Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1275/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1275/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1275/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 1275/2015
Ședința publică de la 13 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –A. C.
GREFIER-F. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta A. I. L. și pe pârâții M. F. PUBLICE, A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, D. G. REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI, A. S. 3 A F. PUBLICE, având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 06.02.2015 și apoi la 13.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.07.2014 sub nr._ reclamanta A. I. L. a chemat în judecată pe pârâții M. F. PUBLICE, A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, D. G. REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI, A. S. 3 A F. PUBLICE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea de către aceștia a obligațiilor ce le revin potrivit art. 7 și 12 Cpf în cuantum de 25.450 lei reprezentând obligații fiscale accesorii, așa cum rezultă din decizia de impunere nr. 69/19.07.2011, compensarea obligațiilor fiscale accesorii puse în sarcina sa prin încălcarea art. 7 și 12 Cpf de către pârâți cu obligația rezultând din admiterea primului capăt de cerere al acestei acțiuni de a i se repara prejudiciul cauzat prin nerespectarea actelor menționate de către pârâți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a obținut de-a lungul timpului venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, venituri care au fost declarate organelor fiscale, cu respectarea legislației fiscale în materie. În măsura în care, pe baza informațiilor furnizate, organele fiscale apreciau că reclamanta se încadrează în categoria persoanelor impozabile în scopuri de TVA, acestea ar fi avut obligația de a o informa și de a o îndruma în scopul îndeplinirii îndatoririlor fiscale ce îi reveneau potrivit legii. O asemenea obligație a organelor fiscale rezultă din prevederile art. 7 și 12 Cpf.
Mai precizează că organele fiscale au privat-o de informația și de îndrumarea la care era îndreptățită întărindu-i prin pasivitatea lor (care a durat mai bine de 2 ani) convingerea că și-a îndeplinit toate obligațiile fiscale, În plus, această pasivitate a permis ca în sarcina reclamantei să se adune datorii însemnate (TVA de plătit în cuantum de 45,260 lei precum și dobânzi și penalități de întârziere în cuantum de 25.,450 lei) despre care nu avea cunoștință și care ar fi putut să fie evitate în cazul în care organele fiscale și-ar fi îndeplinit obligațiile ce le incumbau.
Mai precizează că după doi ani de pasivitate organele fiscale i-au comunicat notificarea nr._/20.04.2011 prin care i se solicita să depună declarație de înregistrare în scopuri de tva sub sancțiunea înregistrării din oficiu. De asemenea a fost avizată că va fi dispusă unei inspecții fiscale (prin avizul de inspecție fiscală nr._/15.06.2011). de bună credință la data de 16.06.2011 s-a înregistrat în scopuri de tva astfel cum organele fiscale au reținut în raport de inspecție fiscală și s-a prezentat la organul fiscal în data menționată în avizul mai sus menționat.
Prin raportul de inspecție fiscală și prin decizia de impunere menționate au fost stabilite în sarcina sa TVA în cuantum de 45.260 lei și accesorii în cuantum 25.450 lei.
În drept au fost invocate disp. art. 7 li 12 Cpf, art. 998-999 vechiul Cod civil.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosarul cauzei, în fotocopie, un set de înscrisuri (filele 13-37).
La data de 20.10.2014 pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat: excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. 5 București arătând că în soluționarea cauzei este competentă instanța de contencios administrativ și fiscal; excepția inadmisibilității acțiunii în răspundere delictuală, arătând că acordarea unor despăgubiri în cuantumul stabilit prin decizia de impunere echivalează cu o acțiune în anularea actelor administrative fiscale fără a respecta procedurile speciale incidente;excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nici nu a emis actele pretins vătămătoare și nici nu s-a făcut dovada că a soluționat vreo cerere formulată de reclamantă.
Pe fond a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale
La data de 29.10.2014 pârâta Direcția Generală regională a Finanțelor Publice Bucuresti a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar pe fondul cauzei respingerea ca nefondată și neîntemeiată.
La data de 18.11.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
La data de 29.01.2015 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, întrucât pretențiile afirmate în speță sunt inerente unui raport juridic de drept fiscal, drepturile pretins lezate fiind fundamentate pe neîndeplinirea unor obligații corelative pe care reclamanta le apreciază în sarcina pârâților ca fiind prevăzute de art. 7 și 12 C.proc.fisc.și excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât fapta în raport de care instanța este chemată a aprecia asupra caracterului ilicit a fost realizată în anul 2008 când reclamanta a realizat o cifră de afaceri care îi determină calitatea de plătitor de TVA.
