Pretenţii. Sentința nr. 1355/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1355/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1355/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1355
Ședința publică din data de 17 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată privind pe reclamanta B. R. F. și pe pârâta S. G. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal, și pârâta, prin reprezentant, avocat A.-M. G., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se legitimează reclamanta cu CI . nr._, CNP_.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București de a soluționa cauza, prin raportare la art. 94 pct. 1 lit. j și 130 alin. 3 Cod procedură civilă.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Părțile solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta depune la dosar dovezi ale cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează în cauză, la solicitarea ambelor părți, administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt admisibile și sunt de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul părților pentru dezbateri asupra fondului cauzei.
Reclamanta solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, învederând că pârâta a tergiversat soluționarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._, formulând declarația de renunțare la succesiune mult mai târziu decât a spus că o va face.
Totodată, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, învederând că la primul termen de judecată în dosarul nr._ din data de 06.06.2012, pârâta a învederat instanței că nu sunt pretenții cu privire la acea succesiune și urmează să facă o declarație de renunțare. Această declarație s-a făcut, într-adevăr, mai târziu, însă, era firesc să se plătească taxa judiciară de timbru pentru a se pronunța o hotărâre judecătorească.
Reprezentantul pârâtei apreciază că, prin achiesarea la pretențiile reclamantei din dosarul_, pârâta nu mai poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În ipoteza în care instanța constată că acea achiesare nu s-a făcut în condițiile legii, reprezentantul pârâtei solicită instanței să aibă în vedere obiectul dosarului nr._ . Acțiunea a avut ca obiect și partajul, iar cota e de 1/1 pentru reclamantă. În aceste condiții, reclamanta urmează să plătească sarcinile succesiunii, inclusiv cheltuielile de judecată. De asemenea, mai arată că anterior sesizării instanței, reclamanta nu încercat dezbaterea succesiunii la notariat, putând astfel să evite cheltuieli inutile prilejuite de un litigiu.
În subsidiar, reprezentantul pârâtei solicită instanței să aibă în vedere că onorariul avocațial în dosarul nr._ este disproporționat, în condițiile în care nu s-a administrat nicio probă în respectivul dosar. Iar, în ceea ce privește taxele de timbru, arată că o parte din ele se referă la timbrajul pentru pasiv. Or, acest capăt de cerere a fost respins ca rămas fără obiect.
Totodată, reprezentantul pârâtei solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reclamanta, în replică, învederează că, la termenul din 06.06.2012, reprezentantul pârâtei a afirmat că pârâta urmează să dea o declarație de renunțare la succesiune. În luna septembrie 2012, acea declarație însă nu fusese făcută. Ulterior, s-au acordat mai multe termen pentru constatarea pasivului succesoral. Reclamanta consideră că pârâta a avut o atitudine pasivă, aceasta depunând declarația de renunțare la succesiune abia în noiembrie 2012.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, din data de 23.04.2014, reclamanta B. R.-F. a chemat-o în judecată pe pârâta S. G.-M., solicitând obligarea acesteia la plata sumei în cuantum de 13.314 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, potrivit Sentinței civile nr. 9799 a Judecătoriei Sectorului 5 București, Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în care s-a consemnat că și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin cererea de chemare înregistrată la data de 04.02.2012, sub numărul_, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. G. M., stabilirea masei partajabile, a cotelor care se cuvin fiecăreia în calitate de moștenitoare și lichidarea stării de indiviziune, ca urmare a decesului mamei sale B. A.. În acest dosar a fost depus testamentul autentificat la BNPA M. I. și Țiganuc L. A. sub nr. 528/11.11.2009, prin care mama sa i-a lăsat toate bunurile mobile și imobile care se vor găsi în patrimoniul său la data decesului. Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu și-a exprimat poziția referitor la moștenire. Având în vedere această lipsă de exprimare a voinței asupra moștenirii, reclamanta a solicitat constatarea pasivului succesiunii și a cerut instanței ca pârâta să își exprime poziția față de succesiune. În momentul în care instanța i-a pus în vedere acest aspect, pârâta a depus o declarație notarială autentificată sub nr. 861/21.11.2012, arătând că înțelege să rămână străină de succesiune. Prin tergiversarea acestei declarații, reclamanta a arătat că a suferit prejudicii de ordin financiar (cheltuieli de judecată, taxă de timbru).
