Contestaţie la executare. Sentința nr. 225/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI

Sentința nr. 225/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 225/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 225

Ședința publică din data de 13 Ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. S.

GREFIER: R. L. A.

Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe contestatoarea Agenția Naționala de Administrare Fiscala, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.01.2015, când, în aceeași constituire, a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.03.2014, sub nr._, contestatoarea Agenția Naționala de Administrare Fiscala a formulat, în contradictoriu cu intimata ., contestație la executare împotriva dosarului de executare silită nr. 950/2013 derulat de Biroul Executorului Judecătoresc B. C., solicitând, în principal, anularea executării înseși, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 666 alin. 2 Cod procedură civilă. În subsidiar, a solicitat anularea actelor de executare nelegale, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă. Totodată, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite în temeiul art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea contestației.

În motivare, contestatoarea a învederat că executarea silită a fost demarată cu încălcarea prevederilor speciale ale Codului de procedură fiscală și ale OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Astfel, potrivit art. 117 lit. f din OG 92/2003, simpla cerere a creditorului adresată organului fiscal, însoțită de titlul executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească, generează restituirea sumelor datorate. Creditorul s-a adresat, însă, executorului judecătoresc, care a demarat procedura de executare silită cu încălcarea dispozițiilor legale ale procedurii speciale de executare a instituțiilor publice.

De asemenea, executorul judecătoresc nu a comunicat o somație, neținând seama de termenul de grație de 6 luni de zile, prevăzut de către actul normativ special, derogatoriu de la dreptul comun, respectiv OG 22/2002.

În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea a susținut că, în mod greșit, acestea au fost stabilite de executorul judecătoresc, având în vedere motivele pentru care s-a solicitat anularea executării înseși și anularea actelor de executare nelegale.

În drept, au fost invocate art. 711 și urm. Cod procedură civilă. În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

În dovedirea susținerilor sale, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, actele de executare contestate.

La data de 06.05.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, în temeiul art. 205 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și suspendarea executării silite.

Intimata a învederat că executarea silită a fost începută în mod legal întrucât cererea de executare a fost înregistrată la executorul judecătoresc după aproximativ 16 luni de la obținerea titlului executoriu, dovadă fiind încheierea din data de 19.11.2013 privind încuviințarea silită.

Intimata a mai arătat că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. 1 lit.f din OG nr. 92/2003, întrucât creanța din titlul executoriu reprezintă taxa de poluare încasată fără drept și nu reprezintă o obligație fiscală încasată de debitoare la bugetul de stat de la contribuabil.

De asemenea, intimata a mai arătat că în dosarul de executare silită nr. 950/2013 se regăsește somația nr. 950/28.01.2014, care a fost comunicată debitoarei, cu dovada de înmânare din data de 29.01.2014 sub semnătură, astfel încât executorul judecătoresc a respectat dispozițiile art. 666 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește contestarea cheltuielilor de executare, intimata solicitat respingerea acestui capăt de cerere, întrucât acestea sunt justificate, atât timp cât procedura executării silite a fost respectată, iar debitorul nu a executat de bună voie obligația.

La data de 02.07.2014, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a invocat excepția absolută a nulității executării, pentru lipsa comunicării titlului executoriu. Totodată, în temeiul art. XV din OUG nr. 8/2014 a solicitat să se constate suspendarea de drept a executării silite.

În drept, contestatoarea a invocat art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă.

În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost atașate la dosar, conform art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, copii certificate ale dosarului de executare contestat.

La termenul din data de 06.01.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare.

Analizând cu prioritate excepția tardivității, instanța reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1788/08.05.2012 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în dosarul nr._, pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Administrația Fondului pentru Mediu au fost obligați să-i plătească reclamantei . suma de 13.940 lei, cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă.

La data de 06.11.2013, intimata ., în calitate de creditoare, a formulat o cerere de executare silită a contestatoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în temeiul sentinței civile prezentate anterior, înregistrată pe rolul Biroului executorului judecătoresc B. C. dosarul nr. 950/2013.

