Exercitarea autorităţii părinteşti. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 19/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 8507/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 19.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. S.
GREFIER: V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul D. F. și pe pârâta M. N. L., având ca obiect exercitarea autorității părintești
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, prin apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar, și pârâta, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În cadrul dezbaterilor din prezenta cauză, instanța dispune amendarea numitului M. A., în temeiul art. 188 C., cu suma de 200 lei, întrucât acesta nu a respectat măsurile luate de instanță pentru a asigura ordinea și solemnitatea ședinței de judecată.
INSTANȚA,
În temeiul art. 188 C., va dispune aplicarea în sarcina numitului M. A. a unei amenzi judiciare în cuantum de 200 lei, având în vedere că acesta nu a respectat măsurile luate de instanță pentru a asigura ordinea și solemnitatea ședinței de judecată, respectiv nu și-a închis telefonul mobil, astfel că acesta a sunat în timpul ședinței de judecată, sens în care,
DISPUNE:
Aplică în sarcina numitului M. A. o amendă judiciară în cuantum de 200 lei, în temeiul art. 188 C..
Cu drept de a formula cerere de reexaminare împotriva prezentei încheieri în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
Se comunică un exemplar al prezentei încheieri numitului M. A., CNP_, cu domiciliul în București, sector 5, .. 28.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8507
Ședința publică de la 19.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. S.
GREFIER: V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul D. F. și pe pârâta M. N. L., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, prin apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar, și pârâta, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea, prin intermediul Serviciului Registratură, la data de 12.11.2015, a referatului de anchetă psihosocială efectuat de Primăria Sectorului 5 București – Serviciul Autoritate Tutelară, după care:
Apărătorul reclamantului învederează instanței că s-a achitat amenda judiciară aplicată la termenul din data de 08.10.2015 numitului D. G. V..
Pârâta, personal, depune la dosar cerere reconvențională, însoțită de taxa judiciară de timbru aferentă.
La interpelarea instanței, pârâta-reclamantă, personal, arată că dorește doar stabilirea unui program de vizitare, nu și stabilirea locuinței minorei la aceasta. Totodată, arată că dorește ca exercitarea autorității părintești cu privire la minoră să se facă în comun.
Reclamantul-pârât, prin apărător, lasă la aprecierea instanței stabilirea programului de vizită solicitat de pârâtă-reclamantă. Totodată, depune la dosar înscrisuri, reprezentând adeverință școlară din care rezultă că minora urmează cursurile Școlii nr. 136, precum și o caracterizare a minorei, efectuată de învățătoarea sa. Învederează că este de acord cu exercitarea autorității părintești în comun, cu stabilirea locuinței minorei la tată și cu stabilirea unui program de vizitare pentru pârâtă-reclamantă.
La interpelarea instanței, în ceea ce privește stabilirea unei pensii de întreținere, pârâta-reclamantă, personal, arată că se află în concediu de creștere copil încă un an și jumătate.
Instanța ia act de modificarea cererilor, având în vedere că părțile au ajuns la o înțelegere pe toate capetele de cerere.
Nemaifiind alte cereri prealabile de soluționat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reclamantul-pârât, prin apărător, solicită admiterea cererii astfel cum a fost precizată la termenul de azi, cu stabilirea domiciliului minorei la reclamant. În ceea ce privește pensia de întreținere, solicită instanței să o stabilească conform criteriului general. În ceea ce privește cererea reconvențională, solicită admiterea acesteia în ceea ce privește stabilirea unui program de vizitare. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta, personal, arată este de acord cu cele arătate de partea adversă.
Instanța dispune amendarea numitului M. A., în temeiul art. 188 C., cu suma de 200 lei, întrucât acesta nu a respectat măsurile luate de instanță pentru a asigura ordinea și solemnitatea ședinței de judecată. Totodată, aduce la cunoștința acestuia că are dreptul de a formula cerere de reexaminare împotriva prezentei hotărâri în termen de 15 zile de la data comunicării.
Instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.11.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr._/302/2014, reclamantul D. F., în contradictoriu cu pârâta M. N. L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încredințarea minorei D.-M. tatălui și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâta, din care a rezultat minora D. M., născută la data de 04.12.2008. Acesta a susținut că în urmă cu 2 ani, pârâta a părăsit domiciliul conjugal, iar minora a rămas în îngrijirea sa. Reclamantul a mai precizat că, în prezent, pârâta are o relație de concubinaj cu un alt bărbat și a mai avut și alte relații.