Ca urmare, prin Sentința civilă nr. 9700 din 07.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, reclamanta a devenit moștenitoare legatară universală și a înțeles să obțină cheltuielile de judecată, în sumă de_ lei, pe cale separată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 150 Cod procedură civilă, în dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: Sentința civilă nr. 9799/07.12.2012 a Judecătoriei Sector 5 București, adresa nr._/28.06.2013, Încheierea din data de 10.10.2012, chitanțele nr. 163/04.12.2012, 238/24.05.2012,chitanța nr. 2/17.12.2013, proces verbal nr. 3/30.12.2013, invitație din data de 13.12.2013, împuternicire avocațială, contract de asistență juridică nr._/19.12.2011, chitanța nr. 0108/21.12.2011, nr. 0021/17.05.2012, nr. 0023/17.05.2012, Încheiere din 05.09.2012, chitanța nr._/14.08.2012, chitanța nr._/14.02.2012, nr._/14.08.2012, proces verbal de licitație nr. 76/27.02.2014.
Cererea a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 771 lei, prin chitanța nr._/04.07.2014.
Prin întâmpinarea depusă la filele 49-51 din dosar, prin serviciul Registratură, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu.
Pârâta a arătat că a achiesat la cererea reclamantei, recunoscând pretențiile acesteia, încă de la primul termen de judecată și a învederat faptul că reclamanta nu a înțeles ca, anterior introducerii acțiunii în instanță, să încerce dezbaterea succesiunii la notariat, putând astfel să evite cheltuieli inutile prilejuite de un litigiu.
Pârâta a susținut că aceste cheltuieli de judecată solicitate de reclamată sunt foarte ridicate și nu sunt justificate. În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamantă drept onorariu de avocat, a arătat că acesta este vădit disproporționat raportat la circumstanțele cauzei, litigiul în cauză fiind de o complexitate redusă având în vedere faptul că pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei. Astfel, onorariul este nejustificat de mare față de obiectul contractului de asistență și volumul de muncă depus de avocat, având în vedere că pentru asistența juridică s-a perceput un tarif separat.
În ceea ce privește suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de mediere, pârâta a invocat prevederile art. 26 alin. 3 din Legea medierii 192/2006, conform cu care pentru activitatea de informare și consiliere a părților cu privire la procedura medierii și avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 454, 451 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la filele 54-58 din dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, reclamanta a arătat că pârâta nu a avut nicio poziție referitor la faptul că avocatul său a solicitat cheltuieli de judecată. Totodată, a susținut că obligația sa de a depune întâmpinare în 25 zile nu a fost respectată. Deși pârâta a afirmat pe 06.06.2012 că va depune cererea de renunțare la succesiune, pe data de 05.09.2012, această cerere nu exista la dosar. În data de 21.11.2012, instanța i-a pus în vedere pârâtei să își exprime poziția în scris, ca urmare dosarul a fost amânat până la a doua strigare, când pârâta a depus o declarație de renunțare dată în fața unui notar la aceeași dată, 21.11.2012.
Cu privire la contractul încheiat cu avocatul G. R., reclamanta a arătat că acesta a încetat la sfârșitul lunii mai a anului 2012, în dosar existând factura nr. 002/17.05.2012, în valoare de 100 lei, primul termen în dosar petrecându-se în data de 21.03.2012. Această chitanță atestă faptul că, la data de 17.05.2012, existau raporturi conform contractului.
Referitor la timbraj, culpa aparține pârâtei deoarece, dacă exista din partea acesteia un punct de vedere cert, o declarație scrisă, asupra succesiunii, pasivul succesoral nu ar mai fi fost supus analizei și timbrat la valoare, nu ar mai fi existat termene de acordare ajutor judiciar sau termen pentru cerere precizatoare la Camera Notarilor Publici, încheierile de ședințe din dosarul_ fiind edificatoare. Referitor la chitanța în valoare de 200 lei reprezentând cheltuieli de mediere reclamanta a arătat că această sumă reprezintă contravaloarea formalităților necesare în procesul de mediere.
