Validare poprire. Sentința nr. 2057/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2057/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 2057/2016
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2057
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O.-A.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul B. E. J. M. N. M., în favoarea creditoarei . în contradictoriu cu debitoarei M. A. Ș. și terțul poprit ., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în baza art. 121 alin.5 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, față de lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea relațiilor solicitate la Inspectoratul Teritorial de Muncă București, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2015 sub nr._, petentul B. E. J. M. N. M. a formulat cerere de validare poprire în cadrul dosarului de executare nr. 547/2013, privind veniturile salariale pe care terțul poprit . le datorează debitoarei M. A. Ș., solicitând obligarea terțului poprit să-i plătească creditorului . poprită.
În motivare, petentul a susținut în esență că, deși la data de 15.10.2015 terțului poprit i s-a comunicat adresa de înființare a popririi din data de 07.10.2015, totuși terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 787 alin. 1 C.pr.civ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 781 – art. 783 C.pr.civ., art. 786 alin. 1 și art. 789 C.pr.civ.
Debitoarea și terțul poprit nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele dosarului, instanța apreciază excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
În urma cererii creditoarei . la data de 17.06.2013 la B.E.J. M. N. M., s-a format dosarul de executare nr. 547/2013 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de contractul de credit nr. 704CIU_, împotriva debitoarei M. A. Ș..
Dispozițiile art. 789 din codul de procedură civilă (în forma în vigoare la momentul declanșării executării silite și anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014) stipulează următoarele: ”Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
Astfel, din acest text de lege rezultă că numai instanța de executare este competentă teritorial de a soluționa cererea de validare poprire.
Totodată, în ceea ce privește competența teritorială raportată la ”instanța de executare”, în cauza de față instanța reține că sub acest aspect verificarea competenței trebuie efectuată în raport de dispozițiile art. 650 alin. 1 C.pr.civ., astfel cum acestea erau în vigoare la declanșării procedurii de executare silită (anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014).
Astfel, deși prin decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial al României - partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 C.pr.civ., totuși instanța constată că, în raport de prevederile art. 147 alin. 4 din Constituția României (care stipulează că deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor), această decizie nu poate produce efecte pentru executările silite începute anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial, cu excepția litigiului în care a fost invocată.
Potrivit art. 650 alin. 1 C.pr.civ., astfel cum era în vigoare la momentul sesizării executorului judecătoresc, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar conform alin. 2 al aceluiași articol, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
În cauză, instanța reține că, la momentul deschiderii dosarului de executare și declanșării procedurii de executare silită, executorul judecătoresc își avea sediul profesional în Sectorul 3 București, astfel cum reiese din mențiunea aflată pe încheierea de stabilire cheltuieli de executare.
În aceste condiții și având în vedere și că Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită prin încheierea pronunțată la data de 22.07.2013 în dosarul nr._/301/2013, instanța apreciază că Judecătoria Sectorului 3 București, în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc la momentul începerii executării silite, a devenit instanța de executare și îi aparține competența de soluționare a prezentei cereri de validare poprire.
Sub acest aspect, instanța apreciază astfel că momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării executorului cu cererea de executare silită și trebuie păstrat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 129 alin. 2 și art. 132 C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de petentul B. E. J. M. N. M., cu sediul în București, ., ., sector 2, în favoarea creditoarei .> cu sediul în București, .. 6A, sector 2, și în contradictoriu cu debitoarea M. A. Ș., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, și terțul poprit ., cu sediul în București, . Motru nr. 23, ., ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. M.F./Dact. S.O.A./6 ex./25.03.2016
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 514/2016. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 2073/2016. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