De asemenea, reclamantul a arătat că pârâta nu a mai venit în ultima perioadă să vadă minora. A indicat faptul că el lucrează în construcții, iar în timpul în care este plecat la muncă, tatăl pensionar, frații și mătușa sa se ocupă de minoră.
Reclamantul a menționat că locuiește la mătușa sa, la curte, însă condițiile sunt similare unei locuințe la . dezvoltă foarte bine.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 505, art. 524, art. 528, art. 529 C.civ..
În probațiune, reclamantul a solicitat efectuarea unei anchete sociale și încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și martori. Reclamantul a depus la dosarul cauzei, copie a certificatului de naștere (f. 4).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 40 de lei, astfel cum rezultă din chitanța nr._ (f. 9), conform prevederilor art. 15 lit. e din O.U.G nr. 80/2013.
La data de 06.02.105, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că este de acord să plătească pensie de întreținere, însă a precizat că nu realizează niciun venit. Totodată, a solicitat acordarea unui program de vizită a minorei.
La data de 09.03.2015, reclamantul-pârât a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a precizat că nu mai are un alt copil în întreținere, însă în această situație se află pârâta. A mai menționat că nu este de acord cu stabilirea unui program de vizitare deoarece pârâta-reclamantă are relații cu diverse persoane, de care are cunoștință și minora.
La data de 27.05.2015, Primăria Sectorului 5 București, serviciul Autoritate Tutelară, a depus la dosarul cauzei referatul de anchetă psihosocială efectuat la locuințele părților (f. 25-26).
La termenul din data de 08.10.2015, instanța a luat act că reclamantul-pârât a solicitat exercitarea autorității părintești exclusiv de către tată, stabilirea locuinței minorei la acesta și stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina pârâtei. Totodată, instanța a luat act că pârâta-reclamantă a formulat verbal cerere reconvențională prin care a solicitat exercitarea autorității părintești în comun și stabilirea locuinței minorei la mamă, iar în subsidiar, stabilirea unui program de vizitare.
La data de 12.11.2015, Primăria Sectorului 6 București, Serviciul Autoritate Tutelară, a depus la dosarul cauzei raportul de anchetă psihosocială efectuată la locuința pârâtei-reclamante (f. 35-36).
La termenul din data de 19.11.2015, s-a depus la dosarul cauzei adeverințe de elev și o caracterizare a minorei. Reclamantul-pârât a învederat instanței că înțelege să-și modifice cererea, în sensul că solicită exercitarea autorității părintești în comun. Pârâta-reclamantă a depus la dosar programul de vizitare solicitat.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din relația părților de concubinaj a rezultat minora D. D.-M., născută la data de 24.12.2008, astfel cum reiese din certificatul de naștere aflat la dosarul cauzei (f. 4). Astfel, minora are filiația stabilită față de ambii părinți – părțile din prezenta cauză – fiind rezultată din relația acestora din afara căsătoriei. În prezent, părțile nu mai locuiesc împreună, astfel cum rezultă din susținerile acestora și din referatele de anchetă psihosocială.
În privința capătului de cerere referitor la exercițiul autorității părintești, instanța constată incidența prevederilor art. 503 alin. 1 C.civ., conform cărora, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Potrivit dispozițiilor art. 505 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, ținând seama de interesul superior al copilului, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. 1 C.civ.
Dispozițiile art. 397 C.civ. consacră regula exercitării autorității părintești în comun de către ambii părinți, excepția fiind situația în care se constată existența unor motive întemeiate pentru a se dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, conform prevederilor art. 398 C.civ. Sunt considerate motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte cauzele prevăzute de art. 36 alin. (7) din Legea 272/2004 și anume, alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Instanța reține că ambele părți au solicitat exercitarea autorității părintești în comun și nu există niciun motiv temeinic pentru ca aceasta să fie exercitată exclusiv de unul dintre părinți. Prin urmare, instanța constată că este în interesul superior al copilul ca autoritatea părintească să se exercite de către ambii părinți, care au dreptul, dar și obligația de a se implica în viața minorei, pentru a-i asigura acesteia un climat de dezvoltare pozitiv. De altfel, legiuitorul a instituit posibilitatea exercitării autorității părintești comune în scopul promovării și protejării unei bune dezvoltări a copilului, prin luarea în comun a deciziilor importante, cum sunt cele referitoare la educație, la tratament medical, la reședința minorului, la administrarea bunurilor sale etc., o astfel de modalitate a realizării responsabilității parentale constituind un element de normalitate în cadrul relațiilor dintre părinți și copil. Numai astfel minora va avea parte de prezența efectivă a ambilor părinți în viața sa, cu consecința asigurării echilibrului emoțional și afectiv de care are nevoie orice copil, înlăturându-se și riscul înstrăinării acesteia față de vreunul dintre părinți.
