Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 911/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 911/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 911/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 911
Ședința din camera de consiliu din data de 03 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe reclamanta . SA, în contradictoriu cu pârâta G. G., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a relațiilor solicitate de la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, după care:
Constatând absența nejustificată a pârâtei de la termenul de astăzi, pentru care a fost legal citată cu mențiunea de a se prezenta personal în vederea administrării probei cu interogatoriu, instanța reține aplicabilitatea art. 358 Cod procedură civilă, ce va fi avut în vederea o dată cu soluționarea pe fond a cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.05.2014, sub nr._, reclamanta . SA a chemat-o în judecată pe pârâta G. G., conform procedurii speciale privind cererile cu valoare redusă, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 913,12 lei, reprezentând debit principal, la plata dobânzii legale aferente, precum și a cheltuielilor de judecată, reprezentate de suma de 50 lei, taxă judiciară de timbru.
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 20.01.2010, pârâta, încălcând prevederile art. 167 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, a traversat . și a produs din culpa sa un accident rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, proprietatea .. Culpa exclusivă a pârâtei rezultă din referatul organelor de poliție nr._/2010 din dosarul 847/P/2010 din data de 04.12.2013 emis de DGPMB.
Reclamanta a mai arătat că, întrucât proprietarul autovehiculului_ deținea polița casco_ la . SA, a achitat, la cererea asiguratului, o despăgubire în cuantum de 913,12 lei, pentru avariile constatate în urma daunei din data de 20.01.2010. D. urmare, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, se subrogă în drepturile asiguratului său împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului.
În drept, au fost invocate disp. art. 22 din Legea 136/1995, modificată prin Legea nr. 172/2004 și pe disp. art. 998, 999 din Codul civil.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, în dovedirea susținerilor sale, reclamanta a anexat cererii sale de chemare în judecată, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: rezoluția Parchetului de pe lângă JS 5 nr. 847/P/2010, referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, corespondență cu Brigada de Poliție Rutieră, convocate la conciliere, confirmare de primire, adresa DEPABD nr._/16.05.2011, extras de cont, cerere de despăgubire, factura fiscală nr._/31.03.2010, notă de constatare, autorizație de reparație, permis de conducere, carte de identitate, talon de înmatriculare, polița nr._/24.04.2009,
Cererea reclamantei a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Deși procedura scrisă prevăzută de art. 1029 alin. 3 Cod procedură civilă, a fost în mod legal efectuată, pârâta nu a formulat un răspuns la pretențiile reclamantei.
În cauză, s-a încuviințat, la cererea reclamantei, administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. În temeiul rolului activ, prevăzut de art. 254 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, dar, la termenul de astăzi, constatând absența sa nejustificată de la judecată, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă. Totodată, la solicitarea instanței, au fost atașate la dosar actele din dosarul penal nr. 847/P/2010.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București nr. 847/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul D. C., în temeiul art. 228 alin. 6 și art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală. Conform referatului DGPMB – Brigada Rutieră cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, în data de 20.01.2010, în jurul orei 15.00, numitul D. C. a condus autovehiculul marca Dacia Solenza, cu nr._, pe ., când a ajuns în dreptul imobilului nr. 61, i-a apărut brusc în față, din partea dreaptă a carosabilului, o persoană de sex feminin, fără să se asigure, respectiv pârâta G. Caftea, care a suferit vătămări corporale.
Din cercetarea la fața locului și din cercetările efectuate ulterior, s-a reținut că pârâta nu a traversat ., ci a apărut brusc în partea carosabilă, forțată fiind de atacul unor câini comunitari.
Autovehiculul cu numărul_ aparținea ., conform talonului de înmatriculare nr. ALA 199, care încheiase cu reclamanta A. Ț. Asigurări SA polița nr._/24.04.2009, având ca obiect asigurarea facultativă a autovehiculului pentru perioada 30.04.2009 – 29.04.2010.
În baza acestei polițe de asigurare, la data de 01.04.2010, . a formulat o cerere de despăgubire, înregistrată de reclamantă sub nr. CD945259, pentru avariile cauzate autovehiculului cu nr._ în urma accidentului din data de 20.01.2010.
În baza facturii fiscale nr._/31.03.2010 și a notei de constatare nr._, reclamanta a achitat către . de 913,12 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate pentru remedierea avariilor autovehiculului cu numărul_ rezultate în urma accidentului, astfel cum rezultă din extrasul de cont atașat la fila 23 din dosar.
În drept, prin raportare la data accidentului, 22.01.2010, instanța reține că raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de dispozițiile Codului civil din 1864 (denumit în continuare Cod civil), precum și ale Codului comercial din 1887 (numit în continuare Codul comercial), conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 71/2011. Totodată, cu privire la contractul de asigurare încheiat, în temeiul art. 146 din Legea nr. 71/2011, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare, înainte de apariția Noului Cod civil. Conform art. 56 Cod comercial și Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2007, pronunțată pe calea unui recurs în interesul legii, având în vedere calitatea de comerciant a reclamantei, raporturile juridice ale acesteia cu pârâta vor fi supuse, de asemenea, normelor comerciale.
Instanța reține că, în urma achitării despăgubirii, în baza art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, care prevede că în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54, a operat subrogarea de drept a reclamantei în drepturile asiguratului, împotriva persoanei responsabile de producerea prejudiciului asigurat.
Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 Cod civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum rezultă din analiza art. 998 – 999 cod civil sunt existența unei fapte ilicite, săvârșirea ei cu vinovăție, existența unui prejudiciu patrimonial și a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Instanța constată că reclamanta nu a dovedit existența elementelor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei G. G., potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă.
Mai exact, deși s-a dovedit că pârâta a comis o faptă prejudiciabilă, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind implicită, instanța reține incidența unei stări de necesitate care determină înlăturarea caracterului ilicit al faptei pârâtei.
Astfel, din referatul de neîncepere a urmăririi penale, întocmit de DGPMB – Brigada Rutieră, rezultă că pârâta a apărut brusc în fața carosabilă, forțată fiind de atacul unor câini comunitari. Atacul unor câini comunitari reprezintă o stare de necesitate, definită de doctrină ca reprezentând ipoteza în care fapta cauzatoare de prejudicii a fost săvârșită pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc (art. 45 alin. 2 Cod penal). Aceste condiții sunt îndeplinite în cauză, pârâta săvârșind fapta prejudiciabilă pentru a-și salva integritatea corporală de la atacul unor câini comunitari, care reprezintă un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel.
Instanța va reține situația de fapt pe baza referatului organului de cercetare penală, fără administrarea altor probe în cauză, având în vedere valoarea redusă a pretențiilor reclamantei și dispozițiile art. 1029 alin. 9 Cod procedură civilă, potrivit cu care Nu vor fi însă încuviințate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporționate față de valoarea cererii de chemare în judecată sau a cererii reconvenționale. De altfel, în dovedirea cererii sale și a vinovăției pârâtei, reclamanta a invocat doar administrarea probei cu înscrisuri, respectiv referatul privind propunerea de neîncepere a urmăririi penale, și a indicat că nu dorește dezbaterea orală a cauzei, împrejurări față de care instanța a apreciat, de asemenea, că situația de fapt reținută anterior trebuie să fie stabilită doar în raport de înscrisurile depuse la dosar.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtei G. Caftea, motiv pentru care cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SA va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta . SA, cu sediul în București, .. 80-84, sector 1, împotriva pârâtei G. G., cu domiciliul în București, .. 8, sector 5, CNP_, ca neîntemeiată.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S. / 4 ex. / 03.04.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 1031/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1903/2015. Judecătoria... → |
|---|
