Revocare donaţie. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 12613/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanta A. A., în contradictoriu cu pârâtul A. F. G., având ca obiect revocare donație.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30.09.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 15.10.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ la data de 18.05.2015, reclamanta A. A., în contradictoriu cu pârâtul A. F. G., a solicitat să se dispună revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 2141/30.05.2011 de BNP I. D. pentru ingratitudinea pârâtului.
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 30.05.2011 a fost încheiat contractul de donație între aceasta, în calitate de donatară, și pârât, în calitate de donator, iar obiectul contractului a fost transmiterea dreptului de concesiune asupra locului de veci în suprafața totală de 3 m.p. situat în Cimitirul Domnești București, însemnat pe plan la figura 15, locul 166 dreapta, înregistrat în Registrul General de concesiuni la nr. 2432/1974.
Reclamanta a precizat că, fiind în vârstă de peste 83 ani, bolnavă, singură și neavând copii, a donat pârâtului, nepot din partea defunctului său soț, dreptul de concesiune asupra locului de veci, iar pârâtul și-a luat obligația să-i acorde îngrijire și sprijin pe tot restul vieții sale atunci când va fi în nevoie.
Potrivit reclamantei, după încheierea contractului de donație relațiile dintre aceștia au decurs bine, până în vara anului trecut, când paratul a refuzat să-i acorde sprijin material atunci când s-a aflat în nevoie. Astfel, în repetate rânduri i-a solicitat pârâtului să o ducă cu mașina la cimitir, la cumpărături, la medic, având nevoie și de acesta cu ocazia parastaselor anuale, însă pârâtul a refuzat, întrerupând orice legătură cu aceasta și refuzând să plătească și tariful anual de întreținere.
Reclamanta a apreciat că atitudinea pârâtului este în contradicție cu presupusa recunoștință pe care acesta ar fi trebuit să o aibă față de reclamantă, iar pârâtul nu mai este demn să păstreze donația, în condițiile în care avea și obligația concretă de a-i acorda sprijin material în momentul în care se afla în nevoie.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1023 lit. c C.civ.
În dovedire, s-au anexat la dosar înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare.
În ședința publică din data de 30.09.2015 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă și proba cu martora S. E., ce a fost audiată la același termen de judecată (f. 24).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 30.05.2011, între reclamanta A. A., în calitate de donatoare, și pârâtul A. F.-G., în calitate de donatar, s-a încheiat contractul de donație intitulat ”act de donație”, autentificat prin încheierea nr. 2141/30.05.2011 emisă de BNP I. D., prin care reclamanta i-a donat pârâtului dreptul de concesiune asupra locului de veci în suprafața totală de 3 m.p. situat în Cimitirul ”Domnești” București, însemnat pe plan la figura 15, locul 166 dreapta, înregistrat în Registrul General de concesiuni la nr. 2432/1974 (f. 3).
În drept, potrivit art. 1.020 din Codul Civil, ”donația poate fi revocată pentru ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul”, iar conform art. 1.023 din Codul Civil, ”donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:
a) dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;
b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator;
c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donației”.
În cauza de față instanța constată că reclamanta a invocat cazul de revocare prevăzut de art. 1.023 lit. c din Codul Civil, care privește situația în care donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, iar nicidecum alte prestații.
Analizând susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, instanța constată că, deși reclamanta a invocat cazul de revocare prevăzut de art. 1.023 lit. c din Codul Civil, totuși aceasta nu a susținut că a avut nevoie de alimente, ci mai degrabă că pârâtul a refuzat să o ducă cu mașina la cimitir, la cumpărături, la medic, și să o ajute cu ocazia parastaselor anuale.
Astfel, instanța reține că reclamanta nici nu a invocat nevoia sa de alimente, ci a pretins de la pârât alte prestații, deși, așa cum reiese din contratul de donație, instanța constată că acesta nu a avut ca obiect și acordarea unei întrețineri în natură reclamantei de către pârât, așa cum solicită reclamanta, prin contract nefiind stipulată vreo obligație în sarcina pârâtului.
Totodată, instanța reține în prezenta cauză că reclamanta nici nu a dovedit situația sa materială concretă din care să reiasă că aceasta era în nevoie de alimente.
De asemenea, așa cum reiese atât din susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, dar și din declarația martorei S. E. (f. 24), în cauza de față instanța mai reține că de la momentul încheierii contractului de donație (anul 2011) și până în primăvara anului 2014, pârâtul i-a acordat sprijin reclamantei.
În atare situație, instanța apreciază că este rezonabil a se presupune că acordarea de întreținere în această perioadă de aproximativ 3 ani depășește valoarea redusă a bunului donat (drept de concesiune asupra unui loc de veci în suprafața totală de 3 m.p.), astfel încât oricum nu s-ar mai putea reține îndeplinirea condiției prevăzute de art. 1.023 lit. c din Codul Civil referitoare la proporția dintre valoarea bunului donat și valoarea alimentelor.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată prezenta cerere de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. A., CNP_, cu domiciliul în București, Drumul Taberei nr. 20, ., ap. 82, ., sector 6, în contradictoriu cu pârâtul A. F. G., CNP_, cu domiciliul în București, . nr. 53, ., ..
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./4 ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 803/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