Pe cale de consecință, instanța va admite acest capăt de cerere astfel cum a fost modificat din cererea de chemare în judecată și din cererea reconvențională și va dispune ca autoritatea părintească în privința minorei D.-M. să se exercite în comun de către ambii părinți.
Cu referire la locuința copilului, instanța reține că potrivit art. 496 C.civ., aceasta se stabilește de comun acord de către ambii părinți, iar în caz de neînțelegere, de către instanța de tutelă, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psiho-socială.
În speță, din susținerile părților și din rapoartele de anchetă psihosocială, minora locuiește în locuința nașilor săi, care-i asigură toate condițiile unei bune dezvoltări fizice și psihice. În această locuință a stat și reclamantul-pârât până în luna aprilie a anului 2015, când a plecat la muncă în Franța, de unde comunică zilnic telefonic cu minora și trimite bani pentru întreținerea acesteia. De asemenea, minora își vizitează unchiul patern la sfârșit de săptămână.
Pe de altă parte, pârâta-reclamantă locuiește împreună cu concubinul acesteia și fiica lor, V. Rebeka-Ș., născută la data de 08.05.2015, într-o cameră a unui imobil compus din 2 camere și dependințe.
Având în vedere cele expuse, vârsta minorei, respectiv 7 ani, precum și acordul părinților sub aspectul analizat, instanța va stabili locuința minorei D.-M. la tată, o astfel de măsură fiind corespunzătoare interesului superior al copilului.
În privința contribuției pârâtei-reclamante la cheltuielile de creștere și educare a minorei, sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. 3 C.civ., conform cărora, ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori. Potrivit art. 499 alin. 1 C.civ., tatăl și mama sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Având în vedere că instanța va stabili locuința minorei la tată, se impune stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina mamei, astfel încât ambii părinți să contribuie la cheltuielile de creștere și educare ale acesteia.
Conform dispozițiilor art. 529 alin.1 C.civ., întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
În ceea ce privește nevoia creditorului obligației de întreținere, sunt aplicabile prevederile art. 525 alin.1 C.civ., potrivit cărora, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Referitor la nevoile minorei D.-M., instanța reține că aceasta urmează cursurile clasei pregătitoare din cadrul Școlii Gimnaziale nr. 136, sector 5, astfel cum rezultă din adeverința școlară nr. 1509/27.10.2015. Pe lângă nevoile specifice procesului de educare, minorei trebuie să i se asigure cele necesare traiul zilnic, precum hrană și îmbrăcăminte, adecvate unui copil în vârstă de 7 ani.
În ceea ce privește mijloacele debitorului obligației de întreținere, instanța reține că pârâta-reclamantă nu realizează în prezent venituri, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 527 C.civ., potrivit cărora poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. Pârâta-reclamantă are capacitate de muncă, astfel incât instanța apreciază că aceasta are posibilitatea de a dobândi astfel de mijloace.
Astfel, în ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere, instanța are în vedere salariul minim net pe economie, respectiv suma de 777 lei. Din raportul de anchetă psihosocială efectuată la locuința pârâtei-reclamante, instanța reține că aceasta mai are în întreținere un copil minor, Rebeka-Ș., născută la data de 08.05.2015. Astfel, sunt incidente prevederile art. 529 alin. 2 C.civ. conform cărora, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o treime din venitul său lunar net pentru 2 copii. Pe cale de consecință, cuantumul maxim al pensiei de întreținere pentru cei doi copii este de 259 lei. Având în vedere că pârâta-reclamantă îi acordă întreținere în natură minorei Rebeka-Ș., a cărei vârstă este de aproximativ 6 luni, instanța apreciază că nevoile minorei D.-M. sunt mai ridicate la acest moment, prin prisma cheltuielilor aferente procesului de școlarizare.
