Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 48/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 48/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 48/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 48
Ședința din camera de consiliu din data de 06 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a unor note de ședință din partea reclamantei, după care:
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, prin raportare la art. 1027 alin. 1 și art. 126 alin. 1 Cod procedură civilă
Instanța, conform art. 258 și art. 255 raportat la art. 1029 alin. 9 Cod procedură civilă, constată că proba cu înscrisuri propusă de reclamantă este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea cauzei, astfel că o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului si rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 16.05.2014, reclamanta . SRL a chemat-o în judecată pe pârâta ., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3078,01 lei și a dobânzilor contractuale de 0,5% pe zi de întârziere, conform art. 3.3.1 din contract, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 14.10.2013, între părți s-a încheiat contractul de distribuție nr. TM1-137, având ca obiect comercializarea de produse preplătite și/sau utilizarea soluției de distribuție online de către distribuitor în vederea vânzării de produse preplătite. Ca urmare a acestor raporturi juridice, au fost emise o . facturi fiscale ce au rămas neachitate, debitoarea figurând în prezent cu un debit restant în valoare 3078,01 lei.
Reclamanta a mai arătat că, potrivit art. 6.5 din contractul încheiat între părți, în cazul neachitării în termen a facturilor emise, se va percepe o penalizare de 0,5% pe zi din valoarea totală a sumei datorate, cuantumul penalizărilor putând depăși valoarea sumei datorate, astfel încât au fost calculate penalități de întârziere în valoare de 2.684,21 lei, ce urmează a fi calculate în continuare până la achitarea integrală și efectivă a debitului principal.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale, conform art. 150 Cod procedură civilă, reclamanta a depus la dosar, în copii, următoarele înscrisuri: fișă client și mod de calcul penalități, facturi fiscale, contractul de distribuție nr. TM1-137/14.10.2013, notificarea nr. 25/07.02.2014.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei, conform chitanței de la fila 1 din dosar.
Pârâtei i s-au comunicat în mod legal formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia și formularul de răspuns, însă aceasta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a apărat în alt fel.
Conform art.1.029 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei a avut loc în cameră de consiliu, cu citarea părților. Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 14.10.2013, reclamanta . SRL, în calitate de furnizor, a încheiat cu pârâta ., în calitate de distribuitor, contractul nr. TM1-137, având ca obiect comercializarea de produse preplătite sau utilizarea soluției de distribuție online de către distribuitor pentru vânzarea de produse preplătite. Prin art. IV, durata contractuală a fost stabilită la 12 luni.
Conform art. 6 din contract, furnizorul urmează să emită factură în fiecare zi de luni pentru săptămâna anterioară, în factură urmând a fi specificate toate tranzacțiile efectuate în săptămâna la care se referă. Termenul de plată al facturii este de 2 zile lucrătoare de la emitere. Dacă distribuitorul sesizează deficiențe cantitative și calitative referitoare la produsele achiziționate, are obligația să le comunice în maxim 5 zile de la emiterea facturii printr-o notificare scrisă. În lipsa unei astfel de notificări, se prezumă că obligațiile furnizorului au fost îndeplinite în mod corespunzător.
Prin art. 6.5, părțile au stipulat că, în cazul neachitării în termen a facturilor emise se va percepe o penalizare de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea totală a sumei datorate, cuantumul penalizărilor putând depăși suma datorată.
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile nr. nr._/11.11.2013,_/11.11.2013,_/11.11.2013,_/18.11.2013,_/18.11.2013 și_/18.11.2013 în valoare totală de 3.078,01 lei. Pârâta nu a dovedit faptul că ar fi contestat aceste facturi, conform prevederilor contractuale prezentate anterior, motiv pentru care ele sunt prezumate acceptate.
În drept, având în vedere data raporturilor contractuale dintre părți, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil, acestea sunt guvernate de dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Noul cod civil (denumit în continuare Cod civil). Conform art. 1270 Cod civil, Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1350 alin. 1 Cod civil, Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
Nerespectarea acestor prevederi angrenează răspunderea contractuală ale părții culpabile, în condițiile art. 1516 alin. 2 Cod civil, care conferă, printre altele, dreptul creditorului de a cere executarea silită a obligației ce incumbă debitorului.
În conformitate cu regulile sarcinii probei în materia răspunderii civile contractuale, instanța reține că, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între debitor și creditor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Instanța reține că, în temeiul contractului nr. TM1-137/14.10.2013 coroborat cu facturile atașate la dosar, pârâta și-a asumat obligația de a achita suma de 3.078,01 lei, iar, în prezentul litigiu, nu a dovedit achitarea acesteia, motiv pentru care pretențiile principale ale reclamantei sunt întemeiate.
De asemenea, constatând că părțile au stabilit în mod legal o clauză penală pentru plata cu întârziere a debitului și că pârâta nu a respectat data scadentă stabilită contractual, conform art. 1539 Cod civil, instanța o va obliga pe aceasta să achite reclamantei penalitățile de întârziere de 2.684,21 lei, calculate la procentul de 0,5% din debit pe zi, pentru perioada cuprinsă între data scadenței debitului și data de 08.05.2014.
Pentru respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, ce guvernează materia răspunderii civile contractuale, instanța o va obliga pe pârâtă să-i plătească reclamantei penalități contractuale de 0,5% pe zi de întârziere, în continuare, până la data efectivă a debitului principal
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamanta . SRL împotriva pârâtei ., care va fi obligată la plata sumei de 3.078,01 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/11.11.2013,_/11.11.2013,_/11.11.2013,_/18.11.2013,_/18.11.2013,_/18.11.2013, și a sumei de 2.684,21 lei, reprezentând penalități de întârziere contractuale aferente debitului principal până la data de 08.05.2014, precum și a penalităților contractuale de 0,5% pe zi de întârziere, până la data efectivă a debitului principal.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 1031 alin. 1 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 820 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru de 200 lei (f.1) și onorariu avocațial de 620 lei, conform facturii de la fila 48 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în București, .. 4, ., biroul nr. C4, sector 5, J_, CUI RO_, împotriva pârâtei ., J_, CUI_, cu ultimul sediu cunoscut în Timișoara, . (camera 2), ., citată prin publicitate.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 3.078,01 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/11.11.2013,_/11.11.2013,_/11.11.2013,_/18.11.2013,_/18.11.2013,_/18.11.2013, și suma de 2.684,21 lei, reprezentând penalități de întârziere contractuale aferente debitului principal până la data de 08.05.2014, precum și penalități contractuale de 0,5% pe zi de întârziere, până la data efectivă a debitului principal.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 820 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S./4 ex./26.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria... → |
|---|