În temeiul art. 411 alin. 1 teza a doua Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Sentința civilă nr. 9799/07.12.2012 a Judecătoriei Sector 5 București, pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin neapelare, a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta B. R. F. împotriva pârâtei S. G. M., s-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei B. A., decedată la data de 10.11.2011, și s-a constatat că moștenitor legatar al acesteia este reclamanta, căreia îi revine întreaga masă succesorală. Cererea reclamantei de constatare a pasivului succesoral a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut faptul că reclamanta a arătat că, dacă pârâta renunță la succesiune, nu mai solicită constatarea pasivului succesoral de către instanță, imprimând cererii un caracter subsidiar. Totodată, s-a consemnat că, la termenul din data de 21.11.2012, pârâta a depus la dosar declarația autentificată sub nr. 861/21.11.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociați B. M. C. și V. A. prin care a arătat că înțelege să rămână străină de succesiunea defunctei.
Instanța a mai reținut că, la ultimul termen de judecată, cu ocazia depunerii concluziilor pe fond, reclamanta a arătat că își rezervă dreptul de a obține cheltuieli de judecată pe cale separată de la pârâtă.
Din încheierea din data de 06.06.2012, pronunțată în dosarul arătat mai sus, rezultă că pârâta s-a prezentat la judecată la respectivul termen, care a fost și primul termen de judecată în cauză, prin reprezentant convențional, arătând că nu este interesată de succesiune și că va depune la dosar o declarație în acest sens. Declarația autentificată a pârâtei în acest sens a fost depusă la dosar la termenul din 21.11.2012, după încă 3 termene de judecată acordate în cauză, după cum rezultă din fișa dosarului aflată la fila 80 din dosar.
Prin rezoluția din data de 21.03.2012, precum și prin încheierea din data de 05.09.2012, pronunțată în dosarul nr._, instanța a stabilit că, în raport de cererea de chemare în judecată modificată a reclamantei, taxa judiciară de timbru datorată de aceasta este în valoare totală de 7.714 lei, din care:
- 2822 lei, pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea masei succesorale,
- 2822 lei, pentru capătul de cerere având ca obiect ieșire din indiviziune,
- 100 lei, pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea calității de moștenitor,
- 1970 lei, pentru capătul de cerere având ca obiect cererea subsidiară de constatare a pasivului succesoral.
Din suma totală de 7.714 lei, reclamanta a achitat suma de 2198 lei, prin chitanțele nr._/14.08.2012 (1049 lei),_/14.08.2012 (1049 lei) și_/14.08.2012 (100 lei).
Pentru diferența rămasă de achitat de 5.516 lei, prin Încheierea pronunțată în cameră de consiliu în data de 10.10.2012, în dosarul nr._, a fost admisă cererea reclamantei de ajutor public judiciar, iar plata sumei de 5516 lei a fost eșalonată în 8 rate lunare. Din aceasta, reclamanta a achitat suma de 690 lei, prin chitanța nr._/1/12.11.2012, pentru diferența de 4826 lei, fiind înregistrată în evidențele Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 5, conform adresei înregistrată la această instituție sub nr._/28.06.2013. Prin chitanța nr._/22.12.2014, reclamanta a dovedit achitarea restului de 4826 lei.
Pentru dosarul arătat anterior, reclamanta a încheiat contractul de asistență juridică nr._/19.12.2011 cu avocata R. G., având ca obiect pregătirea cererii de chemare în judecată, pentru un onorariu de 2500 lei, la care se adaugă câte o sumă de 300 lei, pentru fiecare termen de judecată. Reclamanta i-a achitat avocatei R. G. suma totală de 3000 lei, cu titlu de onorariu avocațial, în baza acestui contract de asistență juridică, prin chitanțele nr. 0108/21.12.2011 (2500 lei), nr. 0021/17.05.2012 (400 lei) și nr. 0023/17.05.2012 (100 lei).
Totodată, pentru același dosar, reclamanta a beneficiat și de asistența juridică a avocatului D. Florența B., pentru care a achitat suma totală de 2400 lei, conform chitanțelor nr. 163/04.12.2012 (900 lei) și nr. 238/24.05.2012 (1500 lei), emise de către Cabinetul Individual de Avocatură D. Florența B.
Prin chitanța nr. 02/17.02.2013, în baza facturii nr. 10/17.12.2013 și a contractului nr. 11/13.12.2013, reclamanta a achitat suma de 200 lei, către Biroul de Mediator P. M. M. pentru servicii de pregătire a medierii, anterior introducerii cererii de chemare în judecat prezentate anterior. Ca urmare a acestor servicii, mediatorul P. M. M. a încheiat, la data de 30.12.2013, procesul verbal nr. 03, prin care a constatat că pârâta nu a dat curs invitației la mediere a reclamantei.