Astfel, analizând posibilitatea mamei de a obține venituri și nevoile copilului, instanța apreciază că pârâta-reclamantă trebuie să plătească un cuantum lunar de 150 lei în favoarea minorei D.-M., cu titlu de pensie de întreținere.
În ceea ce privește data de la care se datorează pensia de întreținere, sunt incidente prevederile art. 532 alin. 1 C.civ., conform cărora pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată. Instanța constată că se instituie o prezumție legală în sensul că nevoia creditorului obligației de întreținere se naște din momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Obligația de plată a pensiei de întreținere subzistă până la împlinirea vârstei majoratului minorei D.-M..
În consecință, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâta-reclamantă la plata în favoarea minorei D.- M. a unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 150 lei/lună, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată – 26.11.2014 și până la majoratul copilului.
În ceea ce privește legăturile personale, instanța are în vedere dispozițiile art. 401 C.civ., conform cărora părintele separat de copilul său, prin stabilirea locuinței la celălalt părinte, are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. În sensul legii, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte etc., astfel cum prevăd dispozițiile art. 15 din același act normativ.
Instanța are în vedere, în cauză, interesul superior al copilului, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, conform căruia principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Acest interes impune ca minora să fie crescută de ambii părinți, iar copilul să se bucure de prezența acestora cât mai mult timp posibil, în vederea asigurării unui echilibru psihic și emoțional, fiind necesară în viața minorei și prezența semnificativă a mamei.
Pentru stabilirea în concret a modalității de desfășurare a legăturilor personale instanța are în vedere în principal satisfacerea interesului superior al minorei.
Pentru a decide asupra programului, instanța are practic a pune în balanță două aspecte ce țin de interesul superior al copilului: menținerea acestuia în mediul familiar, în grija permanentă a tatălui, fără a-l scoate din zona sa de confort, sau a-l da pentru scurte perioade în grija mamei, la domiciliul acesteia, permițând mamei și minorei să construiască o relație apropiată, bazată pe încredere și afecțiune reciprocă.
Analizând toate aceste aspecte instanța apreciază că ar satisface plenar interesul minorei să fie adusă la locuința mamei unde să petreacă timp împreună cu aceasta, motiv pentru care va admite acest capăt din cererea reconvențională.
Prin urmare, instanța va încuviința ca pârâta-reclamantă să aibă legături personale cu minora după următorul program: prin găzduirea minorei la locuința mamei, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 12:00 până duminică ora 17:00; o săptămână în vacanța de iarnă (în anii pari începând cu prima zi de C., iar în anii impari începând cu data de 27 decembrie); în anii impari prima zi de Paști de la ora 10:00 la ora 20:00, în anii pari a doua zi de Paști de la ora 10:00 la ora 20:00; o lună în vacanța de vară (în anii pari luna iulie, iar în anii impari luna august), cu dreptul de a lua minora de la domiciliu și obligația de a o readuce la domiciliu la finalul programului de vizitare.
Față de dispozițiile art. 453 C.pr.civ. și având în vedere că părțile nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, instanța va lua act de acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea principală modificată, formulată de reclamantul-pârât D. F., cu domiciliul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă M. N.-L., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 6.
Admite cererea reconvențională.
Autoritatea părintească asupra minorei D. D.-M., ns. la data de 24.12.2008 se va exercita de ambii părinți.
Stabilește locuința minorei la tată.
Obligă pârâta-reclamantă la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 150 lei/lună, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 26.11.2014 și până la majoratul copilului.
Încuviințează ca pârâta-reclamantă să aibă legături personale cu minora după următorul program: prin găzduirea minorei la locuința mamei, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 12.00 până duminică ora 17.00; o săptămână în vacanța de iarnă (în anii pari începând cu prima zi de C., iar în anii impari începând cu data de 27 decembrie); în anii impari prima zi de Paști de la ora 10.00 la ora 20.00, în anii pari a doua zi de Paști de la ora 10.00 la ora 20.00; o lună în vacanța de vară (în anii pari luna iulie, iar în anii impari luna august), cu dreptul de a lua minora de la domiciliu și obligația de a o readuce la domiciliu la finalul programului de vizitare.
Ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Nulitate/anulare act. Sentința nr. 8753/2015. Judecătoria... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 8751/2015. Judecătoria... → |
|---|