Prin încheierea din data de 06.11.2013, executorul judecătoresc a dispus, conform art. 664 Cod procedură civilă, înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare.

La data de 06.11.2013, executorul judecătoresc a emis în cauză o încheiere, conform art. 669 Cod procedură civilă, prin care a stabilit cheltuielile de executare la valoarea de 3.795 lei.

Ulterior, prin Încheierea Judecătoriei Sector 5 București din data de 19.11.2013, pronunțată în dosarul nr._/302/2013, a fost încuviințată executarea silită a hotărârii indicate anterior, ce constituie titlu executoriu, conform dispozițiilor art. 665 Cod procedură civilă.

La data de 28.01.2014, executorul judecătoresc a emis o somație, prin care, potrivit OG nr. 22/2002, i-a pus în vedere debitoarei Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili să achite suma de 17.735 lei, reprezentând debit principal și cheltuieli de executare, datorate în temeiul Sentinței civile nr. 1788/2012 a Tribunalului Dâmbovița. Această somație i-a fost comunicată debitoarei la data de 29.01.2014, potrivit dovezii de înmânare atașate la fila 53 din dosar.

Instanța reține că la această somație, în dosarul de executare, în numele Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili a răspuns contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală (f.46), care a solicitat ca intimata să transmită o cerere de restituire și diferite înscrisuri necesare soluționării acesteia.

Ulterior, la data de 06.11.2013, executorul judecătoresc a emis în cauză o adresă de înființare a popririi, împotriva terțului poprit Activitatea de Trezorerie și Contabilitatea Publică a Municipiului București, despre care a fost înștiințată și debitoarea.

Acest terț poprit i-a replicat executorului judecătoresc, prin adresa nr._/10.03.2014, că va proceda la indisponibilizarea sumei de bani arătate, în măsura creării de disponibil în conturile Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Contestația la executare a fost formulată în prezenta cauză de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru debitoarea Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, instanța apreciind că aceasta este singura calitate pe care această instituție o are în dosarul de executare. Instanța reține, în acest sens, că, prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea și-a reclamat calitatea de debitoare în dosarul de executare.

În drept, instanța reține că dispozițiile legale care guvernează prezenta procedură a executării silite și care au fost invocate anterior, sunt cele ale Codului de procedură civilă în forma în vigoare la momentul formulării cererii de executare, înainte de modificările aduse prin Legea nr. 138/2014, conform dispozițiilor tranzitorii prevăzute de art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă.

În temeiul art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.

Termenul pentru formularea contestației la executare este prevăzut de art. 714, potrivit cu care: (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;

3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.

În cauză, instanța constată că argumentele contestatoarei vizează întreaga executare silită, cererea sa reprezentând astfel o contestație la executarea însăși, care trebuia formulată, potrivit art. 714 alin. 1 pct. 3 citat anterior, în termen de 15 zile de la data când a primit somația din data de 28.01.2014. Instanța reține că, deși executorul judecătoresc nu a specificat acest aspect, somația din data de 28.01.2014, reprezintă un act de executare în sensul art. 666 alin.1 Cod procedură civilă, prin aceasta debitoarea luând cunoștință de procedura de executare ce se derulează împotriva sa, temeiul ei și suma urmărită.

Somația de executare i-a fost comunicată debitoarei-contestatoare la data de 29.01.2014, astfel că termenul pentru formularea contestației la executare, calculat potrivit art. 181 Cod procedură civilă, a expirat la data de 10.02.2014. Deoarece prezenta contestație a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 25.03.2014, fiind expediată prin serviciile poștale la data de 24.03.2014, instanța reține că termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă nu a fost respectat.

Pe cale de consecință, instanța va admite excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată din oficiu și va respinge cererea formulată de contestatoarea Agenția Naționala de Administrare Fiscala, în contradictoriu cu intimata ., ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată din oficiu.

Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, C._, împotriva intimatei ., cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, J_, CUI R_, ca tardivă.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

I. S. R. L. A.

Red. Jud. I.S./ 4ex./26.02.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 225/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI