Contestaţie la executare. Sentința nr. 1349/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1349/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1349/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A-II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1349
Ședința publică de la 17 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. P.
GREFIER – M. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S. G. C., pe intimata . SA și intervenienta ., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.01.2015 și ulterior la data de 06.02.2015, respectiv la data de 13.02.2015 și la data de azi, 17.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.10.2011, sub nr._, contestatorul S. G. C. a formulat, în contradictoriu cu intimații . SA și S. E. JUDECĂTOREȘTI D., C. & D., contestație împotriva executării silite din dosarul de executare al Societății Civile Profesionale de E. Judecătorești D., C. & D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
- constatarea nulității încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București la data de 09.09.2011 în dosarul nr._/302/2011;
- anularea tuturor formelor de executare promovate de către creditoarea . SA în dosarul de executare al S. de executori judecătorești D., C. & D., inclusiv a încheierii de încuviințarea executării silite pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București la data de 09.09.2011 în dosarul nr._/302/2011;
- constatarea nulității actelor de reziliere unilaterală a contractelor de leasing financiar nr._/26.09.2008, nr._/19.09.2008, nr. 8487/22.11.2007 și nr. 7777/19.09.2007, în care contestatorul deține calitatea de fidejusor, datorată nerespectării de către creditoarea . SA a prevederilor art. 86 și următoarele din Legea nr. 85/2006;
- lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, sumele solicitate fiind excesiv de mari cuantumul acesteia fiind incert, fără a se cunoaște dacă sumele solicitate provin din restanțe contractuale neonorate, penalități aferente, etc;
- suspendarea executării silite până la soluționarea contestației;
- obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esență, că nu i-a fost comunicată încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București la data de 09.09.2011, precum și restul actelor de executare pe care presupun că au fost emise de către S. de executori Judecătorești D., C. & D.. Arată că a aflat despre încuviințarea executării prin intermediul Somației Comunicate . la data de 17.10.2011 de către S. de executori Judecătorești D., C. & D., prin aceasta a fost somată să achite societății creditoare, dar și pe numele și la dispoziția executorilor judecătorești, suma de 49.326,25 lei + 82.084,21 Euro. În această somație se făcea vorbire și despre încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București la data de 09.09.2011 în dosarul nr._/302/2011.
Prin somația comunicată . la data de 17.10.2011 de către SCPEJ D., C. & D., a fost somată să achite societății creditoare, dar pe numele și la dispoziția executorilor judecătorești suma de 49.326,25 lei + 82.084,21 euro. Aceasta s-a datorat încuviințării executării silite pronunțate de către Judecătoria sectorului 1 București la data de 21.09.2011, în dosarul nr._/299/2011, în titlului executoriu reprezentat de contractele de leasing financiar nr._/26.09.2008, nr._/19.09.2008, nr.8487/22.11.2007 și nr.7777/19.09.2007..
Referitor la situația ., cocontractantul din contractele de leasing ce au constituit titlul executoriu, contestatorul învederează că aceasta a fost contestată la Judecătoria Sectorului 1 București în principal pentru că a fost începută după data deschiderii procedurii generale de insolvență întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006, situație prohibită de prevederile art. 36 și art. 86 din legea specială. Prin sentința comercială nr. 4497 bis pronunțată de către Tribunalul București - secția a VII-a Comercială în dosarul nr._/3/2010, la cererea contestatoarei s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a ..
Totodată contestatoarea, invocând dispozițiile art. 36 din Legea 85/2006, apreciază că cererea de executare precum și încheierea de încuviințare sunt ulterioare deschiderii procedurii de insolvență, toate actele de executare sunt lovite de nulitate absolută, inclusiv actul procedural de încuviințare.
Potrivit art. 86 din Legea nr. 85/2006, contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii. Astfel, chiar și în situația în care o clauză a contractului de leasing prevede rezilierea pentru neplata consecutivă a cel puțin 2 rate este prevăzută în contract și este conformă prevederilor OG 51/1997, această clauză poate fi invocată de către locatorul finanțator până la data deschiderii procedurii de insolvență și nu ulterior, motivat de faptul că debitoarea nu poate fi culpabilă pentru neplata ratelor potrivit contractului, tocmai pentru ca dreptul de administrare a fost ridicat, iar conturile bancare ale societății au fost blocate. Pentru această situație executarea silită demarată ulterior datei deschiderii procedurii de insolvență este nelegală, regimul aplicabil contractelor încheiate de debitoare fiind acela prevăzut de legea specială, respectiv Legea nr. 85/2006.
