Contestaţie la executare. Sentința nr. 1011/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1011/2014 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 1011/2014
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1011
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. F.
GREFIER – S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.), în contradictoriu cu intimații L. M., R. L., C. L.-M., B. D.-L., D. L.-G.-L., D. F.-G., T. A., C. I.-C., O. G., C. I., P. D.-I., P. E., B. R., L. V., P. A., S. C., V. L., M. I., T. A., T. E., A. E., A. V., M. C.-G. și terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.02.2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 12.02.2014.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.09.2013 sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., în contradictoriu cu intimații L. M., R. L., C. L.-M., B. D.-L., D. L.-G.-L., D. F.-G., T. A., C. I.-C., O. G., C. I., P. D.-I., P. E., B. R., L. V., P. A., S. C., V. L., M. I., T. A., T. E., A. E., A. V., M. C.-G. și terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea popririi/adresei de înființare a popririi emise în dosarul de executare nr. 89/2012 al B.E.J. Paviliu B.-A. și înregistrată la contestatoare sub nr._/27.08.2013, a somației de plată nr. 89/2012, a proceselor-verbale din datele de 21.05.2013 și 26.08.2013, precum și a rapoartelor de expertiză extrajudiciară, întocmite în dosarul de executare nr. 89/2012 al B.E.J. Paviliu B.-A.. Totodată, a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, precum și întoarcerea executării silite în situația admiterii contestației la executare.
În motivare, contestatoarea a susținut că începerea executării este nelegală față de prevederile art. II din Legea nr. 113/2013, întrucât toate actele de executare întocmite asupra debitoarei C.N.V.M. nu își mai pot produce efecte juridice, fiind nule de drept ca urmare a încetării calității de debitoare a acesteia, astfel că executorii sunt obligați să emită alte acte de executare, cu respectarea dispozițiilor aplicabile.
Contestatoarea a mai invocat și încălcarea prevederilor art. 1 și 2 din O.G nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, susținând că termenul de grație de 6 luni începea să curgă de la data preluării obligațiilor CNVM de către aceasta. Totodată, în raport de prevederile art. 4 din O.G. nr. 22/2002 s-a susținut că nu s-a respectat procedura obligatorie instituită de prevederile acestui act normativ, întrucât creditorul nu s-a adresat direct către A.A.A.S. în vederea efectuării plății.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea a susținut că nu s-a prezentat un calcul detaliat al cheltuielilor de executare, iar în interiorul termenului de 6 luni executorul nu putea decât să calculeze cheltuieli pentru categoria ”notificare și alte acte de procedură” (20-400 lei), conform prevederilor anexei 1 a Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată s-a contestat și valoarea despăgubirilor stabilite, invocându-se faptul că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin decizia penală nr. 164A/18.06.2008 a Curții de Apel București, iar contestatoarea a precizat și că nu poate verifica dacă executorul a ținut cont și de unitățile care au fost răscumpărate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 387, 411, 399, 403 alin. 1 și 404 C.pr.civ., O.G nr. 22/2002, Legea nr. 92/2011 și Legea nr. 116/2011, O.U.G. nr. 51/1998.
În temeiul art. 7 din O.G nr. 22/2002, prezenta contestație este scutită de plata taxelor de timbru.
La data de 02.12.2013, intimații au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare (f. 51-58).
În motivare, intimații au făcut referire la prevederile art. II alin. 2 din Legea nr. 113/2013 și au susținut că actele de executare nu produc efecte juridice împotriva CNVM, dar produc efecte față de contestatoare, prin efectul subrogării.
Cu privire la prevederile O.G. nr. 22/2002, intimații au arătat că somația este un act de înștiințare, iar nu un act de executare silită, iar termenul de 6 luni este condiționat de dovada intenției de a executa benevol obligația de plată și/sau dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. Astfel, întrucât nu rezultă intenția debitorului de a-și îndeplini obligația și nici demersurile necesare pentru obținerea fondurilor necesare, intimații au apreciat că nu se poate opune de către contestatoare termenul de 6 luni prevăzut de lege, invocând totodată decizia civilă nr. 396R/15.02.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă și jurisprudența C.E.D.O.
Referitor la cheltuielile de executare, intimații au arătat că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în proporție de 1% din debitul actualizat, fiind legal a se percepe și TVA, iar referitor la celelalte cheltuieli de executare s-a susținut că sunt justificate onorariile avocaților, ale executorului și experților.
