Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 8346/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8346/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 8346/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8346
Ședința publică de la 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. U.
GREFIER: A. D.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul pârât M. A. D. împotriva pârâtei reclamante S. A. L. și în contradictoriu cu reprezentanții Autorității Tutelare Primăria Sectorului 4 București, având ca obiect modificare masuri orivind copilul – exercitarea autoritatii printesti, stabilire domiciliu minor, stabilire vizitare minor, stabilire program de vizitare minor pensie de intretinere.
Dezbaterile si cuvântul pe fond au avut loc la data de 09.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentu a delibera si pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 23.06.2015 când, în urma deliberării,
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.03.2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr. de mai sus, reclamantul-pârât M. A. D., a chemat în judecată pe pârâta-reclamantă S. A. L. și în contradictoriu cu A. T. – PRIMĂRIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI solicitând instanței să dispună exercitarea în comun de către ambii părinți a autorității părintești asupra minorului M. A. P., născută la data de 24.10.2007, stabilirea locuinței minorului la pârâtă, stabilirea unei pensii de întreținere, executată în natură, în favoarea minorului, conform venitului net al reclamantului-pârât, stabilirea unui program de vizită pentru reclamant, după cum urmează:
a) În prima și a treia săptămână din lună, de vineri, de la ora 14,00, până duminică, la ora 19,00;
b) Câte o jumătate din durata tuturor vacanțelor mici, cât și din cea mare;
c) De ziua de naștere a copilului, de Paști, de la ora 14,00 până la ora 19,00;
d) De C., de Revelion și ziua următoare acestor zile până la ora 19,00.
Se mai solicită ca programul menționat, pentru ziua de naștere a copilului, cea de Paști, cea de C. și de Revelion să se desfășoare alternativ, un an la reclamantul-pârât, iar celălalt an la pârâta-reclamantă.
De asemenea, se mai cere ca în anul în care copilul va petrece ziua de naștere a copilului, cea de Paști, cea de C. și de Revelion la pârâta-reclamantă, să aibă legături personale cu copilul,în a doua zi, pentru fiecare dintre zilele enumerate, cu cheltuieli de judecată.
In susținerea acțiunii reclamantul-pârât a precizat că prin sentința civilă nr.1063/21.02.2008, pronunțată în dosarul nr.766/2008 de către Judecătoria Sectorului 4 București, s-a dispus divorțul soților, s-a încredințat minorul către mamă, iar reclamantul-pârât a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 125 lei. S-a mai stabilit un program de vizitare a minorului în favoarea reclamantului-pârât, în fiecare sâmbătă, de la orele 16,00, la orele 20,00, la domiciliul pârâtei-reclamante. Pensia a fost majorată ulterior la suma de 225 lei, prin sentința civilă nr._/15.12.2014, pronunțată în dosarul nr._/4/2014 de către Judecătoria Sectorului 4 București.
Se solicită aplicare disp. art.397 și art. 483 alin.1 din C. civ.
Se mai relevă că pe parcursul anilor, reclamantul-pârât a avut legături personale cu minorul și a achitat pensia de întreținere stabilită.
Se mai relevă faptul că programul de legături personale cu minorul a fost determinat de vârsta fragedă a minorului, la data pronunțării hotărârii de divorț, iar în prezent minorul are vârsta de aproape 8 ani.
Cererea a fost motivată în drept pe art.397 și urm. C. civ.și pe disp.C. proc. civ..
Cererea a fost legal timbrata.
Parata-reclamantă a depus întâmpinare și cerere reconvențională în cauză, la data de 23.04.2015, solicitând respingerea, ca neîntemeiate, a capetelor 1 și 3-5 din cererea principală a reclamantului-pârât.
Se solicită, de asemenea, exercitarea exclusiv de către pârâta-reclamantă a autorității părintești asupra minorului, stabilirea locuinței minorului la pârâta-reclamantă, stabilirea unei pensii de întreținere, executată în bani, în favoarea minorului, conform venitului net al reclamantului-pârât sau în funcție de salariul minim pe economia națională, dacă acesta nu realizează venituri ori sunt mai mici decât salariul de referință menționat, obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 2.375 lei, reprezentând pensia de întreținere neachitată, menținerea programului de vizită stabilit prin sentința de divorț, cu cheltuieli de judecată.
Se arată că la vârsta de 2 ani, minorul a suferit un episod convulsiv, în urma căruia a rămas sensibil la efort și oboseală, iar la 3 ani s-a constatat că minorul suferă de astmă bronșic, pentru care urmează un tratament medicamentos.
Se mai relevă că problemele medicale ale minorului, necesită o supraveghere permanentă a acestui de către persoane instruite, întrucât pârâta-reclamantă a fost nevoită de mai multe ori să solicite ambulanța ori să se prezinte cu minorul la spital.