În aceste condiții, contestatorul apreciază că rezilierea unilaterală notificată societății în insolvență la data de 21.10.2010, după data deschiderii procedurii generale de insolvență) este nelegală, fiind lovită de nulitate.
Mai mult, consideră că cererea creditoarei a fost formulată și susținută cu rea-credință, în condițiile în care aceasta a avut cunoștință de deschiderea procedurii generale de insolvență a societății în cauză, sens în care s-a și înscris în tabelul preliminar al creanțelor.
Astfel, contestă valoarea creanței și din perspectiva faptului că prin adresele de confirmare comunicate societății în insolvență, creditoarea recunoaște că debitul societății este de 36.041,17 lei și nu de 49.326,25 + 82.084,21 Euro, cum s-a solicitat prin executare.
Totodată, învederează că autoturismele în cauză au fost predate creditoarei în stare perfectă de funcționare, acestea fiind aproape noi, rulajul nefiind mai mare de 2-3.000 de km, datorită faptului că acestea au fost folosite ca autoturisme de showroom.
Contestatorul arată că deși a semnat contractele de leasing în calitatea sa de fidejusor, nici el și nici utilizatorul ., nu au avut posibilitatea reală de a negocia cu finanțatorul-creditor, decât numai în ceea ce privește obiectul leasingului la care a aderat fără a le negocia în mod direct. Acest aspect reiese din modul de redactare a condițiilor generale, tipizate, care au fost numai aduse la cunoștință, fără o posibilitate reală de a le negocia. În aceste condiții contestatorul solicită cenzurarea clauzelor contractului din perspectiva art. 5 și urm. c. civ.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 399 și urm, art. 403 C.pr.civ.
În susținere, au fost anexate cererii de chemare in judecată înscrisuri și s-a solicitat încuviințarea probei cu expertiza tehnică de specialitate.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 3,8 lei.
Prin întâmpinarea depusă la fila 12 din dosar, prin serviciul Registratură, intimatul S. E. JUDECĂTOREȘTI D., C. & D. a invocat excepția lipsei sale procesuale pasive, arătând că în contestațiile la executare calitate procesuală au doar părțile din raportul juridic, respectiv creditorul și debitorul obligației și nu organul d executare silită.
Totodată, precizează că, potrivit art. 41 și 45 din Statutul U.N.R.J., S. E. JUDECĂTOREȘTI D., C. & D., nu are personalitate juridică distinctă, iar potrivit art. 43 din același statut indiferent de forma de desfășurare a activității, în mod individual sau prin asociere, atribuțiile personale și răspunderea pentru actele întocmite revin executorului judecătoresc care le-a întocmit.
Prin întâmpinarea depusă la filele 130-135 din dosar, intimata . IFN SA a invocat excepția inadmisibilității capătului 3 de cerere, considerând că pe calea contestației la executare nu se poate solicita anularea unui act, contestatorul având la dispoziție posibilitatea formulării unei acțiuni în anulare, excepția netimbrării și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind cenzurarea așa-ziselor clauze abuzive.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea tuturor actelor și formelor de executare întreprinse de către SCPEJ D., C. & D. în dosarul de executare, respingerea capătului de cerere privind constatarea ulității încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București, respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității actelor de reziliere unilaterală a contractelor de leasing financiar nr._/26.09.2008,_/19.09.2008, nr. 8487/22.11.2007, nr. 7777/19.09.2007, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca neîntemeiat, respingerea capătului de cerere privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titului executoriu, ca neîntemeiat, respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată, iar în subsidiar în situația în care instanța va considera temeinică cererea de suspendare a executării silite, solicit obligarea contstatorului la plata cauțiunii aferente și respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată având în vedere faptul că intimata nu se află în culpă procesuală.
În drept, intimata . IFN SA a invocat dispozițiile art. 115-118 C.proc. civ., art. 2 din Legea nr. 146/1997 a taxelor de timbru.
La data de 21.09.2012 . a depus la dosar, prin intermediul Serviciului Registratură, o cerere de intervenție în interesul contestatorului.
În motivare, arată faptul că . este debitoare principală în contractele de leasing financiar nr.6469/29.05.2007, 7777/19.09.2007, 7772.2/25.11.2008, 8487.1/16.06.2009,_/19.09.2008,_/26.09.2008, contracte ce au fost garantate de contestatorul din prezenta cauză, S. G. C.. Interesul pentru a formula prezenta cererea este reprezentant de lămurirea titlurilor executorii în temeiul cărora intimata P. L. a demarat procedurile de executare împotriva societății A. M. SRL și fidejusorului.