În cele din urmă, cu privire la valoarea despăgubirii stabilite prin somație, intimații au arătat că expertizele nu au avut la bază valoarea unității de fond din data de 24 mai 2000, ci valoarea soldului de la ultima tranzacționare, înregistrată în carnetul de investitor, aceasta însemnând numărul de unități de fond nerăscumpărate înmulțite cu valoarea unității de fond de la data ultimei tranzacționări. Intimații au mai învederat și că s-a ținut cont de unitățile de fond care au fost răscumpărate, avându-se în vedere soldul unităților de fond, precum și că este suficientă deținerea carnetelor de investitor.
Terțul poprit nu a formulat întâmpinare în cauză.
În urma adresei emise de instanță, au fost atașate de către executorul judecătoresc actele din dosarul de executare.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția tardivității contestației la executare îndreptate împotriva executării silite înseși, a somației de plată din data de 21.05.2013, a procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 21.05.2013 și a rapoartelor de expertiză extrajudiciară, întocmite în dosarul de executare nr. 89/2012 al B.E.J. Paviliu B.-A., instanța reține următoarele:
În dosarul de executare silită nr. 89/2012 al B.E.J. Paviliu B.-A., format în urma cererii creditorilor intimați mau sus menționați, la data de 21.05.2013 executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal prin care a stabilit cheltuielile de executare totale în cuantum de 35.325,05 lei (f. 298, dos. exec.), iar la aceeași dată a emis somația de plată prin care a pus în vedere contestatoarei debitoare A.A.A.S. să își îndeplinească obligația de plată a debitului total în cuantum de 442.633,45 lei și a cheltuielilor de executare (f. 299-300, dos. exec.).
Aceste două acte, împreună cu rapoartele de expertiză extrajudiciară întocmite în cadrul dosarului de executare pentru calcularea debitului, au fost comunicate contestatoarei la data de 22.05.2012, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de executare (f. 301, dos. exec.).
Potrivit art. 401 alin. 1 lit. c din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil litigiului de față (în continuare ”V.C.pr.civ.”), contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit somația sau la data când a luat la cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație, iar potrivit art. 401 alin. 1 lit. a V.C.pr.civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul a luat la cunoștință de actul pe care-l contestă.
Având în vedere că somația de plată din data de 21.05.2013, procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 21.05.2013 și a rapoartele de expertiză extrajudiciară întocmite în dosarul de executare nr. 89/2012 al B.E.J. Paviliu B.-A. au fost comunicate debitoarei contestatoare la data de 22.05.2012, iar aceasta a formulat contestația la executare la data de 12.09.2013, instanța reține că în ceea ce privește aceste trei acte de executare și executarea silită însăși, contestația la executare s-a formulat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 al. 1 V.C.pr.civ.
În consecință, instanța va admite excepția tardivității invocată din oficiu și va respinge contestația la executare îndreptată împotriva executării silite înseși, a somației de plată din data de 21.05.2013, a procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 21.05.2013 și a rapoartelor de expertiză extrajudiciară întocmite în dosarul de executare nr. 89/2012 al B.E.J. Paviliu B.-A., ca fiind tardiv formulată.
Pe fondul cauzei cu privire la restul actelor de executare contestate, instanța reține următoarele:
Pe rolul B.E.J. Paviliu B.-A. au fost înregistrate cererile de executare silită formulate de intimații creditori L. M., R. L., C. L.-M., B. D.-L., D. L.-G.-L., D. F.-G., T. A., C. I.-C., O. G., C. I., P. D.-I., P. E., B. R., L. V., P. A., S. C., V. L., M. I., T. A., T. E., A. E., A. V. și M. C.-G. pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 89/2012 al B.E.J. Paviliu B.-A..
Prin sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, astfel cum a fost modificată în apel prin decizia penală nr. 164/A/18.06.2008 a Curții de Apel București, s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, . și COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia, cu modificări, atât în recurs cât și în apel.
În cadrul dosarului de executare mai sus menționat, la data de 21.05.2013 executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal prin care a stabilit cheltuielile de executare totale în cuantum de 35.325,05 lei (f. 298, dos. exec.), iar la aceeași dată a emis somația de plată prin care a pus în vedere contestatoarei debitoare A.A.A.S. să își îndeplinească obligația de plată a debitului total în cuantum de 442.633,45 lei și a cheltuielilor de executare (f. 299-300, dos. exec.).
Prin procesul-verbal din data de 26.08.2013 (data fiind indicată eronat ”26.08.2012”), executorul judecătoresc a constatat că debitoarea nu a făcut dovada lipsei fondurilor sau a demersurilor efectiv realizate pentru obținerea fondurilor necesare, astfel că a dispus continuarea executării silite (f. 314-315, dos. exec.), iar prin adresa emisă la aceeași dată, a dispus înființarea popririi asupra conturilor deținute de contestatoare la terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București, până la concurența sumei totale de 477.958,50 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare în cuantum de 35.325,05 lei (f. 316, dos. exec.).