Având în vedere această situație de fapt, în drept, instanța reține că pretențiile deduse judecății sunt guvernate de dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, acestea fiind întemeiate pe un litigiu derulat în întregime sub imperiul reglementărilor procedurale anterioare. Conform art. 274 alin. 1 din Cod procedură civilă din 1865, Partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată. Art. 276 Cod procedură civilă prevede că atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În virtutea acestor dispoziții legale, în sarcina pârâtei, care a căzut parțial în pretenții în dosarul nr._, se reține o culpă procesuală, din care izvorăște obligația de a achita reclamantei cheltuielile de judecată efectuate de aceasta, proporțional cu pretențiile admise, respectiv taxa judiciară de timbru și onorariul apărătorilor aleși.
Instanța reține că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, invocate de pârâtă, potrivit cu care Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Astfel, deși pârâta a învederat instanței, la prima zi de înfățișare, prin reprezentant, faptul că nu este interesată de succesiune, o astfel de afirmație nu poate reprezenta, în sensul textului de lege arătat anterior, o recunoaștere neechivocă a pretențiilor reclamantei. Din contră, pârâta nu s-a prezentat personal la judecată pentru a putea renunța la drepturile succesorale invocate de reclamantă, iar o astfel de renunțare nu putea fi efectuată printr-un reprezentant fără o procură specială, motiv pentru care acesta a arătat că, în viitor, urma să fie depusă la dosar o cerere expresă de renunțare.
Prin urmare, nu se poate reține că, la primul termen de judecată, pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei, motiv pentru care art. 275 Cod procedură civilă nu este aplicabil. Declarația de renunțare la succesiune a fost depusă la dosar, astfel cum s-a reținut anterior, la termenul din 21.11.2012, așadar, la al patrulea termen de judecată, perioadă de timp în care reclamanta a fost nevoită să suporte, în continuare, costurile litigiului promovat.
Costurile litigiului ce urmează a fi imputate pârâtei vor fi analizate în continuare, separat, în ceea ce privește taxa judiciară de timbru, onorariul apărătorilor aleși și onorariul mediatorului.
- Cu privire la taxa judiciară de timbru:
Instanța a apreciat mai sus că pretențiile reclamantei au fost admise doar parțial, dat fiind faptul că aceasta a formulat și o cerere subsidiară, privind constatarea pasivului succesoral, care a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Raportat la dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, pârâta va fi ținută să suporte cheltuielile de judecată aferente cererii principale a pârâtei, nu și a celei subsidiare.
În ipoteza admiterii unei cereri principale, cererea subsidiară va fi respinsă, întotdeauna, ca rămasă fără obiect, astfel că și pretențiile subsidiare ale reclamantei în cauză au fost respinse ca rămase fără obiect. Într-o astfel de situație, costul acestor pretenții subsidiare va rămâne în sarcina reclamantei și nu va fi imputat pârâtei, care nu poate răspunde patrimonial pentru opțiunile procesuale ale părții adverse.
Așadar, pârâta ar putea fi obligată să îi plătească reclamantei doar taxa judiciară de timbru aferentă cererii sale principale, respectiv suma totală de 5744 lei, nu și suma de 1970 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii subsidiare.
Din suma totală de 5744 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise, instanța apreciază că, în cauză, raportat la culpa procesuală ce se poate reține în sarcina pârâtei, acesteia îi poate fi imputat doar un procent de ½ pentru motivele ce urmează:
În primul rând, instanța observă că obiectul acțiunii a fost reprezentat de o dezbatere de succesiune de pe urma autoarei comune a părților, costurile unei astfel de operațiuni fiind, de regulă, suportate de către toți moștenitorii în mod egal.
În al doilea rând, instanța reține că pârâta a formulat o declarație de renunțare la succesiune în cauză, necontestând drepturile reclamantei, astfel că dezbaterea succesiunii ar fi trebuit să se deruleze în fața unui notar public. Reclamanta, în schimb, nu s-a adresat unui notar public pentru dezbaterea succesiunii, înainte de inițierea acțiunii în judecată.
