Contestaţie la executare. Sentința nr. 5212/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5212/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 5212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ Sentința civilă nr. 5212/2015
Ședința publică din 02 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - D. C. G.
GREFIER - C. P. U.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea B. H. Resource Management Services SRL și pe intimata C. N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA- Directia Regionala de Drumuri si Poduri Bucuresti, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile privind fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2015, încheierea de ședință de la acel termen fiind parte componentă din prezenta hotărâre, când instanța apreciind că mai are nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.07.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 19.03.2015 sub nr._ contestatoarea B. H. Resource Management Services SRL a formulat în contradictoriu cu intimata C. N. De Autostrazi Si Drumuri Nationale Din Romania SA Directia Regionala De Drumuri Si Poduri Bucuresti contestație la executare împotriva executării ce face obiectul dosarului de executare nr.1608/T/2014, aflat pe rolul B. T. G. și M. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
-anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.1608/T/2014 în baza titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție . nr._/2011, nr._/2011 nr._/2011.
-obligarea intimatei la restituirea sumelor ce au fost achitate ca urmare a popririi înființate asupra conturilor societății, respectiv a sumei de 884,63 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare;
-obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că data la care a luat cunoștință de existența executării ce face obiectul prezentei contestații este data de 09.03.2015, dată la care ofițerul de cont al societății, de la Volksbank SA – Sucursala Unirea, i-a comunicat, la cerere, adresa de înființare a popririi, încheierea nr.1608/2015 emisă de B. T. G. și M. I., încheierea pronunțată în dosarul nr._/299/2014 de Judecătoria Sector 1. Contestatoarea a invocat în raport de disp. art.14 din Og nr.2/2001 excepția prescripției dreptului creditorului de a mai solicita executarea silită a sumei de 84 euro. A menționat contestatoarea că în opinia sa, întrucât tariful de despăgubire este o măsură complementară sancțiunii contravenționale și față de împrejurarea că procesele verbale de contravenție nu au fost niciodată comunicate la sediul societății prin niciuna din modalitățile prevăzute de art.27 din OG nr.2/2001, nu a fost respectat termenul precizat de art.14, motiv pentru care a solicitat a se constata prescrisă executarea acestei sume. În ceea ce privește sediul său social, contestatoarea a precizat că nu mai funcționează la sediul menționat în actele de executare din luna iunie 2011, sediul fiind schimbat la actuala adresă prin hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr.5/2011, hotărâre înregistrată la ONRC prin mențiunea nr._/2011, cu mult înainte datei la care au fost emise titlurile executorii.
În ceea ce privește suma ce face obiectul dosarului de executare nr.1608/T/2014, aflat pe rolul B. T. G. și M. I., contestatoarea a arătat că debitul principal este constituit de tariful de despăgubire în sumă de 84 euro, prev de art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, în formă valabilă la data săvârșirii contravenției. În aceste condiții, având în vedere faptul că art.8 alin.3 din OG nr.15/2002 a fost abrogat prin LG. nr.144/2012, contestatoarea a arătat că executarea silită pornită împotriva sa este nelegală întrucât conform art.15 din Constituția României legea contravențională face excepție de la principiul neretroactivității legii noi. A menționat contestatoarea că în momentul de față obligația de a achita tariful de despăgubire nu mai este prevăzută de lege și prin urmare este aplicabilă legea mai favorabilă.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere contestatoarea a arătat că pentru a-i fi deblocate conturile a achitat la data de 10.03.2015 suma pentru care a fost înființată poprirea, iar prin încheierea emisă în data de 11.03.2015 s-a dispus încetarea executării silite pornite în dosarul nr.1608/T/2014, prin adresa din 12.03.2015 dispunându-se ridicarea popririi instituite asupra conturilor societății.
În drept au fost invocate disp. art.711 și urm, art.722 și urm C.Pr.Civ, art.14 și 27 din OG nr.2/2001, disp. OG nr.15/2002 modificată prin LG. nr.144/2012 pentru modificarea OG nr.15/2002, art.15 din Constituția României.