Se mai arată că de la naștere, pârâta-reclamantă s-a ocupat exclusiv de creșterea, îngrijirea și educarea minorului, iar în cei șapte ani de viață ai minorului reclamantul-pârât l-a vizitat de doar două ori, câte 10 min., astfel că acesta nu cunoaște problemele medicale ale minorului și nici cum trebuie tratate.
Se mai artă că reclamantul-pârât are în grijă un câine considerat periculos, rasa C. Corso.
La data de 26.05.2015, reclamantul-pârât a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
La data de 09.06.2015, pârâta-reclamantă a formulat o cerere adițională, prin care modifică perioada pentru care solicită pensia de întreținere restantă până la data înregistrării cauzei la instanță, cerere pentru care instanța a admis excepția tardivității, invocată de către pârâtul-reclamant și pentru acre a pronunțat decăderea.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1063/21.02.2008, pronunțată în dosarul nr.766/2008 de către Judecătoria Sectorului 4 București, s-a dispus încredințarea minorului M. A. P., născută la data de 24.10.2007, către pârâta-reclamantă, iar reclamantul-pârât a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 125 lei. S-a mai stabilit un program de vizitare a minorului în favoarea reclamantului-pârât, în fiecare sâmbătă, de la orele 16,00, la orele 20,00, la domiciliul pârâtei-reclamante. Pensia a fost majorată ulterior la suma de 225 lei, prin sentința civilă nr._/15.12.2014, pronunțată în dosarul nr._/4/2014 de către Judecătoria Sectorului 4 București.
Cu privire la exercitarea autorității părintești, instanța va avea în vedere prevederile secțiunii referitoare la efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori, mai exact, art. 397 Codul civil potrivit cărui după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel si art.506 cod. civ - cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești. Aceeași posibilitate conferita părinților de a se înțelege asupra modalității de reglementare a relațiilor cu minorii este prevăzuta si de art. 396 cod civ in raport cu care instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.
Instanța mai retinesi dispozițiile art.46 din Legea nr.71/2011, potrivit cărora “Dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil.”, precum și prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului conform cărora principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
In baza acestor prevederi legale coroborate si cu art. 403 C. civ. si instanța, având în vedere principiul interesului superior al copilului și concluziile referatului de anchetă-psiho-socială depuse la dosarul cauzei(f.22-23), va dispune exercitarea in comun a autorității părintești asupra minorului M. A. P., născută la data de 24.10.2007.
Instanța va respinge capătul de cerere nr.1 din cererea reconvențională a pârâtei-reclamante, cu motivarea că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă existența a niciunui motiv întemeiat, potrivit art.398 C. civ, care să justifice derogarea de la regulă și exercitarea exclusiv de către mamă a autorității părintești asupra minorului. Se mai reține că motivele alegate de către pârâta-reclamantă, obiectivate în apropierea dintre aceasta și minor, precum și faptul că pârâta-reclamantă îi asigură copilului tot sprijinul afectiv și material, nu pot constitui motive suficient de temeinice care să conducă la o soluție atât de îngrăditoare pentru reclamantul-pârât, care s-a vedea, practic, exclus, fără o fundamentare suficientă, de la exercitarea/executarea celor mai elementare drepturi/obligații față de minor, respectiv dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; de a da copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia, așa cum sunt reglementate de art.487 C. civ..
Având in vedere prev. art.400 cod civil care prevede ca în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic, instanța va dispune ca locuința minorelor sa fie stabilită la reclamanta-pârâtă, având in vedere atașamentul și relațiile apropriate dintre reclamanta-pârâtă și minor, faptul că de îngrijirea minorului s-a ocupat în cea mai mare parte reclamanta-pârâtă, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză(f.141-142) coroborate cu răspunsurile părților la interogatoriu(f.143 și urm), dar și cererii pârâtului-reclamant în acest sens si faptul ca minorul locuiește in prezent împreună cu mama sa încă de la nașteree, după cum rezulta si din referatul de ancheta socială..
In ceea ce privește pensia de întreținere conform art. 529 alin 1 si 2 cod civ întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti iar când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. La art. 429 cod civil se menționează ca în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
In cazul de fata, în temeiul art. 525 alin. 1 rap. la art. 529 alin.2 coroborate cu art.532 alin.1 și 533 alin.1 din C. civ. cu referire la disp. art.918 alin.2 C. proc. civ., având în vedere faptul că reclamantul-pârât realizează un venit din muncă mai mic decât salariul minim pe economia națională(adeverința de venit de la f.138), instanța va avea în vedere la stabilirea pensiei de întreținere salariul minim pe economie și va obliga reclamantul-pârât la plata în favoarea minorului M. A. P., născută la data de 24.10.2007, a unei pensii de întreținere lunare in cuantum de 181 lei, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 09.03.2015, si până la majoratul beneficiarului.
