Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3804/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3804/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3804/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința Civilă nr. 3804
Ședința publică de la 20.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: A.-D. H.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . ROMANIA SRL și pe pârâta C. C. S., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cauza soluționându-se fără citarea părților.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2015, sub nr._, reclamanta . ROMANIA SRL a chemat în judecată pe pârâta C. C. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1134,19 lei debit principal și la plata majorărilor de întârziere în valoare de 39,64 lei, calculate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1, lit. a) din condițiile standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici, aprobate prin Ordinul ANRE, nr. 77/2009 și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
În motivarea acțiunii se arată că între părți s-au desfășurat relații comerciale ce au constat în furnizarea de către creditoarea G. S. ENERGY ROMANIA SA de gaze naturale către pârât. Contravaloarea gazelor naturale furnizate către pârât au fost facturate cu mai multe facturi fiscale.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.150 alin. 1 și alin. 2, art. 223 alim. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art. 1025-1032 C.proc.civ, art. 1270, art 1516, art. 1535 din C.civ., art. 969 și urm. și art. 1073 din codul Civil de la 1865, art. 120 alin 7 din C.proc. fisc., art. 155 alin. 28 din C.fisc., Ordinul ANRE nr. 77/2009, nr. 42/2012, Vechea Lege a Gazelor nr. 351/2004, Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: delegație avocațială, contractul încheiat cu debitorul, facturile restant, extras de cont, fișă de calcul majorări/dobândă/penalități.
Pârâta nu a răspuns pretențiilor solicitate de către reclamantă prin completarea formularului, însă s-a prezentat în fața instanței.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 11.10.2010 între reclamantă, în calitate de vânzător (furnizor) și pârâta C. C. S., în calitate de client (consumator) a fost încheiat contractul pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii captivi casnici nr._ (f. 31), având ca obiect furnizarea în regim reglementat a gazelor naturale.
Prin contract, reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtei gaze naturale, în regim reglementat, iar pârâta și-a asumat obligația de a achita contravaloarea facturilor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii acesteia (art. 3 alin. (2) din contract). Contractul a fost încheiat pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 3 alin. (3) din contract, neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, în termen de 15 zile de la data scadenței atrage perceperea de majorări de întârziere, conform prevederilor din condițiile standard; nivelul majorării este egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, în condițiile precizate de Codul de procedură fiscală.
De asemenea, între reclamantă în calitate de furnizor si pârâtă în calitate de consumator s-a încheiat contractul nr. 1262/03.06.2011 (f. 32-33), având ca obiect prestarea serviciului de revizie tehnică periodică a instalațiilor de utilizare gaze naturale sub denumirea ASIGAZ REZIDENT, pachetul Trio.
Urmare a îndeplinirii obligațiilor contractuale reclamanta a emis facturile . nr._/05.12.2013,_/08.01.2014,_/06.02.2014,_/12.02.2014,_/06.03.2014,_/07.05.2014,_/05.06.2014,_/07.07.2014,_/25.08.2014 (f. 21-30) neachitate de către pârâtă, rămânând un debit restant de 1134,19 lei, astfel cum rezultă din tabelul centralizator de la fila 12.
Potrivit dispozițiilor contractuale, reclamanta a calculat până la data de 02.12.2014 penalități la debitul restant în cuantum de 39,64 lei.
Potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ prezentul titlu (care reglementează procedura privind cererile cu valoare redusă) se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua in considerare dobânzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Instanța reține că debitul pretins de reclamantă este mai mic de 10.000 de lei iar prezenta acțiune nu este inclusă între cererile care nu pot face obiectul prezentei proceduri(art. 1025 alin. 2-3 C.pr.civ.).
Cu titlu preliminar, cu privire la aplicarea în timp a legii, instanța constată că potrivit art. 102 alin. (1) din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Mai mult, art. 6 alin. (2) din Noul cod civil prevede faptul că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Prin urmare, raportat la data încheierii contractelor între părți respectiv 11.10.2010 și 03.06.2011, este aplicabil Codul civil de la 1864 și Codul Comercial, astfel cum erau aceste acte normative în vigoare la acele momente.
Potrivit art. 969 Cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractanteiar articolul 970 prevede că acestea trebuie executate cu bună credință, părțile fiind obligate să execute obligațiile pe care și le-au asumat.
