Contestaţie la executare. Sentința nr. 1000/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1000/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1000/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
București, Sector 4, Splaiul Independenței nr. 5
SECȚIA CIVILĂ
Dosarul nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1000
Ședința publică din: 05.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.-M. P.
Grefier: A.-L. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect contestație la executare, cerere formulată de contestatorul S.C. R. D. CENTER S.R.L. în contradictoriu cu intimatul A. C..
Cursul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 29.01.2015 ce face parte integrantă din prezenta. La acea dată, în temeiul art. 394 C.pr.civ., instanța a reținut cauza spre soluționare.
Având nevoie de timp pentru a delibera și a consemna minuta, în temeiul art. 396 C.pr.civ., instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. PROCEDURA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.10.2014, sub nr._, contestatoarea . SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata A. C., contestație la executare, solicitând instanței anularea încheierii din 22.08.2014 emis în dosarul de executare nr. 92/2014 de B. R. N., precum și suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare, Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii legal timbrate, contestatoarea a arătat că la data de 27.08.2014, i-a fost adus la cunoștință faptul că asupra conturilor sale a fost înființată măsura popririi până la concurența sumei de 8.438, 16 lei, sumă în care sunt incluse și cheltuieli de executare de 1.704, 16 lei stabilite prin încheierea din 22.08.2014, emisă în dosarul de executare nr. 92/2014 de B. R. N., executarea silită fiind începută la solicitarea creditoarei A. C. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 922/31.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .
A precizat contestatoarea faptul că onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 1.704, 16 lei a fost stabilit cu încălcarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, în sensul că executorii judecătorești pot încasa onorarii al căror cuantum este fixat în limitele minimale și maximale, iar la un debit de 6.734 lei, executorul judecătoresc poate fixa un onorariu cuprins între minimul de 189, 68 lei și maximul de 673,4 lei, astfel că nu au fost respectate dispozițiile legale anterior amintite.Ca atare, se impune anularea încheierii din 22.08.2014.
Sub aspectul cererii de suspendare a executării silite, contestatoarea a susținut că executarea silită îi produce un prejudiciu material însemnat, având în vedere că societatea va fi executată silit pentru niște sume de bani stabilite în mod unilateral de executorul judecătoresc, în mod ilegal.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 711 și urm. coroborat cu art. 669 alin. 4 C.pr.civ., art. 451 C.pr.civ., art. 55 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000 și pct. 3 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiție.
Au fost atașate înscrisuri (f. 7 - 20).
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita probe în apărare.
La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul de executare nr. 92/2014 (f. 43 - 115).
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
II. ÎN FAPT
Analizând înscrisurile din dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 922/31.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția I Civilă în dosarul nr._ (f. 48), a fost admisă acțiunea precizată formulată de A. C. în contradictoriu cu S.C. R. D. S.R.L., a fost obligată aceasta din urmă să plătească reclamantei suma netă de 5.734 lei, cu titlul de drepturi salariale neachitate, conform concluziilor raportului de expertiză A. C. refacere și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
În contextul neexecutării benevole a obligației stabilite prin hotărârea judecătorească, creditorul s-a adresat la 28.07.2014 cu o cerere de executare silită executorului judecătoresc din cadrul Biroului Executorului Judecătoresc R. N. (f. 46). Acesta a înregistrat cererea de executare sub număr de dosar 92/2014 (f. 52), a solicitat și a obținut încuviințarea executării silite din partea Judecătoriei Sectorului 5 București (f. 57), a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 58), a emis somația (f. 60), precum și adrese de înființare poprire (f. 59) și de înștiințare poprire (f. 61).
Prin încheierea din 22.08.2014 (f. 58), raportându-se la valoarea debitului a cărui realizare a fost solicitată prin executare silită (5.734 lei drepturi salariale + 1.000 lei cheltuieli de judecată), executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în valoare de 1.704,16 lei defalcate astfel:
- 853,62 lei reprezentând 10 % din valoarea creanței, putând fi modificat ca urmare a unei eventuale creșteri a debitului; la valoarea onorariului executorului judecătoresc aplicându-se tva;
- Onorariu avocat de 150 lei;
- Cheltuieli necesare efectuării executării totalizând 700,54 lei, sumă defalcată la rândul său în încheierea analizată.
