Pretenţii. Sentința nr. 8897/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8897/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 8897/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
....
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8897
Ședința publică de la 02.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. O. P.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul M. V. și pe pârâta S. R. T., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 02.07.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.04.2014 reclamantul M. V. a solicitat obligarea pârâtei S. R. T. la restituirea sumei de 15.000 lei, acordată cu titlu de împrumut, și la plata sumei de 8.770 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtei.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâta este fiica și unica moștenitoare a defunctei Ș. L., decedată la data de 04.09.2012.
A susținut că a întreținut cu mama pârâtei o relație de concubinaj timp de peste 30 de ani, iar la rugămintea acesteia a împrumutat pârâtei suma de 15.000 lei la data de 14.02.2011, sumă ce trebuia restituită la sfârșitul lunii iulie 2011.
Față de împrejurările acordării împrumutului, nu a fost necesară încheierea unui înscris constatator, pârâta solicitându-i ajutorul întrucât avea unele probleme personale.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, a arătat că în timpul relației de concubinaj a adus îmbunătățiri imobilului proprietatea defunctei, constând în montaj geam termopan la balcon și montaj geam termopan și ușă metalică la intrare. Întrucât pârâta este unicul moștenitor, iar îmbunătățirile au adus un plus de valoare imobilului, aceasta este datoare să restituie contravaloarea îmbunătățirilor, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1576-1586 Vechiul Cod civil, art. 1191-1198 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția netimbrării și excepția prescripției, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut că a suportat toate costurile reparațiilor și îmbunătățirilor aduse apartamentului proprietatea mamei sale, fără vreo contribuție din partea reclamantului, acesta fiind lipsit de resurse financiare.
A învederat că, la solicitarea reclamantului, a efectuat o . demersuri la mai multe instituții, în special la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în vederea obținerii despăgubirilor pentru un imobil pe care reclamantul l-a deținut în municipiul C. și care a fost demolat.
Aceste demersuri s-au concretizat la data de 04.02.2011, când acțiunile acordate cu titlu de despăgubiri au fost vândute prin intermediul unei firme de brokeraj în schimbul sumei de 95.000 lei.
La data de 14.02.2011, reclamantul i-a predat suma de 15.000 lei, reprezentând cheltuielile avansate în demersurile de obținere a despăgubirilor, cu precizarea că suma respectivă a fost promisă și stabilită de reclamant.
A mai arătat că nu a încheiat cu reclamantul vreun contract de împrumut, iar acesta nu a dovedit încheierea pretinsei convenții.
A menționat că suma de 8.770 lei reprezintă contravaloarea tuturor lucrărilor efectuate de reclamant, atât la apartamentul mamei sale, cât și la garsoniera acestuia, situată în același . reclamantul nu poate cere contravaloarea lucrărilor executate la apartamentul mamei sale, întrucât a locuit în locuința respectivă, iar lucrările au fost executate pentru confortul propriu și nu pentru creșterea valorii imobilului.
Mai mult, între decesul mamei sale și până în septembrie 2013 i-a permis acestuia să locuiască în apartament.
În drept, a invocat prevederile art. 205-208, art. 107, art. 148, art. 309 Cod procedură civilă, art. 2517 Cod civil.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale și a excepției netimbrării, taxa judiciară de timbru fiind atașată la dosar.
A solicitat respingerea excepției prescripției, întrucât termenul de prescripție nu curge de la data încheierii contractului, ci de la data scadenței.
Raportat la al doilea capăt de cerere, a susținut că achitat contravaloarea îmbunătățirilor la data de 02.03.2011, iar termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 04.03.2014, întrucât nu au intrat în calcul nici ziua când a început și nici ziua când s-a împlinit termenul.
A precizat că se poate proba cu martori împrumutul, întrucât la momentul încheierii convenției a existat o imposibilitate morală de preconstituire a unei probe scrise, în condițiile în care împrumutata era fiica concubinei sale.
A învederat că a suportat în totalitate costurile montării tâmplăriei la ambele locuințe, factura fiscală fiind emisă pe numele său.
A susținut că pârâta l-a ajutat de bunăvoie în eforturile pentru recuperarea despăgubirilor, ca o recompensă pentru ajutorul dat mamei sale.
Prin sentința civilă nr._/29.09.2014, Judecătoria C. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul a susținut că la data de 14.02.2011 a împrumutat pârâtei suma de 15.000 lei, scadența fiind fixată la sfârșitul lunii iulie 2011.
În cazul împrumutului cu termen prescripția începe să curgă de la data scadenței, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
În cauză este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, care s-a împlinit ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.
În consecință, instanța va respinge excepția prescripției cu privire la primul capăt de cerere.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.770 lei, instanța constată că reclamantul a efectuat plata acestei sume la data de 02.03.2011, așa cum rezultă din factura fiscală nr. DJCV0102052 din 02.03.2011, emisă de ..
Prin urmare, termenul de prescripție a început să curgă la data de 02.03.2011 și s-a împlinit la data de 02.03.2014.
