Contestaţie la executare. Sentința nr. 8422/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8422/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 8422/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECTIA a II-a CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8422
Ședința publică de la 18.11. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. S. D.
GREFIER: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea D. de I. a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism și pe intimatii C. B. UP Piata Victoriei și G. M. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părtile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței atașarea la dosar, prin serviciul registratură, a procesului-verbal de licitatie datat 21.05.2015, remis de către Biroul Executorului Judecătoresc T. Vicentiu P..
Instanța, constatand că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către contestatoare, reține cererea spre solutionare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată umătoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.05.2015 sub nr._, contestatoarea DIRECȚIA DE I. A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații C. B. – U.P. Piața Victoriei (creditoare) și G. M. A. (debitor), solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea executării silite inițiate de B. T. V. P. în dosarul nr. 226/2014, anularea tuturor actelor de executare efectuate în același dosar execuțional, anularea publicației de vânzare din data de 29.04.2015 privind imobilul situat în București, .. 4, Sector 5, precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite. De asemenea, constestatoarea a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației în anulare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunului imobil situat în București, .. 4, Sector 5, aceasta fiind notată în cartea funciară.
De asemenea, contestatoarea a susținut că actele de executare silită au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor art. 835 alin. 2 din Codul de proc. civ., învederând că executorul judecătoresc nu a procedat la înștiințarea acesteia cu privire la începerea executării silite asupra debitorului G. M. A., limitându-se la a comunica Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, publicația de vânzare imobiliară întocmită la data de 29.04.2015 cu privire la imobilul în discuție. Contestatoarea a arătat că aceasta este titulara măsurii sechestrului asigurător, funcționând ca o structură specializată în cadrul Parchetului General și având personalitate juridică.
În continuare, contestatoarea a arătat că prin declanșarea procedurii de executare silită, creditoarea și executorul judecătoresc au negat existența în ordinea juridică a actelor procesual penale de instituire a sechestrului asigurător. Aceasta a învederat și faptul că măsurile asigurătorii de natură penală constituie măsuri cu caracter real ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora sunt instituite, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 249 Cod proc. pen. Totodată, contestatoarea a susținut că efectul acestei indisponibilizări constă în împiedicarea oricărui act juridic civil având drept scop scoaterea bunurilor din patrimoniul suspecților sau inculpaților, inclusiv executarea silită în baza unei garanții reale constituite în favoarea terților. Contestatoarea a arătat că indisponibilizarea generată de instituirea sechestrului asigurător vizează atât efectele actelor juridice civile anterioare, cât și pe cele ale actelor juridice ulterioare, având în vedere faptul că art. 249 alin. 2 Cod proc. pen. nu cuprinde o distincție în acest sens. Aceasta a învederat că prin notarea măsurii asigurătorii în cartea funciară, indisponibilizarea produce efecte și față de terții de bună-credință, ocrotindu-se astfel un interes general, spre deosebire de cel de ordine privată protejat prin instituirea garanțiilor reale.
Sub un alt aspect, contestatoarea a susținut că sechestrul asigurător în materie penală poate fi contestat exclusiv pe calea procedurală prevăzută de art. 250 Cod proc. pen., neputând fi inițiată nicio altă procedură judiciară cu privire la bunul respectiv, soluția contrară având semnificația scoaterii de sub efectul indisponibilizării pe o cale neprevăzută de lege.
Contestatoarea a arătat că spre deosebire de procedura executării silite reglementată de norme procesuale civile, măsurile asigurătorii instituite în cadrul procesului penal presupun respectarea unor norme speciale, acestea fiind derogatorii de la dreptul comun. De asemenea, aceasta a susținut că instituirea unui sechestru asigurător nu înlătură dreptul de preferință al creditorului ipotecar, având loc doar o temporizare a executării silite, până la soluționarea definitivă a procesului penal.
Contestatoarea a învederat că aceste argumente stau și la baza nelegalității încheierii de încuviințare a executării silite, dat fiind faptul că prin aceasta s-a autorizat executarea silită asupra unui bun imobil indisponibilizat, lipsind astfel de eficiență o normă procesual penală.
Totodată, aceasta a susținut că înstrăinarea unui bun față de care a fost dispusă măsura sechestrului asigurător în cadrul procesului penal, reprezintă infracțiunea prevăzută de art. 261 C. pen. (sustragerea de sub sechestru).