Instanța va respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere al pârâtei-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata sumei de 2.375 lei, reprezentând pensia de întreținere neachitată pentru perioada anterioară înregistrării cererii de chemare în judecată la instanță, cu motivarea că sentința civilă nr.1063/21.02.2008, pronunțată în dosarul nr.766/2008 de către Judecătoria Sectorului 4 București, și sentința civilă nr._/15.12.2014, pronunțată în dosarul nr._/4/2014 de către Judecătoria Sectorului 4 București constituie titluri executorii cu privire la pensia de întreținerea datorată de către reclamantul-pârât pentru perioada menționată, ce pot fi aduse la îndeplinire inclusiv pe cale de executare silită.
In ceea ce privește programul de vizitare, instanța reține că potrivit art. 401 din Noul Cod civil coroborat cu art. 14-16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, părintele separat de copil și copilul au dreptul de a avea legături personale, ce pot consta în întâlniri ale copilului cu părintele său, în vizitarea copilului la domiciliul acestuia, în găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care nu locuiește în mod obișnuit, precum și în întâlniri ale copilului cu părintele său într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute. Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părintele de care a fost separat, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului său superior.
Conform art. 486 din Noul Cod civil coroborat cu art. 31 alin. 2 și cu art. 38 lit. b din Legea 272/2004, în caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile în care se exercită drepturile părintești referitoare la legăturile personale dintre părintele separat de copil și acesta, instanța de tutelă va hotărî având în vedere interesul superior al copilului și asigurând bunăstarea materială și spirituală a acestuia.
Având în vedere vârsta minorului, respectiv 7 ani, faptul că acesta suferă de astmă bronșic indus imunologic, așa cum rezultă din înscrisurile de la f.49-53, necesitatea asigurării unei stabilități în viața copilului și a unui echilibru emoțional, precum și dorința tatălui de a face parte în continuare din viața copilului său, instanța apreciază că este necesară menținerea și dezvoltarea relației dintre tată și fiul său, impunându-se, prin urmare, stabilirea unui program de vizitare a acestuia de către reclamantul-pârât. Instanța apreciază că interesul superior al copilului este ca, independent de neînțelegerile dintre părinții lor, să beneficieze în egală măsură de prezența în viața lor atât a mamei, cât și a tatălui. Este important să se încerce ca minorul să simtă și să înțeleagă că, deși părinții lor nu mai locuiesc împreună, totuși ambii reprezintă în continuare familia sa. În același timp, este, de asemenea, deosebit de important să se asigure minorului siguranță fizică și psihică, îndepărtându-se de acestea orice factor de potențial risc ce ar putea să influențeze negativ dezvoltarea lor firească, fizică și emoțională, și educația lor.
În sensul celor de mai sus, instanța reține că deși dreptul reclamantului-pârât, în calitate de tată, de a avea legături personale cu copiii săi nu poate fi contestat, nu pot fi trecute, totuși, cu vederea nici faptul că reclamantul-pârât a avut relații sporadice, extrem de rare cu minorul, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și faptul că din răspunsul acestuia la interogatoriu, reclamantul-pârât nu cunoaște situația medicală a minorului, însă această împrejurare poate fi înlăturată prin străduința reclamantului-pârât, operațiune care necesită, totuși, timp.
Instanța constată în baza probelor administrate în cauză că până în prezent reclamantul-pârât nu s-a manifestat întotdeauna ca un părinte responsabil, în sensul că în perioada de după divorț nu s-a implicat în creșterea și educarea copilului, lăsând acest lucru exclusiv în sarcina pârâtei, nu a acordat atenția cuvenită minorului, nediscutând cu acestea și nepetrecând timp împreună cu el, iar faptul că reclamantul-pârât ar fi fost împiedicat de către pârâta-reclamantă să aibă legături personale cu minorul, așa cum rezultă din declarația martorului S. A., nu ar fi fost de natură să-l descurajeze pe un părinte atașat de copilul său, acesta având la dispoziție un arsenal de mijloace legale adecvat pentru îndreptarea situației.
Însă instanța ține seama și de faptul că minorul are dreptul de a dezvolta pe viitor relații paternale, de încredere și afecțiune, cu reclamantul-pârât, iar continuarea situației actuale ar duce la îndepărtarea tot mai accentuată a minorului de tatăl său.