Contestatoarea a depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 4-19).
Intimata a depus la dosar la data de 09.04.2015 întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. T. G. și M. I. în baza titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție . nr._/2011, nr._/2011 nr._/2011.
S-a arătat faptul că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că vehiculul aparținând contestatoarei a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 1 alin. 11 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare. Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta săvârșită de către contestator a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravențională.
Având in vedere principiul neretroactivitatii legii intimata a menționat ca, deoarece procesul verbal comunicat in timp util si neatacat in termen legal prin plângere contravenționala a devenit titlu executoriu, in contextul art. 37 din O.G. nr. 2/2001, in speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 144/2012, intrucat, conform art. II din aceasta norma, se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate si contestate in instanta pana la data intrării in vigoare a acesteia, adica pana la data de 27 iulie 2012, ceea ce nu este cazul in prezenta cauză.
Intimata a precizat ca spetei sunt aplicabile in mod prioritar dispozițiile O.G. nr. 15/2002 ca lege speciala raportata la legea generala de constatare a contravențiilor, respectiv O.G. nr. 2/2001, coroborat cu normele Legii nr. 455/2001, deoarece constatarea faptei s-a realizat in mod electronic si nu personal de către agentul constatator. A mai precizat intimata că este de principiu ca legea generala se aplica in orice materie si in toate cazurile, mai puțin in acelea in care legiuitorul stabileste un regim special si derogatoriu, instituind in anumite materii reglementari speciale, care sunt prioritare fata de norma generala, asa cum este cazul si in speța de fata. De aceea, tariful de despăgubire reglementat expres de O.G. nr. 15/2002 este in mod principal supus prevederilor acestei norme speciale si doar in subsidiar de dispozițiile O.G. nr. 2/2001. A menționat intimata că potrivit art. 8 alin. 3 si alin. 3 indice 1 din norma speciala, tariful de despăgubire nu are ca regim acceptul expres al debitorului, ci este prevăzut ca o obligație expresa ce ii incumba acestuia. Intimata a arătat că dubiul cu privire la buna - credința a contestatorului se manifesta prin chiar faptul ca . a fost determinata de aplicarea unor modalitati coercitive instituite de lege si nu din proprie inițiativa.
Intimata a solicitat instantei sa constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța indeplineste toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila, precizând că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din Romania, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele inmatriculate.
A menționat intimata că, distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului — verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fara a deține rovinieta valabil. Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrazi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare. Prin urmare, stabilirea tarifului dc despăgubire este intemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fanta ilicita savarsita dc utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
A arătat intimata că, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unitatii naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, cand activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea, iar epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului insusi, fie intervenția autoritarii, fie intervenția altei persoane. Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definește acest tip de contravenție ca fiind situația in care incalcarea obligației legale dureaza in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale. Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculeaza si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale. A menționat intimata că aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudenta înaltei Curți de Casație si Justitie (decizia nr. 2570/18.04.2005).
A precizat intimata că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sanctioneaza cu amenda. Prin urmare, avand in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicarii sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizeaza ca urmare a intervenției unei autoritati, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori. Astfel, datorita faptului ca, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivatii legii contravenționale. A menționat intimata că aceste considerente sunt sustinute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constitutionale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002. A mai menționat intimata că, pe de alta parte, in sensul prevederilor constitutionale precum si a Deciziei Curții Constitutionale nr. 228/2007, construit pe principiul egalitatii in drepturi acreditat de art. 16 alin. 1 din Constitutia României, “cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritarilor publice, fara privilegii si fara discriminări.”, iar, in virtutea alin. 2 din același articol al legii fundamentale, “nimeni nu este mai presus de lege”. Prin decizia Curții Constitutionale mentionata s-a avut in vedere faptul ca potrivit textului de lege criticat, daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. Din acest punct de vedere, sintagma “nu se mai sanctioneaza” trebuie inteleasa in sensul ca, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrării in vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executa. Dar, in lumina prevederilor constitutionale raportate la dispozițiile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, textul invocat face referire expresa la situația in care Ieșea de referința nu mai califica fapta drept contravenție. Or, in contextul prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, atat in forma existenta la data constatarii contravenției cat si in forma modificata la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012. reiese ca “fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție....” Intimata a accentuat ideea in virtutea careia a fost intocmit si procesul verbal de constatare a contravenției in cauza, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila, asa cum este definita de art. 1 alin. 1 indice 1 din O.G. nr. 15/2002, este considerata in continuare contravenție.