În drept, au fost invocate disp. art.49 și urm. C.p.c.
În ședința publică din data de 19.10.2012 intimata . IFN SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție în interesul contestatorului ca fiind lipsită de interes.
În motivare, arată faptul că în data de 11.06.2010, debitoarea intervenientă accesorie a solicitat instanței Tribunalul București, deschiderea procedurii de insolvență. Deși, . încă un caz de culpă, creditoarea intimată a înțeles să continue relația contractuală, până la data de 21.10.2010. În derularea procedurii insolvenței debitoarei interveniente, creditoarea intimată a formulat cerere de admitere la masa credală a debitoarei interveniente în data de 10.09.2012, pentru suma totală de 484.436,97 lei. Judecătorul sindic, a apreciat că, din suma de 484.436,97 lei, se înscrie la masa credală suma de 51.403,40 lei, iar restul sumelor sunt creanțe provizorii care nu necesită înscrierea la masa credală, în raport de disp. art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006. Intimata solicită să se constate să susținerea intervenientului accesoriu, care afirmă că datorează o creanță de 51.403,40 lei este vădit nefondată și netemeinică, având în vedere disp. art.64 alin.6, temeiul sentinței pronunțate de Tribunalul București atestă doar că diferența dintre suma înscrisă și suma admisă este o creanță nescadentă.
În drept, au fost invocate disp. art.49 și urm. C.p.c.
Prin încheierea de ședință din data de 19.10.2012 instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de ., motivele fiind expuse pe larg în încheierea de la acea dată.
La solicitarea instanței au fost atașate la dosar, în copii conforme cu originalul, actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 965/2011 al SCPEJ D., C. & D..
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă, raportul de expertiză întocmit de doamna expert P. D. M. fiind depus la filele 45 și următoarele din dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Cu titlu prealabil, analizând excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea nulității actelor de reziliere unilaterală a Contractelor de leasing financiar nr._/26.09.2008,_/19.09.2008, 8487/22.11.2007 și 7777/19.09.2007, instanța constată că asupra acesteia s-a pronunțat deja în mod irevocabil o instanță judecătorească, prin sentința civilă nr. 13.646/2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2011, care a reținut că „în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 399 alin. 3 C.p.c., deoarece apărările de fond împotriva titlului executoriu pot fi făcute doar dacă executarea se bazează pe un titlu executoriu care nu emană de la o instanță judecătorească, iar legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. […] De altfel, actul de reziliere a contractelor de leasing a fost emis după deschiderea procedurii de insolvență, orice cerere fiind astfel de competența judecătorului sindic care în materia insolvenței are plenitudine de competență”.
Instanța apreciază că, deși sentința anterior menționată nu a fost pronunțată între părțile din prezenta cauză, respectiv contestatorul nefiind parte în acel proces, totuși considerentele acesteia se impun și în prezenta cauză, fiind vorba despre aceeași solicitare de anulare a actelor de reziliere unilaterală a contractelor de leasing.
Prin urmare, pentru identitate de rațiune, instanța va prelua considerentele anterior arătate și va admite excepția analizată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanța o apreciază ca neîntemeiată, întrucât legea nu instituie nici un impediment în analiza unei astfel de cereri pe calea contestației la executare.
Astfel cum chiar intimata o recunoaște, în cauză este îndeplinită prin condiție impusă de art. 399 alin. 3 C.p.c., respectiv aceea ca titlul executoriu ce face obiectul cauzei să nu fie o hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că aceasta nu este îndeplinită decât atunci când există o procedură specială de contestare a titlului executoriu pe cale principală, procedură care ar fi astfel eludată prin contestația la executare în care se contestă titlul executoriu, cum este, de exemplu, cazul proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor (procedura specială reglementată de disp. OG nr. 2/2001).
Prin urmare, instanța apreciază că cererea formulată nu este inadmisibilă de plano, urmând a respinge excepția invocată.
Pe fondul cauzei, în urma cererii de executare silită formulată de intimată la data de 19.08.2011, pe rolul SCPEJ D., C. și D. s-a format dosarul de executare silită nr. 965/2011, având ca obiect contractele de leasing financiar nr._/26.09.2008, nr._/19.09.2008, 8487/22.11.2007 și 7777/19.09.2007, împotriva debitoarei . (societate în insolvență) și a fidejusorului S. G. C..
La data de 27.09.2011, pe numele contestatorului s-a emis somația prin care acestuia i s-a pus în vedere ca, în termen de o zi de la primirea acesteia, să facă dovada achitării sumei de 49.326,25 lei și 82.084,21 euro, datorată în baza titlurilor executorii anterior menționate.