În ceea ce privește excepțiile privind necompetența materială, inadmisibilitatea și prescripția dreptului la acțiunea, acestea au fost respinse ca neîntemeiate la termenul din 30.01.2015, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen.
La data de 28.01.2015 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecata capătului 2 al cererii de chemare în judecată, referitor la compensarea obligațiilor fiscale accesorii al reclamantei cu obligația pârâților de reparare a prejudiciului.
Față de această cerere și de disp. art. 9 coroborat cu art. 406 C., reținând și faptul că cererea de renunțare a fost depusă anterior primului termen de judecată, nefiind deci necesar acordul expres sau tacit al celorlalte părți, instanța va de eficiență actului de dispoziție al reclamantei luând act de renunțare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât Agenția Națională de Administrare Fiscală, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art. 36 C. calitatea procesuală rezulta din identitatea dintre părți si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecații. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor constituie o chestiunea de fond.
Legitimarea procesuală pasivă presupune deci existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Prin urmare, raportat strict la verificarea acestei condiții de exercițiu a acțiunii civile, nu este necesar să se constate și întrunirea în fapt a elementelor ce constituie ipoteza normativă a textelor de lege pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată. În speță se pretinde de către reclamantă că pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a săvârșit o faptă ilicită, constând în încălcarea art. 7 și 12 C.proc.fisc., ce i-a cauzat un prejudiciu și se solicită obligarea acesteia la repararea prejudiciului, în temeiul art. 998 – 999 Cod civil. Prin urmare, pârâta are calitate procesuală pasivă, stabilirea împrejurării dacă în sarcina sa există efectiv o obligație de reparare a prejudiciului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, constituie un aspect cu relevanță nu din perspectiva cadrului procesual subiectiv, ci din cea a fondului cauzei, urmând a fi analizată ca atare.
Pe fond, instanța reține următoarea situație de fapt:
În urma inspecției fiscale desfășurate în perioada 04.07.2011 – 11.07.2011, cu privire la care a fost încheiat raportul de inspecție fiscală din data de 19.07.2011, s-a constatat de către consilierii din cadrul Administrației Finanțelor Publice Sector 3 faptul că în luna septembrie 2008 cifra de afaceri anuală realizată de contribuabila A. I. L. a depășit plafonul de scutire de 35.000 euro, prevăzut de art. 152 alin. 1 din Legea 571/2003 și că având în vedere prevederile art. 162 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 aceasta avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal până la data de 10.10.2008; declarația de înregistrare fiscală a fost depusă cu întârziere contribuabila fiind înregistrată în scopuri TVA începând cu data de 16.05.2011.
Prin decizia de impunere nr. 69/19.07.2011 s-au stabilit următoarele obligații fiscale suplimentare de plată:_ lei reprezentând TVA,_ lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA, 6911 lei reprezentând dobânzi și 6789 lei reprezentând penalități de întârziere.
Potrivit susținerilor reclamantei fapta ilicită a pârâților constă în omisiunea acestora de a o informa și a o îndruma cu privire la obligațiile fiscale ce îi reveneau nerespectarea, pârâții încălcând astfel dispozițiile art. 7 și 12 C.proc. fisc. .
Conform art. 7 C.proc. fisc. (1) Organul fiscal înștiințează contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale. (2) Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz. (3) Organul fiscal are obligația să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum și să îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor și a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul. (4) Organul fiscal decide asupra felului și volumului examinărilor, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte și de limitele prevăzute de lege. (5) Organul fiscal îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislației fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor, fie din inițiativa organului fiscal.
Potrivit art. 12 C .proc. fisc. Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii.
Instanța reține în primul rând că organul fiscal competent să administreze creanțele fiscale datorate de către reclamantă bugetului general consolidat a fost Administrația Finanțelor Publice a S. 3 București (în prezent Administrația S. 3 a Finanțelor Publice, care conform HG 520/2013, funcționează ca structură fără personalitate juridică în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București,). Nu se poate reține așadar că ceilalți pârâți cunoșteau situația fiscală concretă a reclamantei, respectiv faptul că aceasta realizează venituri din activități independente și că îi revin în consecință anumite obligații fiscale, cu privire la care ar putea avea nevoie de îndrumare.