În cauză prezintă importanță contractul părților, în special dispozițiile art. 3 alin. (2) care prevăd obligația pârâtului de a achita contravaloarea facturii reprezentând serviciul de furnizare a gazelor naturale, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii acesteia. Neachitarea facturilor în termen de 15 zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu cele datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) din contract.
În cuprinsul facturilor s-a prevăzut expres scadența acestora, iar pârâta, neachitând facturile menționate mai sus în termenul prevăzut la art. 3 alin. (2) din contract, a încălcat obligația sa contractuală.
Totodată, având în vedere neachitarea sumelor datorate în termen de 15 zile de la data scadenței, au curs penalitățile de întârziere mai sus detaliate, penalități stabilite în mod corect de către reclamantă și al căror mod de calcul nu a fost contestat de către pârât.
Instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale respectiv fapta ilicită (constând în neîndeplinirea obligației contractuale), vinovăție, prejudiciul (în cuantumul mai sus menționat) și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Potrivit regulilor generale în materia probei plății, creditorul trebuie să facă dovada creanței sale, după care se prezumă neexecutarea, revenind debitorului sarcina de a face dovada stingerii creanței prin plată sau prin orice mod admis de lege. Reclamanta a dovedit existența în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile iar pârâtei îi revine obligația de a plăti echivalentul bănesc al serviciilor de care a beneficiat, atâta vreme cât aceasta nu a făcut dovada stingerii obligației sale prin plată sau printr-un alt mod de stingere a obligațiilor prevăzut de lege. Mai mult, prin răspunsul la interogatoriul administrat de instanță la solicitarea reclamantei, pârâta a recunoscut întreg debitul restant, declarându-se de acord să îl plătească, însă în rate lunare.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 969 Cod civil, instanța va admite acțiunea astfel cum a fost precizată și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1173,83 lei, compusă din suma de 1134,19 lei, reprezentând contravaloare servicii conform facturilor fiscale emise în perioada 05.12._14, la care se adaugă suma de 39,64 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 02.12.2014.
În ceea ce privește cererea de eșalonare a debitului formulată de către pârâtă, instanța reține faptul că reclamanta s-a opus acestei solicitări, chiar pârâta declarând în fața instanței că a încercat în prealabil încheierea unui angajament de plată în rate a debitului cu reclamanta, însă aceasta a refuzat.
Astfel, potrivit art. 1490 C.Civ creditorul poate refuza să primească o executare parțială, chiar dacă prestația ar fi divizibilă, regula fiind așadar indivizibilitatea plății, iar excepția fiind prevăzută de art. 397 alin.3 C.P.C, care permite acordarea unui termen de grație. Instanța reține faptul că pârâta nu a făcut dovada unor motive temeinice pentru care aceasta nu obține niciun venit în prezent, deși este aptă de muncă și are împreună cu soțul său doi copii minori în întreținere. Mai mult, acordarea unui termen de grație nu este justificată nici de atitudinea pârâtei, care din luna decembrie 2013 nu a achitat nici măcar în parte facturile restante, unele având valori foarte mici (între 5-15 lei), deși familia pârâtei beneficiază totuși de un venit din partea soțului acesteia în cuantum net de 731 lei, astfel încât plata măcar a unora dintre facturi putea fi făcută, însă pârâta a continuat să beneficieze de serviciile reclamantei, fără a înțelege însă să plătească și contravaloarea lor, acumulând astfel restanțe în sumă de 1134,19 lei. Instanța mai reține și că suma de plată nu este una exagerat de mare raportat la posibilitățile financiare ale petentei și familiei sale, astfel încât cu un efort financiar din partea acestora poate fi achitată deodată fără a pune în pericol întreținerea acestora.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâta urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată legal datorate în cuantum de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, suportate de către reclamantă, conform OP nr._/14.01.2015 (f. 1).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . ROMANIA SRL, înregistrată la ONRC sub nr. J_, C. R13093222, cu sediul procesual ales în București, .. 10A, Clădirea C3, etaj 7, sector 2, în contradictoriu cu pârâta C. C. S., CNP_, cu domiciliul în București, ., Sector 5.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1173,83 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, din care 1134,19 lei valoarea obligației principale și 39,64 lei reprezentând penalități de întârziere.
Respinge cererea de eșalonare formulată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sector 5 București.
Executorie de drept.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. M. A.-D. H.
Red. si dact. M.A.M./A.D.H./4 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Uzucapiune. Sentința nr. 758/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