ÎN D.
A. Reglementări incidente
În soluționarea cauzei, instanța a făcut aplicarea următoarelor dispoziții din Codul de procedură civilă: art. 451 alin. 2 și 3, art. 453, 669, 711, 718, 719.
B. Soluția instanței
Raportând dreptul incident la situația de fapt reținută în baza înscrisurilor administrate în cauză, instanța constată neîntemeiată contestația la executare.
Soluția instanței se întemeiază pe următoarele considerente:
Asupra capătului de cerere având ca obiect contestație la executare silită
Potrivit art. 711 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Din analiza contestației la executare, s-au reținut următorul unic motiv al contestației:
Valoarea onorariului executorului judecătoresc
Din această perspectivă, instanța a reținut că în prezenta cauză este contestată în termenul prevăzut de art. 714 alin. 2 C.pr.civ. încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
ÎN PRIVINȚA ADMISIBILITĂȚII REDUCERII CHELTUIELILOR DE EXECUTARE REPREZENTATE DE ONORARIUL DE EXECUTOR, instanța constată admisibilitatea acestei cereri în temeiul art. 669 alin. 4 coroborat cu art. 451 alin. 2 C.pr.civ.
ÎN CEEA CE PRIVEȘTE TEMEINICIA CERERII FORMULATE DE CONTESTATOR, instanța constată că nu este întemeiată solicitarea contestatorului de reducere a cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 669 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, dispozițiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ., aplicându-se în mod corespunzător.
Așadar, chiar dacă onorariul de executor nu a fost avansat în integralitate de creditor, în virtutea beneficiului oferit acestuia de legiuitor prin art. 39 din Legea nr. 188/2000, onorariul de executor stabilit prin încheierea de cheltuieli de executare ce constituie titlu executoriu va fi urmărit întocmai în patrimoniul debitorului care, prin culpa sa, constând în întârzierea executării de bunăvoie a obligației conținute în titlul executoriu, a determinat sesizarea executorului judecătoresc și începerea executării silite.
În continuarea raționamentului juridic, instanța reține că, pentru ca debitorul urmărit să datoreze cheltuielile de executare reprezentate de onorariul de executor, trebuie ca:
a). onorariul de executor să fie real;
b). onorariul de executare să fie necesar;
c). onorariul de executare să fie rezonabil.
Analizând onorariul de executor, în valoare de 853,62 lei cu tva inclus, stabilit de executorul judecătoresc prin încheiere, instanța constată că acesta îndeplinește caracterele mai sus enunțate:
- onorariul este real din moment ce a fost consemnat în încheiere;
- onorariul este necesar, din moment ce debitorul nu și-a executat la termen, de bunăvoie, obligația constatată prin hotărârea judecătorească, iar art. 1 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești statuează că executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 39 din același act normativ, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești;
- onorariul contestat este rezonabil: 1. sub aspectul valorii pricinii, se situează între limitele reglementate de legiuitor (art. 39 din Legea nr. 188/2000). 2. sub aspectul muncii îndeplinite de executor: Din această perspectivă trebuie subliniat că acest criteriu se referă la munca îndeplinită de executor prin prisma culpei procesuale a debitorului, iar nu la o evaluare strictă efectuată de instanță asupra activității pe care o presupune exercitarea profesiei de executor în speța de față. Evaluarea activității pe care o presupune exercitarea profesiei de executor într-o speță în genul celei de față a fost efectuată a priori de legiuitor prin art. 39 din Legea nr. 188/2000. Așadar, ar fi fost îndreptățit calificativul de „nerezonabil” atribuit onorariului de executor în limita prevăzută de lege, onorariu ce ar urma să fie suportat de debitor cu titlul de cheltuieli de executare, doar în măsura în care, după emiterea somației, înștiințarea privind urmărirea silită, debitorul s-ar fi conformat și ar fi achitat în termenul indicat suma urmărită. În contextul însă în care în perioada dintre data sesizării executorului judecătoresc și data formulării contestației la executare, executorul a efectuat toate actele de executare pe care le presupunea activitatea de executare silită a creanței urmărite în orice speță de genul celei de față, instanța constată că nu se poate aprecia că activitatea executorului judecătoresc a fost diminuată prin comportamentul debitorului care să justifice o diminuare corelativă a cheltuielilor de executare imputabile acestuia din urmă.