În ceea ce o privește pe pârâta A. S. 3 a F. Publice instanța constată că reclamanta nu i-a solicitat acesteia în mod expres informații sau îndrumări în legătură cu obligațiile sale fiscale. Instanța apreciază că în lipsa unei solicitări exprese de asistență și în afara desfășurării unei proceduri fiscale efective, obligația organului fiscal de a-l informa pe contribuabil asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin și de a-l îndruma în aplicarea prevederilor legislației fiscale are un caracter general, ea neputând echivala cu prestarea unor servicii personalizate de consultanta fiscala. Astfel, conform Normelor metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală 7.1. Înștiințarea contribuabililor asupra drepturilor și obligațiilor în cadrul procedurii în desfășurare se face verbal sau în scris. Dacă informarea se face verbal, organul fiscal va întocmi o notă în care va consemna îndeplinirea obligației și orice alte detalii legate de aceasta pe care le consideră relevante. Nota se va atașa la dosarul cazului. 7.2 Îndrumarea ca urmare a solicitării contribuabililor se face de către organul fiscal prin asistență directă la sediul acestuia, precum și prin corespondență scrisă, e-mail, telefon și altele asemenea. 7.3. Îndrumarea contribuabililor din inițiativa organului fiscal se face prin furnizarea de servicii menite să le faciliteze acestora îndeplinirea obligațiilor fiscale, precum și prin acțiuni de educare în domeniul fiscal. Această îndrumare se poate realiza atât la nivel central, cât și la nivel local, prin orice instrument aflat la dispoziția organului fiscal, cum ar fi: transmiterea formularelor de declarații, furnizarea de programe informatice pentru completarea acestora, elaborarea și distribuirea de materiale publicitare (ghiduri, broșuri, pliante, afișe și altele asemenea), difuzarea în presa scrisă de articole, comunicate și materiale de presă, întâlniri de lucru cu grupuri de contribuabili, furnizarea de informații în cadrul emisiunilor informative ale posturilor de radio și televiziune, introducerea în programele de învățământ a unor lecții cu subiect de fiscalitate și altele asemenea.
Faptul că reclamanta a depus declarația anuală de venit nu înseamnă că organul fiscal a constatat chiar de la momentul depunerii acesteia că reclamanta a depășit plafonul legal de scutire de la plata TVA, având în vedere că depunerea declarațiilor anuale privind veniturile realizate se efectuează în scopul stabilirii unei alte creanțe fiscale, respectiv a impozitului pe venit. Reclamanta nu a dovedit că pârâta a analizat sau că ar fi putut analiza mai devreme toate informațiile și documentele din evidențele sale pentru a constata obligația reclamantei de înregistrare și nici că pârâta, având reprezentarea faptului că reclamanta ar putea datora pe viitor penalități, majorări și dobânzi la plata TVA, a omis să o înștiințeze despre această obligație, nefiind îndeplinită prin urmare condiția vinovăției.
Nici condiția legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și pretinsa faptă ilicită nu este îndeplinită, obligațiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina reclamantei prin decizia de impunere nr. 69/19.07.2011, respectiv dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere fiind consecința neîndeplinirii de către reclamantă a obligației de plată a TVA la scadență.
Reclamanta invocă de fapt necunoașterea legii și încălcarea propriei obligații legale ce îi revenea conform art. 152 alin. 6 coroborat cu art. 153 Cod fiscal, respectiv aceea de a se înregistra ca plătitor de TVA în termen de 10 zile de la depășirea plafonului de scutire.
Pentru aceste motive, în baza art. 998-990 din vechiul Cod civil, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la repararea prejudiciului în cuantum de 25.450 de lei.
În baza art. 453 C., va respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâților la cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea reclamantei A. I. L., CNP-_, cu domiciliul procesual ales la SCA P. și Asociații în București, Splaiul Unirii nr. 223, etaj 3, sector 5 la judecata capătului de cerere privind compensarea obligațiilor fiscale accesorii al reclamantei cu obligația pârâților de reparare a prejudiciului.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților M. F. PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în București, ., sector 5, D. G. REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI, cu sediul în București, . nr. 13, sector 2 și A. S. 3 A F. PUBLICE, cu sediul în București, .. 10, sector 3 la repararea prejudiciului în cuantum de 25.450 de lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria S. 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1256/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