Analizând criticile contestatoarei, referitor la susținerile acesteia privind opozabilitatea actelor de executare întocmite față de debitoarea C.N.V.M., instanța constată că Legea nr. 113/2013 prevede următoarele: ”Art. II. - (1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții. (2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. (3) Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. (1) se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului.”
În raport de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că, deși a intervenit subrogarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului în drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare cu privire la executarea silită efectuată și contestată în prezenta cauză, totuși aceasta nu afectează legalitatea actelor de executare emise înainte de . Legii nr. 113/2013 și nu presupune faptul că trebuie să se efectueze din nou acte de executare silită împotriva contestatoarei.
Astfel, instanța reține că actele de executare emise anterior față de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) și încheierile de încuviințare a executării silite îi sunt opozabile și contestatoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului, iar subrogarea prevăzută de dispozițiile legale mai sus menționate nu presupune nicidecum anularea actelor de executare silită deja efectuate și refacerea acestora față de noul debitor.
În ceea ce privește apărările întemeiate pe prevederile O.G nr. 22/2002, în cauza de față instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului” (s.n.).
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Astfel cum rezultă din dosarul de executare, instanța reține că executorul judecătoresc a emis somația de plată la data de 21.05.2013 și a comunicat-o contestatoarei la data de 22.05.2013, debitoarea având astfel posibilitatea de a înainta dovezi privind lipsa de fonduri către executorul judecătoresc într-un termen rezonabil de aprox. 3 luni până la momentul înființării popririi, iar numai în atare situație i s-ar fi putut acorda posibilitatea ca în termenul de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor.
Întrucât debitoarea nu a acționat în acest sens, instanța nu va reține apărările acesteia privind nerespectarea dispozițiilor O.G nr. 22/2002.
Referitor la contestarea modalității de calcul al debitului, instanța constată faptul că acest calcul s-a realizat prin rapoartele de expertiză extrajudiciară întocmite în dosarul de executare, cuantumul debitului calculat fiind comunicat totodată și prin somația de plată emisă, acte cu privire la care s-a contestat tardivitatea formulării contestației, astfel că instanța apreciază că la acest moment, prin contestația de față, contestatoarea nu mai poate critica și modalitatea de calcul a debitului principal.
Totodată, în condițiile în care cheltuielile de executare au fost stabilite prin procesul-verbal din data de 21.05.2013, față de care s-a constatat tardivitatea, în cauza de față instanța nu mai poate analiza legalitatea stabilirii și calculării cheltuielilor de executare.
În consecință, reținând legalitatea întocmirii procesului-verbal din data de 26.08.2013 și a emiterii adresei de înființare a popririi la aceeași dată în cadrul dosarului de executare silită contestat în cauză, față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 399 V.C.pr.civ., instanța urmează a respinge ca neîntemeiată contestația la executare cu privire la aceste acte.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 403 alin. 1 V.C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, având în vedere soluția de respingere a contestației la executare și faptul că s-a solicitat de către contestator întoarcerea executării silite numai pentru ipoteza în care s-ar fi admis contestația la executare, instanța nu se va mai pronunța distinct în cauza de față și asupra acestei cereri.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității contestației la executare îndreptate împotriva executării silite înseși, a somației de plată din data de 21.05.2013, a procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 21.05.2013 și a rapoartelor de expertiză extrajudiciară, întocmite în dosarul de executare nr. 89/2012 al B.E.J. Paviliu B.-A., invocată din oficiu.
Respinge contestația la executare îndreptată împotriva executării silite înseși, a somației de plată din data de 21.05.2013, a procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 21.05.2013 și a rapoartelor de expertiză extrajudiciară întocmite în dosarul de executare nr. 89/2012 al B.E.J. Paviliu B.-A., ca fiind tardiv formulată.
Respinge contestația la executare pentru rest, formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimații L. M., R. L., C. L.-M., B. D.-L., D. L.-G.-L., D. F.-G., T. A., C. I.-C., O. G., C. I., P. D.-I., P. E., B. R., L. V., P. A., S. C., V. L., M. I., T. A., T. E., A. E., A. V., M. C.-G., cu domiciliul procesual ales la mandatarul comun C. Av. „P. S. M.”, în București, .. 25, sector 4, și terțul poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 6-8, sector 4, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./5 ex./
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 615/2014. Judecătoria... → |
|---|
