Contestaţie la executare. Sentința nr. 1478/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1478/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 1478/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 1478/2015
Ședința publică de la 20 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –A. C.
GREFIER-F. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE REPREZ DE DGRFP GALATI PRIN AJFP CONSTANTA și pe intimații M. G., M. C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în șeința publică din data de 13.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.09.2014 sub nr._ contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE REPREZ DE DGRFP GALATI PRIN AJFP CONSTANTA a chemat în judecată pe intimații M. G., M. C., formulând contestație la executare împotriva somației și a încheierii emise la data de 05.09.2014 în dosarul de executare nr. 142/2014 de B. D. F. L. prin care contestatorul a fost somat ca într-o zi de la primirea acesteia să achite debitul în valoare de 27.381,8 lei (24.873,52 lei reprezentând valoarea actualizată a prețului apartamentului nr. 3, etaj 2, din imobilul din C., .. 14 și 2.508,28 lei cheltuieli de executare).
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că o primă critică pe care o aduce se referă la termenul de 1 zi în care au fost somați să se conformeze titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/08.06.2010. Din întreaga reglementare a procedurii executării titlurilor executorii stabilite în sarcina instituțiilor publice se desprinde concluzia că, în cazul acestora legiuitorul a înțeles să stabilească un regim special, derogatoriu de la cel comun având ca principal obiectiv suspendarea executării silite pe un termen de 6 luni, timp în care instituția în cauză este obligată să ia toate măsurile necesare în scopul executării de buna voie a obligației ce-i revine.
În consecință, fiind suspendat termenul de punere în executare silită a unui titlu executoriu în interval de 6 luni, nici un alt act de executare nu poate fi îndeplinit în această perioadă, cu excepția somației de plată despre care vorbește textul art 2 teza finală din OG nr. 22/2002.
A mai criticat contestatorul și cuantumul cheltuielilor de executare, susținând că executorul judecătoresc a stabilit un onorariu maxim, care nu reflectă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 55 alin. 3 din ordinul Ministrului Justiției
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosarul cauzei, un set de înscrisuri (filele 4-34).
La data de 24.11.2014 intimații au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică, ce ar trebui să se comporte în cadrul relațiilor sociale ca un subiect de drept exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu execută obligația de bună voie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-l urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică dovedește ca nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, OG 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile pana la comunicarea executării silite.
În drept au fost invocate disp. art. 205 C., art. 711 C..
La data de 31.12.2014 a fost depus la dosarul cauzei dosarul de executare nr. 142/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 12.06.2014, intimații creditori au solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr._/08.06,2010 a Judecătoriei C., prin care contestatorul debitor a fost obligat să le plătească suma de_,52 de lei., la B. D. F. L. deschizându-se dosarul de executare silită nr. 142/2014. Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată la data de 19.06.2014 de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr._/302/2014. Prin încheierea nr. 142/2014 din data de 05.09.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum de 2.508,28 de lei, din care 2450 de lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc. Prin somația nr. 142/2014 din data de 05.09.2014 contestatorul a fost somat să plătească intimaților creditori suma de 24.873,52 de lei reprezentând valoarea actualizată a prețului apartamentului și 2508,28 de lei cheltuieli de executare.
Analizând contestația la executare din perspectiva criticilor formulate de contestator, instanța reține că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Beneficiul termenului de grație instituit de OG 22/2002 în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada faptului că neexecutarea benevolă a obligației se datorează lipsei de fonduri, dar și de proba demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României (dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile), prevederi care atrag prioritatea în soluționarea cauzei a Convenției europene a drepturilor omului și a libertăților fundamentale astfel cum aceasta este reflectată în jurisprudența C.E.D.O. în materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 al Protocolului 1 la aceasta.
Curtea Europeană a statuat în cauza Ș. împotriva României și Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de proces în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Această situație se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatorului pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Or, a arătat Curtea, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 din Convenție își pierd rațiunea.
De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitorului de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea ce și-a stabilit dreptul pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 alin. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
În concluzie, debitorul are îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. Or, în cauză se constată că nu a existat niciun demers din partea debitorului pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, iar în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla invocare a lipsei de lichidități nu îl poate scuti pe de executarea silită. De altfel, se constată că în urma popririi, creanța stabilită prin titlul executoriu a fost recuperată integral, prin urmare nu se poate reține lipsa fondurilor debitorului contestator.
În ceea ce privește criticile aduse de contestator cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, instanța reține că acesta a fost stabilit cu respectarea disp. art. 39 alin 1 din Legea nr. 188/2000 și ale disp. pct. 4 din anexa Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Aspectul că executorul judecătoresc a inclus în onorariu și taxa pe valoare adăugată nu este de natură să conducă la concluzia că onorariul stabilit depășește limita legală, în condițiile în care în sarcina sa exista obligația legală de a proceda astfel, fiind plătitor de TVA. A considera că onorariul executorului judecătoresc nu poate depăși plafonul maxim legal prin adăugarea taxei pe valoare adăugată ar implica consecința, contrară interdicției generale a oricărei forme de discriminare impuse de Protocolul nr. 12 la Convenție, ca pentru un executor judecătoresc, plătitor de TVA, plafoanele maximale să aibă un cuantum diferit decât cele la care s-ar raporta un executor judecătoresc, căruia nu îi incumbă o astfel de obligație fiscală. În lipsa unor norme derogatorii exprese, interpretarea textului legal prin care se stabilesc onorariile maximale trebuie să conducă la aceleași consecințe pentru toți destinatarii lui, egalitatea în drepturi fiind consacrat ca drept fundamental de art. 16 din Constituția României.
Față de cele de mai sus, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În baza art. 453 C. instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE REPREZ DE DGRFP GALATI PRIN AJFP CONSTANTA, cu sediul în C., . nr. 18, județ C. în contradictoriu cu intimații M. G., M. C., ambii domiciliați în C., .. 14, etaj 2, ., ambii cu domiciliul ales în București, ., ., etaj 3, . la C.. AV. Budisteanu Alexei, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1338/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1433/2015. Judecătoria... → |
|---|