In concluzie, intimata a arătat că actul sanctionator cu sancțiunile aferente, a fost incheiat pentru o fapta considerata contravenție si la momentul intocmirii acestuia si la data intrării in vigoare a legii contravenționale mai favorabile.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la schimbarea sediului în cursul anului 2011, intimata a arătat că procesele verbale de contravenție au fost întocmite în conformitate cu baza de date a poliției la momentul la care contestatoarea a fost surprinsă că circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, iar aceasta avea obligația de a menționa schimbarea de sediu, cu consecința întocmirii actelor corecte pentru autovehiculul înmatriculat pe numele său. A arătat intimata că, întrucât contestatoarea nu a perfectat actele autovehiculului și-a asumat riscul de a folosi autovehiculul cu date eronate, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
În drept au fost invocate disp. art.205 C.Pr.Civ și celelalte acte normative indicate în întâmpinare.
Instanța a dispus emiterea din oficiu a unei adrese către B. T. G. și M. I., pentru comunicarea unor copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele din dosarul de executare nr.1608/T/2014, acestea fiind atașate la dosarul cauzei la filele nr.40-72.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la doar în copie.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesele verbale . nr._/16.08.2011, ., nr._/16.08.2011 si ., nr._/16.08.2011 contestatoarea S.C. B. H. Resource Management Services SRL a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 250 de lei si a fost obligat la plata sumei de 28 Euro cu titlu de tarif de despăgubire.
Procesele-verbale de contravenție au fost comunicate contestatorului, prin afișare, la adresa din București ., nr.4-6, sector 5, la data de 31.08.2011, astfel după cum rezultă din dovezile existente la filele 42, 44 si 46 de la dosarul cauzei.
La solicitarea CNADNR București a fost începută executarea cu privire la suma stabilită cu titlu de tarif de despăgubire, în dosarul nr. 1608/2014 al B. T. G., fiind solicitată și obținută încuviințarea executării silite în dosarul nr._/299/2014 aflat pe rolul Judecătoriei sector 1 București. În temeiul acestei încuviințări, la data de 02.03.2015, executorul judecatoresc a dispus infiintarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitoarea le avea deschise la Banca Comerciala R., Banca Transilvania, BRD-GSG, Unicredit Tiriac Banck Volskbank Romania.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
În speță, executarea silită pornită în dosarul de executare silită numărul 1608/2014 al B. T. G. se desfășoară în temeiul proceselor verbale de contravenție . nr._/16.08.2011, ., nr._/16.08.2011 si ., nr._/16.08.2011.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art. 31 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prin urmare, doar procesul-verbal de contravenție comunicat valabil contravenientului și neatacat în termenul legal constituie titlu executoriu, conform legii.
Potrivit art. 25 (1) „procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. (2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia. În conformitate cu dispozițiile art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Așa cum s-a stabilit și prin decizia nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii, decizie interpretativă care se aplică și situațiilor juridice născute înainte de pronunțarea acesteia, cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 alin. 1 din OG 2/2001 sunt subsidiare una față de cealaltă, comunicarea prin afișare fiind subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire tocmai pentru că trebuie să i se dea contravenientului posibilitatea de a cunoaște efectiv actul încheiat precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările.
Instanța observă că din înscrisurile depuse la dosar la solicitarea instanței de către intimată și de executorul judecătoresc, comunicarea către contestatoare a proceselor-verbale ce stau la baza executării silite în cauză s-a realizat exclusiv prin afișare, în prezența unui martor asistent, la data de 31.08.2011.