Susținerile reclamantului conform cărora termenul se calculează pe zile libere, astfel încât s-ar fi împlinit la data de 04.03.2014, nu vor fi reținute de instanță. Textul legal invocat, art. 101 alin. 1 Vechiul Cod de procedură civilă, este aplicabil doar termenelor stabilite pe zile, nu și celor stabilite pe ani. În acest din urmă caz sunt incidente dispozițiile art. 101 alin. 1 Vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cu care termenul se împlinește în ziua anului corespunzătoare zilei de plecare.
În concluzie, termenul de 3 ani început la data de 02.03.2011 s-a împlinit la data de 02.03.2014.
În consecință, va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va respinge acest capăt de cerere ca prescris.
Pe fond, instanța reține că remiterea de către reclamant a sumei de 15.000 lei la data de 14.02.2011 nu este contestată de către pârâtă.
Divergențele între părți apar la momentul calificării naturii juridice a convenției, reclamantul susținând ca s-a încheiat un contract de împrumut, în timp ce pârâta afirmă că suma de bani i-a fost predată ca o recompensă pentru serviciile prestate în beneficiul reclamantului, care au avut drept finalitate soluționarea unui dosar înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și încasarea despăgubirilor cuvenite.
Instanța ia act că nu a fost încheiat un înscris care să consemneze convenția părților, oricare ar fi natura acesteia, reclamantul susținând că a existat o imposibilitate morală de preconstituire a unei probe scrise, fiind într-o relație de concubinaj cu mama pârâtei.
Având în vedere că această relație de concubinaj nu a fost negată de pârâtă și față de durata acesteia instanța consideră că este admisibilă proba contractului prin alte mijloace de probă decât înscrisurile.
Așadar, analizând probele administrate în cauză instanța reține că martorii propuși de reclamant, P. A. și S. L., au declarat că nu au asistat la discuțiile purtate între părți, informațiile cunoscute fiind furnizate de reclamant și de concubina acestuia.
În schimb, martora I. M., propusă de pârâtă, a afirmat că s-a întâlnit în București cu reclamantul și cu pârâta, cu ocazia deplasărilor acestora la instituțiile cu atribuții în soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor. A declarat martora că a asistat la mai multe discuții între părți în cursul cărora reclamantul s-a oferit să îi acorde pârâtei o sumă de bani, care să acopere cheltuielile efectuate de aceasta în demersurile efectuate.
De asemenea, martora B. A., propusă de pârâtă, a declarat că a asistat la o discuție telefonică în cursul căreia mama pârâtei o ruga pe aceasta să îl sprijine pe reclamant în activitățile necesare obținerii despăgubirilor, urmând să primească pentru acest sprijin o sumă de bani.
Aceste mărturii se coroborează cu înscrisurile depuse de pârâtă la dosar, constând în corespondența electronică purtată cu brokerul NBG Securities Romania SA, prin intermediul căruia au fost vândute acțiunile dobândite de reclamant cu titlu de despăgubire (filele 53, 55, 56). De asemenea, în contractul de intermediere nr. 58/2010, încheiat între broker și reclamant, pârâta figurează în calitate de împuternicit (filele 94-99).
De altfel, reclamantul nu contestă participarea pârâtei la demersurile efectuate în vederea recuperării despăgubirilor, așa cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu (pct. 9-14), însă susține că a fost o prestație benevolă, fără a exista vreo discuție legată de plata unor sume de bani.
Față de probele administrate instanța apreciază că nu s-a dovedit că între părți s-a încheiat un contract de împrumut, probele contrare administrate de pârâtă având o forță probatorie superioară.
Trebuie menționată în acest sens și poziția contradictorie a reclamantului care, în motivarea unei acțiuni de partaj, formulată în contradictoriu cu pârâta și înregistrată pe rolul Judecătoriei C., a susținut că suma de 15.000 lei reprezintă un împrumut acordat mamei pârâtei, pârâta fiind chemată în judecată în calitate de succesor.
Mai reține instanța că pârâta a precizat în cuprinsul întâmpinării și în răspunsul la interogatoriu că nu a solicitat reclamantului vreo sumă de bani, inițiativa plății și stabilirea sumei înmânate aparținând exclusiv acestuia.
În aceste condiții, calificarea ce urmează a fi dată actului juridic încheiat între părți este cea a unui dar manual sau a unui mandat remunerat, în nici un caz a unui contract de împrumut.
Față de cele expuse, instanța consideră că nu s-a născut în sarcina pârâtei obligația de a restitui suma de 15.000 lei în temeiul unui contract de împrumut, în cazul darului manual și al mandatului fiind incidente alte cauze de restituire, care nu au fost puse în discuție și nu fac obiectul cauzei.
În consecință, instanța va respinge primul capăt de cerere ca neîntemeiat.
Va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pe capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 8.770 lei.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 8.770 lei din cadrul acțiunii formulate de reclamantul M. V., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat A. C., situat în C., .. 48, județul D., în contradictoriu cu pârâta S. R. T., cu domiciliul în București, ., ., ., ca prescris.
Respinge excepția prescrierii pe capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lei ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lei ca neîntemeiat.
Obligă reclamantul la plata sumei de 3.161 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./4ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 9553/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6790/2015. Judecătoria... → |
|---|