Împotriva actelor de executare silită, contestatorul a formulat contestație, invocând, între altele, beneficiul de discuțiune în raport cu debitorul principal.
În legătură cu această apărare, instanța reține că, potrivit disp. art. 1662 din Codul civil de la 1864, aplicabil în prezenta speță, „fidejusorul nu este ținut a plăti creditorului decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal, asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuție, afară numai când însuși a renunțat la acest beneficiu sau s-a obligat solidar cu datornicul”.
În cauză, cele două dispoziții de excepție înscrise în articolul menționat nu sunt aplicabile, contestatorul nerenunțând la beneficiul de discuțiune prin contractul încheiat, nefiind nici stipulată vreo solidaritate expresă a acestuia cu debitorul.
Prin urmare, instanța apreciază că în mod nelegal a fost demarată executarea silită și asupra contestatorului din prezenta cauză, anterior finalizării executării asupra debitorului principal.
În acest sens, instanța constată că prin sentința civilă nr. 3049/09.03.2012, pronunțată în dosarul nr._/3/2010/a2 a fost admisă în parte contestația formulată de debitoarea . s-a dispus înscrierea creditoarei în tabelul creditorilor cu suma de 51.403,40 lei.
În aceste condiții, instanța apreciază că doar după finalizarea procedurii de recuperare a sumelor de la debitoarea principală intimata se poate îndrepta împotriva fidejusorului, și doar pentru debitul rămas neachitat.
Astfel fiind, având în vedere că, la acest moment, pentru motivele arătate anterior, fidejusorul nu poate fi executat silit în baza titlurilor executorii, instanța apreciază că cererea acestuia de lămurire a înțelesului și întinderii acestora este neîntemeiată.
Întrucât în cazul executării silite a contractelor de leasing valoarea creanței este dată de sumele rămase de achitat ca urmare a nerespectării prevederilor contractuale, rezultă că aceste sume nu pot fi stabilite cu exactitate decât la momentul demarării procedurii execuționale asupra părții în cauză, moment la care se poate determina cuantumul rămas neachitat din aceste sume, precum și eventualele dobânzi și penalități de întârziere curse în continuare.
Pe de altă parte, instanța reține că în privința debitoarei principale . întinderea și aplicarea titlului executoriu a fost lămurită deja prin sentința civilă nr. 3049/09.03.2012 a Tribunalului București, prin care s-a statuat că intimata are împotriva acesteia o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 51.403,40 lei.
Astfel, având în vedere, pe de o parte, pronunțarea unei hotărâri cu puterea lucrului judecat în privința cuantumului creanței asupra debitoarei și, pe de altă parte, prematuritatea demarării executării silite împotriva fidejusorului, ca urmare a necesității finalizării executării asupra debitorului principal, instanța apreciază că solicitarea contestatorului de lămurire a întinderii și aplicării titlului executoriu este neîntemeiată, urmând a o respinge.
În legătură cu argumentele aduse în sprijinul caracterului abuziv al unor clauze contractuale, instanța apreciază că la momentul de față nu se poate pronunța asupra acestora.
Astfel, deși conform disp. art. 1680 C.civ., „garantul se poate servi în contra creditorului de toate excepțiile datornicului principal inerente datoriei”, acesta nu are interes să conteste clauzele contractuale decât în măsura în care acestea au efect asupra debitului pentru care este urmărit în mod personal.
Astfel, instanța apreciază, în lumina celor mai sus arătate, că este necesar a se porni în mod legal executarea silită asupra garantului, pentru ca ulterior să se poată stabili în ce măsură anumite clauze denunțate ca fiind abuzive au înrâurire asupra cuantumului creanței.
Pentru toate considerentele arătate, instanța va admite în parte contestația la executare și cererea de intervenție.
Având în vedere soluționarea fondului cauzei, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității capătului nr. 3 de cerere, având ca obiect anularea actelor de reziliere unilaterală a contractelor de leasing financiar și, în consecință, respinge capătul de cerere menționat, ca inadmisibil.
Respinge excepția inadmisibilității cererii de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale, ca neîntemeiată.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. G. C., cu domiciliul ales la SCPA B. și Asociații din București, ..25-27, parter, . și intervenienta . prin administrator judiciar Sierra Quadrant SPRL, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., ..
Anulează actele de executare silită realizate asupra contestatorului în cadrul dosarului nr. 965/2011 al SCPEJ D., C. și D..
Respinge cererea de lămurire a înțelesului și întinderii titlului executoriu, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1354/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Pretenţii. Sentința nr. 1355/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