Prin urmare, instanța observă că această comunicare nu întrunește exigențele art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 10/2013, întrucât nu există la dosar dovezi din care să rezulte că s-a încercat mai întâi comunicarea procesului-verbal în cauză către contestatorul debitor prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Mai mult, o alta dovada a nelegalei comunicari o reprezinta si faptul ca adresa din București ., nr.4-6, sector 5 la care au fost comunicate procesele verbale nu mai constituia sediul debitoarei la data comunicarii, acesta fiind schimbat la data de 06.06.2011 in Bucuresti, Calea Rahovei, nr.266-268, coper 60, .-B, stalpii 10-11 ½, cam.01, dupa cum rezulta din rezolutia nr._/06.06.2011 pronuntata de Oficiul N. al Registrului Comertului(filele 9-11).
Așadar, instanța apreciază că procesele de contravenție ce stau la baza executării silite demarate în dosarul de executare nr. 1608/2014 al B. T. G. nu întrunesc cerințele legale pentru a fi titluri executorii, în lipsa dovezilor cu privire la comunicarea lor valabilă către contestatoare.
Având în vedere dispozițiile art. 632 C. și pe cele ale art. 719 C., instanța observă că în cazul în care înscrisul care se execută nu este potrivit legii titlu executoriu, se impune anularea executării silite înseși pornită împotriva contestatoarei de B. T. G. în dosarul de executare nr. 1608/2014, cu consecința anulării tuturor actelor de executare emise în cadrul acestui dosar de executare.
F. de caracterul intemeiat al primului motiv al contestatiei la executare instanta nu va mai analiza celelalte motive invocate in sustinerea acesteia.
În atare condiții, pentru toate considerentele expuse mai sus, retinand ca executarea silită a fost derulată în cadrul dosarului de executare nr. 1608/2014 al B.E.J. T. G. cu nerespectarea legii, urmeaza a fi anulată.
Referitor la cererea de întoarcere a executării silite, instanța reține că, potrivit art. 722 alin. 1 Cod procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
Constatand că potrivit ordinului de plata nr.1/10.03.2015(fila 64) din conturile debitoarei a fost executata silit suma de 884,63 de lei si ca instanta a dispus anularea executarii silite efectuate in dosarul de executare nr. 1608/2014 al B.E.J. T. G., va admite cererea debitoarei de intoarcere a executarii silite si va obliga intimata sa restituie contestatoarei suma de 884,63 de lei care a facut obiectul executarii silite.
Cat priveste cererea de obligarea la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca singurele cheltuieli dovedite de contestatoare sunt reprezentate de taxa de timbru, vazand si disp. art. 45 alin.1 lit. f din OUG 80/_ instanta interpreteaza aceasta cerere drept o cerere de restituire a taxei de timbru ca urmare a admiterii contestatiei la executare, motiv pentru care dispune ca la ramanerea definitiva a prezentei hotarari sa se restituie contestatorului taxa judiciara de timbru de 67,58 de lei.
De asemenea, in temeiul disp. art. 720 alin.4 C.p.c., dupa ramanerea definitiva, prezenta hotarare se va comunica si executorului judecatoresc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestatia la executare formulată de contestatoarea B. H. Resource Management Services SRL, CUI_, cu sediul în București, Calea Rahovei nr.266-268, corp 6o, etaj 1, sector 5, în contradictoriu cu intimata C. N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA Directia Regionala de Drumuri si Poduri Bucuresti, CUI_, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anuleaza executarea silită pornită împotriva contestatoarei în dosarul de executare silita nr. 1608/2014 al B.E.J. T. G..
Dispune intoarcerea executarii silite.
Obliga intimata sa restituie contestatoarei suma de 884,63 de lei care a facut obiectul executarii silite.
In temeiul disp. art. 45 alin.1 lit. f din OUG 80/2003 dispune restituirea catre contestatoare, la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, a taxei judiciare de timbru de 67,58 de lei.
Dispune comunicarea, dupa ramanerea definitiva a prezentei hotarari si executorului judecatoresc.
Executorie.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, în termen de 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2015.
Președinte,Grefier,
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5210/2015.... → |
|---|