Raportat la cele de mai sus, instanța consideră că programul de vizitare propus de reclamantul-pârât nu corespunde la momentul de față interesului superior al minorului, pentru care a petrece mult timp împreună cu tatăl lor și în lipsa mamei, ce reprezintă actualmente factorul lor de stabilitate, s-ar putea dovedi traumatizant. Față de relația existentă în prezent între reclamantul-pârât și minor, astfel cum a fost prezentată mai sus, este de preferat ca, cel puțin pentru început, legăturile personale dintre aceștia să constea în întâlniri de scurtă durată desfășurate la domiciliul reclamantului-pârât, astfel încât minorul să se simtă în siguranță, să se poată acomoda cu noua situație, să depășească eventualele nemulțumiri legate de prezența reclamantului-pârât și să reconstruiască o relație cu tatăl său bazată pe încredere, respect și afecțiune reciprocă, cu posibilitatea de a controla și situația medicală a minorului. Bineînțeles că în momentul în care reclamantul-pârât va reuși să recâștige încrederea și afecțiunea fiului său, va putea solicita instanței de judecată stabilirea unui nou program de vizitare, mai amplu.
Instanța reține, din declarația martorului S. A., faptul că reclamantul-pârât deține în apartamentul în care locuiește un câine pechinez, care nu prezintă pericol pentru minor, acesta nefiind alergic nici la părul de câine, conform fișei medicale de la f.51.
Față de toate cele expuse anterior, ținând cont și de programul școlar destul de solicitant al minorului, precum și de necesitatea respectării orelor de odihnă ale acestuia, instanța va stabili următorul program de vizitare de către reclamantul-pârât a minorului M. A. P.: în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni calendaristice, în ziua de sâmbătă, între orele 11.00-16.00, la domiciliul reclamantului-pârât sau într-un alt loc convenit de comun acord de părți.
In raport de aceste considerente de fapt si de drept instanța va admite în parte atât cerere principală, cât si cererea reconvențională si, în consecința, va stabili ca autoritatea părinteasca asupra minorului M. A. P., să fie exercitată in comun de către ambii părinți, se va stabili locuința minorului la pârâta-reclamantă, va obliga reclamantul-pârât la plata în favoarea minorului M. A. P., născută la data de 24.10.2007, a unei pensii de întreținere lunare in cuantum de 181 lei, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 09.03.2015, si până la majoratul beneficiarului.
Instanța va stabili următorul program de legături personale de către reclamantul-pârât a minorului M. A. P.: în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni calendaristice, în ziua de sâmbătă, între orele 11.00-16.00, la domiciliul reclamantului-pârât sau într-un alt loc convenit de comun acord de părți.
Instanța va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere nr.1 din cererea reconvențională a pârâtei-reclamante, vizând exercitarea exclusivă de către aceasta a autorității părintești asupra minorului, și va respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere al pârâtei-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata sumei de 2.375 lei, reprezentând pensia de întreținere neachitată pentru perioada anterioară înregistrării cererii de chemare în judecată la instanță.
În baza art. 453 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamantului, precum și faptul că cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata pensiei de întreținere este scutită de la plata taxei de timbru, conform art.29 alin.1 lit.c din OUG nr.80/2013, iar instanța va respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere al pârâtei-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata sumei de 2.375 lei, instanța urmează să oblige reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuielile de judecată, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, atât acțiunea formulată de reclamantul-pârât M. A. D., domiciliat în București, ..19, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S. A. L., domiciliată București, ..1, ., ., sector 4, și în contradictoriu cu A. T. – PRIMĂRIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..6-16, sector 4, cât și cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă.
Stabilește ca autoritatea părinteasca asupra minorului M. A. P., să fie exercitată in comun de către ambii părinți.
Stabilește locuința minorului la pârâta-reclamantă.
Obligă reclamantul-pârât la plata în favoarea minorului M. A. P., născută la data de 24.10.2007, a unei pensii de întreținere lunare in cuantum de 181 lei, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 09.03.2015, si până la majoratul beneficiarului.
Stabilește următorul program de legături personale de către reclamantul-pârât a minorului M. A. P.: în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni calendaristice, în ziua de sâmbătă, între orele 11.00-16.00, la domiciliul reclamantului-pârât sau într-un alt loc convenit de comun acord de părți.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere nr.1 din cererea reconvențională a pârâtei-reclamante, vizând exercitarea exclusivă de către aceasta a autorității părintești asupra minorului.
Respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere al pârâtei-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata sumei de 2.375 lei, reprezentând pensia de întreținere neachitată pentru perioada anterioară înregistrării cererii de chemare în judecată la instanță.
Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 4
Pronunțată în ședința publica din data de 23.06.2015.
Președinte, Grefier,
Red. Jud. UC./dact. gref. DAA./ 4 ex
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 8371/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria... → |
|---|
