Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3179/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3179/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 3179/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3179/2015
Ședința publică din 27 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. M.
GREFIER - C. P. U.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta T. L. și pe pârâta F. Șef SRL, având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la dosar, pârâta lipsind.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Apărătorul reclamantei solicită emiterea unei adrese către . comunica lista de apeluri efectuate de reclamantă către această societate. Depune corespondență purtată de reclamantă cu pârâta, prin email.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Deliberând asupra cererii reclamantei privind emiterea adresei către . aceasta nu este utilă soluționării cauzei, neputând fi comunicat un desfășurător al convorbirilor. Totodată, instanța apreciază că aceasta nu este nici concludentă, neputându-se cunoaște conținutul convorbirilor telefonice ce probabil au fost efectuate cu vreun reprezentant al pârâtei.
Constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Solicită a se avea în vedere că deși nu se poate face dovada daunelor morale, reclamanta a suferit un prejudiciu datorită faptului că nu și-a mai putut petrece concediul în altă perioadă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.11.2014 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă sub nr._, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la dosar la data de 12.12.2014, reclamanta T. L. a chemat în judecată pe pârâta F. Șef S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând daune materiale și morale cauzate de prejudiciul creat de pârâtă. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 8 iulie 2014, în jurul orelor 10.00 dimineața, a făcut rezervare pentru 3 camere la acest hotel, prin e-mail și a atașat și dovada achitării unui avans minim de 100 lei, pentru a-i asigura rezervarea. Această rezervare cuprindea 3 zile de sejur la hotelul respectiv, pentru perioada 15.08._14. La momentul la care a făcut rezervarea, i s-a comunicat de către personalul hotelului ca tariful pentru camera dublă este de 150 lei/noapte, fără mic dejun. Ca răspuns la mail-ul prin care a făcut dovada achitării avansului, a primit confirmarea de la recepția Hotelului Sole, de pe adresa de e-mail sole_. A arătat reclamanta că la data de 14.08.2014 a primit un telefon de la recepția hotelului, prin care a fost anunțată că nu mai au camerele libere și să caute cazare în altă parte. După lungi discuții, în care i-a informat că va recurge la protecția acordată, prin lege, consumatorului, i-au spus că au doar 2 camere la preț de 200 lei/noapte, deși reclamantei îi trebuiau 3 camere, pentru 3 nopți. Le-a răspuns că este angajată cu un anumit salariu și că deja își stabilise bugetul pentru acest sejur și că nu își putea permite un tarif de 200 lei/noapte, moment la care i s-a răspuns că aceasta nu este problema lor. A menționat reclamanta că în perioada respectivă nu a putut găsi cazare nicăieri în mai puțin de 24 ore, de când au anunțat-o că nu-i pot oferi camerele pe care le rezervase cu mai bine de o lună în urmă, respectiv la data de 8.07.2014, din motive de prudenta. Din această cauză, concediul reclamantei a fost stricat și angajatorul nemaioferindu-i o altă posibilitate de a mai pleca în vacanță și evaluează prejudiciul care i s-a adus la suma de 3.000 lei. Pentru ca aceasta situație să nu se mai repete și consumatorii să nu mai fie vătămați în drepturile lor, a arătat reclamanta că a sesizat Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est (G.), Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Constanta, prin adresa înregistrată sub nr. 2486/15.09.2014, care potrivit răspunsului înregistrat sub nr. 4645/19.09.2014, în ciuda documentelor expediate (chitanța de plată a avansului și schimbul de mail-uri cu reprezentanții hotelului), i-au comunicat faptul că „deoarece au fost purtate doar discuții telefonice și acestea nu pot fi probate, reclamația dumneavoastră este nesoluționabilă", punându-i în vedere, că pentru prejudiciul suferit, să se adreseze instanței de judecată. Dovadă a faptului că și-au recunoscut culpa a fost a arătat reclamanta că este și restituirea avansului, restituire care a avut loc, prin transfer bancar, la data de 27.08.2014, de către d-l B. C., potrivit fișei bancare atașate. Mai mult, a arătat reclamanta că apreciază că din partea reprezentanților hotelului a fost un abuz, întrucât tariful la care reclamanta a contractat inițial, era mult mai mic, decât cel pe care îl stabiliseră pentru acea perioadă și își doreau câștiguri maxime, chiar dobândite prin înșelăciune și fraudarea legii. A arătat reclamanta că potrivit dreptului material