În motivarea cererii de suspendare, contestatoarea a arătat că o eventuală scoatere a imobilului din patrimoniul debitorului, anterior soluționării contestației, ar face extrem de dificilă restabilirea situației anterioare, existând riscul prejudicierii iremediabile a intereselor titularului sechestrului asigurător.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 alin. 1 și 3, precum și pe cele ale art. 718 alin. 1 din Cod proc. civ.
În probațiune, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile anexate cererii, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: publicația de vânzare din 29.04.2015 (f.6) și practică judiciară în materie (f.7-48).
La data de 28.05.2015, contestatoarea a formulat cerere de suspendare provizorie a executării silite până la soluționarea contestației la executare (f.56), aceasta fiind admisă prin încheierea de ședință din data de 03.06.2015 (f.61).
La data de 04.06.2015, constestatoarea a formulat cerere de completare a contestației la executare (f.62), arătând că înțelege să solicite și anularea procesului-verbal de licitație încheiat la data de 21.05.2015, invocând motivele iterate prin cererea introductivă.
Potrivit art. 92 alin. 6 raportat la art. 7 din OG nr. 22/2002 și art. 30 din OUG nr. 80/2013, contestatoarea nu datorează taxă judiciară de timbru sau cauțiune.
Intimații, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, considerând-o admisibilă potrivit legii, în temeiul art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 Cod proc. civ, instanța a încuviințat pentru contestatoare - proba cu înscrisuri, aceasta fiind administrată prin depunerea lor la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin publicația de vânzare întocmită la data de 29.04.2015 (f.6) de B. T. V. P. în cadrul dosarului execuțional nr. 226/2014, s-a dispus organizarea licitației publice la data de 21.05.2015, în vederea vânzării imobilului situat în București, .. 4, Sector 5, intabulat în cartea funciară nr._ și aflat în proprietatea intimatului G. M. A.. În cuprinsul aceluiași înscris s-a consemnat faptul că titlul executoriu este reprezentat de contractul de ipotecă nr. 03/24.04.2013, autentficat sub nr. 786/24.04.2013 de către BNP M. P. A., procedura de executare silită fiind demarată în vederea recuperării unei creanțe în cuantum de 2.056.311,86 lei, la cererea creditoarei C. B. – U.P Piața Victoriei formulată împotriva garantului ipotecar G. M. A..
De asemenea, instanța constată faptul că în cuprinsul publicației de vânzare a fost consemnat faptul că în cartea funciară s-a notat un sechestru de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial Ploiești.
Instanța constată faptul că la data de 21.05.2015 a fost organizată licitația publică, însă la adresa imobilului a cărui vânzare se urmărea, nu s-a prezentat debitorul și nici licitatori, urmând a se întocmi noi publicații de vânzare. Aceste aspecte sunt reținute pe baza procesului-verbal de licitație întocmit la 21.05.2015, depus la dosarul cauzei. Totodată, instanța constată faptul că acesta a fost comunicat contestatoarei din prezenta cauză la data de 26.05.2015, astfel cum rezultă din dovada anexată în acest sens.
În drept, instanța constată faptul că potrivit art. 625 alin. 1 Cod proc. civ. republicat, executarea silită se face cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate. În același sens, instanța reține incidența dispozițiilor art. 712 alin. 1 Cod proc. civ., conform cărora beneficiază de legitimare procesuală activă în promovarea unei constestații la executare, persoanele vătămate prin executare, alin. 5 al aceluiași art. statuând faptul că o terță persoană poate introduce o astfel de acțiune dacă pretinde un drept real asupra bunului urmărit.
Sub acest aspect, instanța reține că a fost indicată drept cauză a prezentei contestații la executare, existența măsurii sechestrului asigurător, instituit de contestatoare în cadrul unui proces penal, asupra aceluiași imobil care face și obiectul executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de un contract de ipotecă. În acest sens, instanța reține că potrivit art. 249 alin. 1 și 2 Cod proc. pen, organele judiciare pot lua măsuri asigurătorii, legiuitorul statuând că scopul acestora rezidă în evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. Având în vedere faptul că legiuitorul indică indisponibilizarea bunurilor drept efect al instituirii măsurilor asigurătorii, instanța apreciază că acestea constituie măsuri procesuale cu caracter real, împiedicând încheierea oricărui act juridic civil cu privire la bunul respectiv și care ar avea drept efect, sustragerea de la afectațiunea specială la care au fost supuse prin măsurile procesuale dispuse de organele judiciare, inclusiv cele realizate în cursul unei proceduri de executare silită.