Într-o astfel de situație, în care între moștenitori nu există neînțelegeri cu privire la modalitatea de împărțire a moștenirii, nu se poate accepta ca unul dintre moștenitori să se adreseze instanței, să obțină dezbaterea succesiunii printr-o hotărâre judecătorească, iar, la final, să își recupereze integral costurile de la părțile adverse, eludând practic obligația sa de a suporta o parte din costurile dezbaterii succesiunii, cu atât mai mult cu cât, în cauză, reclamanta a cules întreaga moștenire, devenind unic moștenitor.
Față de aceste argumente, întrucât, pe de-o parte, se poate reține o culpă procesuală a pârâtei care nu a recunoscut, în conformitate cu exigențele legii, pretențiile părții adverse de la primul termen de judecată, dar, pe de altă parte, reclamanta trebuie să suporte o parte din costurile dezbaterii succesiunii de pe urma căreia a devenit unic moștenitor și cu privire la care nu și-a respectat obligația de a se adresa, în primul rând, notarului public, instanța va imputa ambelor părți, în mod egal, taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii reclamantei, și o va obliga pe pârâtă să îi achite părții adverse suma de 2872 lei, reprezentând un procent de 50%.
- Cu privire la onorariul avocațial:
Instanța reține că reclamanta a achitat, în cauză, pentru asistența juridică acordată de doi avocați, suma totală de 5.400 lei.
Raportat la această sumă, instanța reține aplicabilitatea, în cauză, a dispozițiilor art. 274 alin. 3 din codul de procedură civilă din 1865, potrivit cu care Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Litigiul în care cei doi avocați au acordat asistență juridică s-a dovedit a fi unul de o complexitate redusă, cererea soluționându-se prin declarația de renunțare la moștenire efectuată de către pârâtă. Prin urmare, față de munca depusă de apărătorii reclamanților, un onorariu total de 5.400 lei este excesiv, astfel că, în temeiul textului de lege citat anterior, va fi redus de către instanță, pentru a putea fi inclus în cheltuielile de judecată ce vor fi imputate pârâtei, la valoarea de 1.000 lei.
Prin aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța nu intervine în raporturile dintre reclamantă și apărătorii săi, între care sunt pe deplin aplicabile prevederile contractuale agreate, ci dispune cenzurarea sumei reprezentând onorariu avocațial, care va fi suportat de partea adversă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
- Cu privire la onorariul mediatorului
Instanța reține că, potrivit OUG nr. 90/2012, dispozițiile Legii nr. 192/2006 privind obligativitatea parcurgerii procedurii de informare privind avantajele medierii au intrat în vigoare începând cu data de 1 februarie 2013, fiind aplicabile doar litigiilor înregistrate ulterior acestui moment.
Dosarul nr._ a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 14.02.2012, motiv pentru care, pentru admisibilitatea cererii reclamantei nu era necesară parcurgerea unei proceduri prealabile privind informarea cu privire la avantajele medierii. Nefiind obligatorie pentru formularea cererii de chemare în judecată, costurile procedurii medierii la care a recurs reclamanta nu pot face parte din cheltuielile de judecată aferente litigiului, astfel că nu pot fi imputate părții adverse.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta B. R. F. împotriva pârâtei S. G. M., pe care o va obliga la plata sumei de 3.872 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București, compusă din suma de 2872 lei, taxă judiciară de timbru, și 1.000 lei, onorariu avocațial.
În temeiul art. 453 alin. 1 din actualul Cod de procedură civilă, potrivit cu care Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, și al alineatului 2, conform cu care când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, constatând că pârâta va cădea în pretenții, parțial, și în prezentul dosar, aceasta va fi obligată să îi plătească reclamantei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în prezentul dosar, respectiv taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise.
Restul pretențiilor reclamantei vor fi respinse ca neîntemeiate. De asemenea, va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. R. F., cu domiciliul ales în București, ., ., ., la Cabinet avocat „T. V.”, împotriva pârâtei S. G. M., cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 4, la avocat G. A.-M..
Obligă pârâta să-i achite reclamantei suma de 3.872 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București.
Obligă pârâta să-i achite reclamantei suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în prezentul dosar.
Respinge, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale reclamantei.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în prezentul dosar.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S. / 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1349/2015. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 1338/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