În lumina celor de mai sus, instanța constată că nu există niciun motiv de diminuare a cheltuielilor de executare (reprezentate de onorariul de executor) imputabile debitorului în virtutea art. 669 C.pr.civ.
În ceea ce privește tva inclusă în cuantumul onorariului de executor, instanța constată că aceasta este legală, urmând a fi suportată de debitorul urmărit silit.
E drept că Legea nr. 188/2000 nu prevede că limita maximă a onorariului ce poate fi perceput de executor trebuie să cuprindă și taxa pe valoare adăugată.
Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta cuantumul onorariului edictat prin art. 39 din Legea nr. 188/2000 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute.
La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, la acest onorariu calculând și percepând TVA, întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatorul debitor.
Nu ar putea fi invocate principiile ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus ori in dubio pro debitori deoarece, pe de o parte, nu are nicio importanță juridică lipsa unei distincții în lege privitoare la includerea sau neincluderea tva-ului în onorariul permis, iar pe de altă parte, în cauză nu se impune interpretarea, nu este vorba despre vreun dubiu care să profite debitorului: prevederile legale sunt clare; onorariul de executor a fost stabilit în procentul prevăzut de lege, raportat la valoarea creanței. La acest onorariu, îndeplinindu-și obligația fiscală, executorul judecătoresc a calculat și încasat de la creditor tva-ul, taxă ce nu mărește patrimoniul executorului (astfel încât iese din sfera de reglementare a Legii nr. 188/2000 al cărui scop și spirit era acela de a limita mărirea patrimoniului executorului judecătoresc în dauna creditorului - pentru care un onorariu excesiv ar putea reprezenta o piedică în realizarea deplină dreptului de acces la instanță -, respectiv a debitorului - cel obligat a suporta în final cheltuielile de executare), dar îl micșorează în primă fază pe cel al creditorului (obligat să avanseze tva-ul), motiv pentru care este suporta în final de debitor, potrivit regulii generale edictate de art. 669 C.pr.civ.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept, se constată netemeinicia contestației la executare, context în care, în temeiul art. 719 C.pr.civ., se impune respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Asupra capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, având în vedere cursul soluționării dosarului (soluția pe fondul cauzei impunându-se la același prim termen la care s-a luat în analiză cererea de suspendare), față de soluția ce s-a impus în soluționarea cererii de contestație la executarea silită, observând enunțul art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța constată încheiat cadrul procesual în care cererea de suspendare a executării silite ar fi putut fi soluționată, astfel încât va respinge și acest capăt al cererii cu care a fost sesizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de contestatorulS.C. R. D. CENTER S.R.L., cu sediul în București, ., corp A, parter, sector 5, C. RO_, J40/_/2005 în contradictoriu cu intimatulA. C., domiciliată în Comuna Cocorastii Colt, ., jud. Prahova, ca neîntemeiată.
2. Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 717 raportat la art. 650 alin. 3 C.pr.civ., calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București, conform art. XIV din Legea nr. 2/2013.
3. Prezenta hotărâre se va comunica părților în copie, în temeiul art. 427 C.pr.civ., iar la rămânerea definitivă, va fi comunicată, din oficiu și de îndată și executorului judecătoresc, conform art. 719 alin. 4 C.pr.civ.
4. Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A.-M. P.A.-L. O.
Redactat: A.-M. PUIUData: 28.05.2015Număr de exemplare printate: 2
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 969/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1003/2015. Judecătoria... → |
|---|