De asemenea, instanța reține faptul că potrivit dispozițiilor penale menționate, efectul instituirii măsurii sechestrului asigurător rezidă în indisponibilizarea bunului respectiv, aspect de natură a conduce la concluzia potrivit căreia acesta este scos din circuitul civil până la soluționarea definitivă a procesului penal în cadrul căruia bunul a fost sechestrat, ori până la ridicarea măsurii asigurătorii, în ipoteza în care această împrejurare se produce mai înainte de finalizarea cauzei penale. Rezultă așadar că prin normele de drept procesual penal este instituită o temporizare a caracterului liber al circuitului civil în privința bunului sechestrat de organele judiciare. Acest efect al măsurii procesuale penale rezultă din interesul pentru care aceasta a fost luată, respectiv asigurarea posibilității aplicării confiscării speciale și a reparării pagubei produse prin infracțiune, fiind vorba așadar de un interes general, în vreme ce creditorul ipotecar, prin intermediul executării silite, urmărește satisfacerea unui interes privat.
În lumina acestor considerații, instanța reține că o aplicație la nivel legislativ a prevalenței efectului măsurii asigurătorii în raport cu posibilitatea inițierii executării silite, este reprezentată de dispozițiile art. 250 Cod proc. penal., prin care a fost consacrată drept modalitate exclusivă de a contesta măsurile asigurătorii, contestația la instanța penală competentă. În același sens, instanța reține că legea procesual penală prevede posibilitatea contestării potrivit legii civile, doar după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a soluționat procesul penal, conform art. 250 alin. 8 Cod proc. pen.
Față de cele reținute, instanța apreciază că prin demararea formelor de executare de către intimata (creditoare) C. B. – U.P Piața Victoriei în vederea recuperării creanței deținute împotriva debitorului G. M. A. prin vânzarea la licitație publică a imobilului asupra căruia a fost instituit un drept de ipotecă, dar care în același timp face obiectul unei indisponibilizări în cadrul procesului penal, se aduce atingere unor norme imperative și care protejează un interes general. Instanța apreciază că anterior ridicării măsurii sechestrului asigurător de către organul penal competent, nu poate fi inițiată nicio procedură judiciară cu privire la bunul respectiv, soluția contrară reprezentând o scoatere de sub efectul indisponibilizării, pe o cale neprevăzută de lege.
Totodată, instanța constată faptul că potrivit art. 629 alin. 1 Cod proc. civ., bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile, această prevedere impunând drept premisă a oricărei forme de executare silită, caracterul disponibil al bunului.
Astfel, având în vedere considerentele reținute anterior, instanța constată faptul că în prezenta cauză, această condiție nu este îndeplinită și în consecință, în temeiul art. 704 Cod proc. civ. va admite contestația la executare și va dispune anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 226/2014 înregistrat pe rolul B. T. V. P..
În privința cererii de suspendare a executării silite, instanța constată faptul că o eventuală suspendare a executării silite poate produce efecte până la soluționarea contestației, după cum prevede art. 719 alin. 1 Cod proc. civ. În aceste condiții, având în vedere că instanța deja urmează să pronunțe o soluție referitor la contestația la executare, va reține că cererea de suspendare a rămas fără obiect și o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare ca ramasa fara obiect.
Admite contestatia formulată de către contestatoarea D. DE I. A INFRACTIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA SI TERORISM, cu sediul în București, sector 1, Calea Grivitei, nr.24 în contradictoriu cu intimatii C. B. UP PIATA VICTORIEI, J_, C._, cu sediul în București, ., nr.8, .>G. M. A., CNP_, cu domiciliul în G., ..32, ., jud. G..
Anuleaza actele de executare emise in dosarul de executare 226/2014 BEXJUD T. Vicentiu P..
Cu apel in 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria sector 5 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica azi, data de 18.11.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A.S. 23 Noiembrie 2015
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 8429/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9416/2015. Judecătoria... → |
|---|
