanța va atribui pârâtei B. L. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul apartament nr. 64, situat în București, .-7, . 4, împreună cu dreptul de coproprietate asupra unei cote indivize de 1,29% din părțile și dependințele comune ale imobilului . 135.880,50 lei, în temeiul art. 673¹⁰ C.pr.civ., reținând că imobilul nu este comod partajabil în natură. Instanța reține că, în acest sens a fost și cererea reclamantei Asociația de Proprietari .> În temeiul art. 676 alin. 2 lit. a) N.C.civ., instanța va obliga pârâta B. L. la plata către pârâtul B. P.-E. a sumei de 67.940,25 lei cu titlu de sultă, corespunzătoare cotei sale de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului apartament nr. 64, situat în București, .-7, . 4, pentru egalizarea loturilor, în termen de 6 luni de la comunicarea prezentei hotărâri.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va putea fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată către aceasta. În această privință, instanța urmează să admită cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata a cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.380 lei, conform chitanței . nr._/04.04.2012 și onorariu expert, în cuantum de 800 lei, conform chitanței nr._/1/04.07.2014.

Prin urmare, instanța urmează să oblige pe fiecare pârât la plata către reclamantă a sumei de 1.590 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Referitor la cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, în cuantum de 1.000 lei, achitat conform facturii nr. 56/24.04.2012 și a chitanței nr. 20/24.04.2012 (f. 91-92), instanța constată că nici din aceste documente și nici din împuternicirea avocațială depusă la dosar (f. 50) nu rezută cu certitudine că respectivul avocat a fost contractat pentru a asigura asistență juridică și reprezentare în prezentul dosar. Mai mult decât atât, instanța reține că acest avocat nu a asigurat o apărare efectivă a clientului său, având în vedere faptul că, la fiecare termen de judecată, reclamanta Asociația de Proprietari . reprezentată de alte persoane, delegate de către președintele asociației, numita Bangala G.. În consecință, instanța urmează să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, formulată de către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . sediul în București, .-7, . în contradictoriu cu pârâții B. L. și B. P.-E., ambii cu domiciliul în București, .-7, .. 64, sector 4.