Contestaţie la executare. Sentința nr. 1518/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1518/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1518/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1518
Ședința publică din data de 23.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimata M. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin avocat C. N., cu împuternicire avocațială la fila 50 din dosar, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că au fost depuse la dosarul cauzei dosarul de executare și precizări.
Instanța, fiind primul termen de judecată, în acord cu dispozițiile art.131 alin.1 C.pr.civ., procedează la verificarea, din oficiu, a competenței sale și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform dispozițiilor art.713 alin.1 raportat la art.650 alin.1 și alin.2 C.pr.civ.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Având cuvâtul, intimata, prin reprezentant, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
Instanța acordă cuvântul în apărare, față de contestația la executare formulată.
Având cuvântul, în apărare, intimata, prin reprezentant, solicită respingerea contestației la executare pentru motivele invocate în întâmpinare, subliniind un singur aspect, referitor la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, în sensul că de la data rămânerii definitive și irevocabile a deciziei prin care au fost dispuse, și până la termenul la care a fost făcută adresa de înființare a popririi, au trecut cele 6 luni la care face referire contestatoarea. Totodată, solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Instanța, fiind lămurită, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 28.07.2014, sub nr._, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimata M. C., a solicitat instanței anularea executării silite dispuse prin dosarul de executare nr.312/2014 al B.E.J. “Ad R.”, suspendarea executării silite dispuse prin dosarul nr.312/2014, întocmit de B.E.J. “Ad R.”, precum și anularea tuturor actelor de executare, inclusiv a popririi în dosarul de executare silită nr.312/2014, întocmit de B.E.J. “Ad R.”.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia civilă nr.3004R/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._/300/2012, a fost este obligată la plata sumei de 1.240 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin somația din data de 22.07.2014, B.E.J. “Ad R.” înștiințează A.N.R.P. despre obligația de restituire către creditoarea M. C. a sumei de 1.240 lei, conform titlului executoriu ce constituie obiectul prezentului dosar de executare silită, suma de 776 lei reprezentând cheltuieli de executare silită și suma de 372 lei reprezentând onorariu avocat.
Contestatoarea face precizarea că B.E.J. “Ad R.” a întocmit dosarul de executare nr.144/2014 în baza sentinței nr.1400 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2012, definitivă și irevocabilă, precum și că onorariul de avocat, în cuantum de 372 lei, este nepotrivit, în contextul în care în faza executării silite executorul judecătoresc are un rol central, apărătorul limitându-se să depună cererea de executare silită.
În susținerea solicitării, contestatoarea aduce în discuție și practica în materia CEDO, conform căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art.711 și urm. C.pr.civ., Legea nr.290/2003 și H.G. nr.1120/2006.
Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art.7 din O.G. nr.22/2002.
În dovedirea cererii sale, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
În data de 29.10.2014, prin serviciul registratură, intimata M. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că stabilirea onorariului de avocat se face în funcție de complexitatea cauzei pentru care a fost împuternicit, și prin raportare la demersurile întreprinse și notorietatea avocatului desemnat, se apreciază că onorariul de 1.000 lei+TVA (1.240 lei) perceput pentru dosarul nr._/300/2012, este în concordanță cu normalitatea și nu trebuie micșorat.
A mai menționat intimata că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții, care nu a înțeles să își execute voluntar obligațiile impuse prin titlul executoriu, fapta acesteia declanșând obligația de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat a fost nevoită să le realizeze. Referitor la O.U.G. nr. 22/2002, invocată de către contestatoare în apărare, intimata învederează că există un conflict între aceasta și O.M.F.P.2336/2011 și art. 6 din C.E.D.O. și având în vedere principiul aplicabilității cu prioritate a dreptului european în dreptul intern, apreciază că se impune înlăturarea prevederilor O.U.G. nr.22/2002.
Totodată, a solicitat obligarea contestatoarei la plata sumei de 300 lei+TVA (372 lei) reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.205 și urm. C.pr.civ.
În dovedirea apărării sale, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
Urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei s-au depus, în copie certificată conform cu originalul, actele de executare emise de B.E.J. “Ad R.”, în cadrul dosarului de executare nr.312/2014.
La termenul din data de 23.02.2015, instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei.
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța reține căsingurul motiv de nelegalitate invocat de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților se referă la cuantumul cheltuielilor de executare constând în onorariu de avocat, de 372 lei, pe care contestatoarea îl consideră a fi unul foarte ridicat în raport de valoarea creanței de care se bucură creditoarea (intimată în prezenta cauză) M. C., și anume, în cuantum de 1.240 lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform titlului executoriu constând în decizia civilă nr.3004R/26.11.2013 a Tribunalului București – Secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr._/300/2012.
Instanța reține, totodată, că suma de 372 lei a fost solicitată în temeiul titlului executoriu constând în încheierea din data de 22.07.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, emisă de B.E.J. ”Ad R.”, în dosarul de executare nr.312/2014, la dosarul cauzei existând dovada achitării acestei sume de către intimata M. C. către reprezentantul convențional (avocat) al acestora, și anume, factura fiscală nr.1685/26.06.2014 coroborat cu chitanța nr.1498/26.06.2014 (fila 90 din dosar).