substanțial civil, odată cu trimiterea unui avansului, a contractat un sejur în perioada 15-18 august 2014, răspunsul venit de pe adresa pârâtei, potrivit cu care se confirmă primirea rezervării și, prin urmare, îi va fi rezervată camera, iar prejudiciul pe care îl solicită este doar pentru una din camere, respectiv cea pe care o rezervase. Având în vedere, că un contract reprezintă legea între părțile contractante și, în cazul de față acesta a fost încălcat, din cauza avidității reprezentanților hotelului, de a câștiga mai mulți bani pentru intervalul disputat, a arătat reclamanta că în cauză sunt aplicabile dispozițiile în materia răspunderii civile contractuale. Având în vedere motivațiile mai sus expuse, reclamanta solicită admiterea prezentei acțiuni și obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând daune materiale și morale cauzate de prejudiciul creat de pârâtă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedirea acțiunii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și orice altă probă utilă și pertinentă corectei soluționări a prezentei cauze.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 12 coroborat cu art. 16 din O.U.G. nr. 21/1992 coroborat cu dispozițiile art. 95 Cod procedură civilă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 47 din O.G. nr. 21/1992 și art. 29 lit.i) din O.U.G. nr. 21/1992.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat la judecarea cauzei și nici nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.950/2015 instanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 20.03.2015, sub nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și societatea pârâtă s-a încheiat o convenție orală prin care reclamanta, sub rezerva plății unui avans, a închiriat în regim de cazare hotelieră 3 camere în perioada 15.08._14 (fila 7 dos. Judecătoriei Sectorului 5 București).
La data de 27.08.2014, prin transfer bancar s-a restituit suma de 100 lei achitată cu titlu de avans către reclamantă de către societatea pârâtă.
Reclamanta a susținut că prin întreruperea intempestivă a raporturilor contractuale, pârâta, refuzând a oferi cazarea la care s-a angajat către reclamantă, i-a provocat acesteia un prejudiciu. Aceasta a invocat faptul că în urma convorbirilor telefonice purtate cu reprezentantul societății pârâte, acesta a refuzat să își îndeplinească obligațiile contractuale și că, prin aceasta i s-a cauzat un prejudiciu material și moral.
Sub aspectul refuzului de a-și îndeplinii obligațiile contractuale, instanța reține cele comunicate de către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C. prin adresa către reclamantă (fila 7), conform căreia, în urma cercetării referitoare la reclamația înregistrată cu nr. 2486/15.09.2014 și a controlului efectuat s-a constatat că pensiunea societății pârâte dispunea de un număr de 12 camere duble și 6 apartamente, iar conform fișelor de anunțare a sosirii și plecării în aceeași perioadă de 15.08._14, au fost ocupate doar 6 camere, fiind disponibile cele 3 camere solicitate de către reclamantă.
Fiind singura dovadă aflată la dosarul cauzei, instanța nu poate constata că motivul pentru care au încetat raporturile contractuale este reprezentat de culpa exclusivă a pârâtei. Cu toate că pârâta nu a formulat întâmpinare, instanța constată că reclamanta avea, în baza art. 249 C.proc.civ., sarcina de a dovedi fapta cauzatoare de prejudicii în baza convenției încheiate.
Instanța reține că reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, ba, dimpotrivă, aceasta din urmă a și restituit avansul achitat de către reclamantă (fila 8). Toate acestea, coroborate cu adresa mai sus-arătată conform căreia în urma unui control al instituției statului s-a constatat că pârâta dispunea de locuri libere, conduc instanța la concluzia că nu se poate reține existența răspunderii contractuale în sarcina pârâtei, neexistând dovada neexecutării culpabile – fără justificare – a propriei obligației contractuale.
Prin urmare, față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de disp. art. 1350 C.civ. conform cărora orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar cea care fără justificare nu își îndeplinește aceste obligații este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți va fi obligată la repararea acestui prejudiciu, instanța va respinge cererea formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta T. L., având CNP_, cu domiciliul în București, .. 40, sector 5, în contradictoriu cu pârâta F. Șef SRL, cu sediul în Năvodari, .. 17, județul C., înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, având C.U.Î._, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
A. MAGDAȘCORNELIA P. U.
Red./Dact. Jud. AM.
26.05.2015 – 3 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3061/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3189/2015. Judecătoria... → |
|---|