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.669 alin.2 C.pr.civ., “cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndata sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecatoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia”.
Totodată, conform dispozițiilor art.669 alin.3 C.pr.civ., “sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite”, pentru ca în cuprinsul prevederilor art.669 alin.4 să se prevadă că “sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta”, pentru sumele stabilite potrivit celor sus-arătate, încheierea constituind titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc (art.669 alin.6 C.pr.civ.).
Astfel, cu privire la onorariul de avocat, instanța constată că acesta este rezonabil, astfel încât nu se justifică reducerea cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de avocat, date fiind aceleași dispoziții legale sus-arătate, și anume, ale art.669 alin.2-4 și alin.6 C.pr.civ., în condițiile în care această cheltuială efectuată de creditor cu onorariul de avocat avansat la data sesizării executorului judecătoresc, onorariu reținut prin încheierea de cheltuieli de executare ce constituie titlu executoriu, îi este imputabil debitorului și va fi recuperat din patrimoniul acestuia care, prin culpa sa, constând în refuzul de a executa de bunăvoie obligația conținută în titlul executoriu, a determinat sesizarea executorului judecătoresc și începerea executării silite.
Or, pentru ca debitorul urmărit să datoreze cheltuielile de executare reprezentate de onorariul de avocat, trebuie ca acesta să îndeplinească condițiile de a fi: real (1), necesar (2) și rezonabil (3), toate acestea în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie.
Analizând onorariul de avocat, în valoare de 372 lei, instanța constată că acesta îndeplinește caracterele mai sus enunțate, în condițiile în care onorariul este unul real, din moment ce la dosarul de executare există dovada suportării lui de creditor (fila 90 din dosar), este necesar, din moment ce asistența judiciară este permisă creditorului și în cadrul executării silite, chiar în cuprinsul Constituției României, la art. 24 Dreptul la apărare, prevăzându-se că dreptul la apărare este garantat; în tot cursul procesului (n.n. iar executarea silită constituie o fază a procesului civil), părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau din oficiu, onorariul fiind, totodată, și rezonabil – atât sub aspectul valorii pricinii, cât și sub aspectul muncii îndeplinite de avocat. Din această perspectivă, trebuie subliniat că, ținând seama de munca avocatului în faza executării silite, aceasta nu poate fi redusă numai la formularea cererii, căci trebuie avută în vedere și consultanța juridică specifică acestei faze a procesului civil – privind alegerea modalității de executare, competența executorului judecătoresc, caracterul executoriu al hotărârii etc.
Așadar, instanța apreciază că, în lipsa unui tablou cu onorarii minimale, un onorariu de avocat de 372 lei nu poate fi considerat ca fiind disproporționat ci, dimpotrivă, ținând seama de circumstanțele speței, are un caracter rezonabil.
În lumina celor de mai sus, instanța constată că nu există niciun motiv de diminuare a cheltuielilor de executare (reprezentate onorariul de avocat), imputabile debitorului în virtutea art.669 alin.2-4 C.pr.civ. și, în consecință, nu se justifică cererea contestatoarei sub acest aspect.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de anulare a executării silite și a actelor de executare întreprinse în cadrul dosarului de executare nr.312/2014, instanța reține că prin prezenta cerere de chemare în judecată contestatoarea nu a invocat niciun motiv de neregularitate, nu a adus nicio critică de nelegalitate a actelor de executare silită, cu excepția motivului analizat anterior, în privința cheltuielilor de executare, apreciat drept nefondat, drept pentru care, pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimata M. C..
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, având în vedere cursul soluționării dosarului, instanța rămânând în pronunțare la același termen de judecată pe toate capetele de cerere, atât pe fondul contestației la executare, cât și pe cererea de suspendare a executării silite, observând dispozițiile art.718 alin.1 C.pr.civ., potrivit cărora se poate dispune suspendarea executării, pentru motive temeinice, însă doar până la soluționarea contestației la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Totodată, în condițiile art.453 alin.1 C.pr.civ., instanța va obliga contestatoarea la plata în favoarea intimatei a sumei de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în condițiile în care intimata reprezintă partea care a câștigat procesul, cheltuieli apreciate a fi rezonabile, atât sub aspectul valorii pricinii, cât și sub aspectul muncii îndeplinite de avocat, dovedite prin factura fiscală nr.1732/28.10.2014 coroborat cu chitanța nr.1528/28.10.2014 (fila 55 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare, formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, București, în contradictoriu cu intimata M. C., cu domiciliul procesual ales la S.C.A. “L. și Asociații” din București, ..2, ..1, ., sector 1, București.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Obligă contestatoarea la plata în favoarea intimatei a sumei de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept numai de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 4 ex/08.05.2015
Se vor efectua 2 .>
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3508/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
