Ordin de protecţie. Sentința nr. 9211/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9211/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 9211/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9211
Ședința din camera de consiliu de la 15 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5- a participat procuror C. P..
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta R. A. M. și pe pârâtul R. I. G., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu au răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător, care depune la dosar delegația de substituire, precum și apărătorul desemnat din oficiu pentru pârât, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea relațiilor solicitate Secției 19 Poliție, după care:
Instanța procedează la legitimarea reclamantei, identificată cu CI . nr._, CNP_.
Reclamanta, personal, arată că locuiește in sectorul 5, la adresa părinților săi, din data de 01.11.2015.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5.
Părțile, prin apărători, având pe rând cuvântul, apreciază Judecătoria Sectorului 5 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Judecătoria Sectorului 5 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, față de domiciliul reclamantei, verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 25 alin.1 din Legea nr. 217/2003.
Reclamanta, personal, arată că au existat mai multe certuri cu pârâtul și bătăi exercitate de acesta, motiv pentru care părțile s-au despărțit. Susține că pârâtul consuma băuturi alcoolice zilnic și sub influența alcoolului o lovea atunci când spunea ceva. La data de 01.11.2015, reclamanta a plecat din locuința comună, mutându-se la adresa părinților săi. De la acea dată, pârâtul vine la locuința părinților reclamantei, insistând să se împace, o caută, dar nu a mai fost violent fizic cu reclamanta. A amenințat-o spunând că dacă iși reface viața o omoară. Susține că ii este frică de pârât.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea probelor.
Reclamanta, prin apărător, solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriu și testimonială, în cadrul căreia să fie audiați doi martori, prezenți la acest termen, unul dintre martori fiind mama reclamantei, pentru a dovedi amenințările pârâtului, iar cel de-al doilea martor, tatăl reclamantei, propus pentru a dovedi comportamentul violent al pârâtului. Depune interogatoriu pentru partea adversă.
Pârâtul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, testimonială, in cadrul căreia să fie audiați martorii propuși de reclamantă. Arată că nu a putut lua legătura cu pârâtul.
Instanța, apreciind probele cu înscrisuri și testimonială, in cadrul căreia să fie audiați martorii P. C. și P. T., solicitate de părți, ca fiind admisibile, legale, putând duce la soluționarea cauzei, in temeiul dispozițiilor art. 258 alin 1 C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 255 C.pr.civ., urmează a le încuviința. În ceea ce privește proba cu interogatoriu, solicitată de reclamantă, urmează a o încuviința, reținând că pârâtul a fost citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, sub rezerva încuviințării la termen, citația fiind primită personal de către pârât, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța procedează la audierea, separată, sub prestare de jurământ, a martorilor P. D. și P. T., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
In cursul audierii martorei P. D. instanța respinge, ca nefiind utilă, întrebarea adresată de apărătorul reclamantei, in sensul de a preciza martorul dacă reclamanta avea obligația, atunci când venea pârâtul acasă, să il descalțe și să ii pupe mâna având în vedere că martorul nu a fost de față la astfel de scene.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea cererii, emiterea ordinului de protecție, obligarea pârâtului la păstrarea distanței determinate de 100 m față de reclamantă, de locuința acesteia, interzicerea de a lua legătura cu reclamanta telefonic sau in orice alt mod electronic. Arată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 23 din Legea nr. 217/2003, nefiind prevăzută condiția de a exista un înscris medical sau certificat medico-legal. Potrivit dispozițiilor art. 23 lit b din Legea nr. 217/2003, se poate dispune emiterea ordinului de protecție dacă s-a adus atingere demnității, integrității persoanei, nu numai agresiuni fizice. Pârâtul a adus atingere demnității reclamantei, a înjosit-o foarte tare iar părinții reclamantei cunosc situația de fapt. Apreciază că sunt dovedite violențele, amenințările exercitate de pârât, direct sau prin intermediul altor persoane. Arată că nu solicită obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe determinate față de locul de muncă. Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, sens in care depune la dosar dovada achitării onorariului.
Pârâtul, prin apărător, solicită respingerea acțiunii, apreciind că nu sunt suficiente dovezi care să justifice această măsură restrictivă. Susținerile reclamantei in sensul că au fost exercitate violențe fizice și psihice nu sunt dovedite. Susținerile reclamantei în sensul că pârâtul îi creează un disconfort prin apelurile telefonice putea fi oprită prin blocarea numărului de telefon. Depozițiile martorilor sunt părtinitoare, fiind părinții reclamantei. Cu privire la plângerea penală depusă la Secția 19 Poliție, solicită a se avea in vedere răspunsul reclamantei. Din probele administrate in cauză, apreciază că nu sunt indeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, nu există probe concludente din care să rezulte violențele exercitate de pârât. Măsura emiterii ordinului de protecție ar încălca drepturile pârâtului. Apreciază că interesul reclamantei rezidă in evacuarea pârâtului din imobil. Apreciază că se impune obligarea reclamantei la consiliere psihologică. Pentru argumentele expuse, solicită respingerea acțiunii.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, față de probele administrate in cauză, emiterea ordinului de protecție, apreciind că s-a făcut dovada violenței psihologice exercitate de pârât asupra reclamantei. Solicită obligarea pârâtului la păstrarea distanței de 100 m față de reclamantă, locuința acesteia, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic.
Reclamanta, prin apărător, arată că nu se urmărește evacuarea pârâtului, nefiind formulată o astfel de solicitare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 04.12.2015, sub nr._, reclamanta R. A. M., in contradictoriu cu pârâtul R. I. G., a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se instituie următoarele măsuri: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă de 100 m, față de reședința reclamantei, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau in orice alt mod.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile sunt căsătorite din data de 07.02.2015 iar din cauza comportamentului violent al pârâtului determinat de consumul excesiv de alcool, a fost nevoită să părăsească domiciliul comun. A arătat că deși a părăsit locuința comună, comportamentul violent al pârâtului nu a încetat, acesta o urmărește permanent pe reclamantă, provocându-i o stare de teamă. A arătat reclamanta că a formulat plângere la Secția 19 Poliție. Stare de disconfort psihic provocată de pârât este accentuată de hărțuirea efectivă a reclamantei prin apeluri telefonice dar și prin supravegherea permanentă a locuinței actuale a reclamantei. A învederat reclamanta să in prezent, din cauza agresiunilor fizice și psihice exercitate de pârât, care au devenit tot mai dese, se teme pentru viața sa.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 217/2003.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat probe in apărare și nu s-a prezentat in instanță, fiind reprezentat de avocatul numit din oficiu.
Instanța a administrat in cauză, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, in cadrul căreia au fost atașate la dosar dovada înregistrării plângerii penale ( f. 7), certificatul de căsătorie al părților ( f. 8), proba testimonială (declarațiile martorilor P. D. și P. T. fiind consemnate și atașate la filele 31-32 din dosar). Totodată, instanța a încuviințat, la solicitarea reclamantei, proba cu interogatoriu, proba nefiind administrată din lipsa pârâtului.
La solicitarea instanței, au fost comunicate relații de către Secția 19 Poliție ( f. 22-27).
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 07.02.2015 astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ (f.8).
După cum rezultă din susținerile reclamantei și a martorilor audiați în cauză, părțile s-au despărțit în fapt la data de 01.11.2015 când reclamanta a părăsit domiciliul comun și s-a mutat la părinții săi.
De la această dată, pârâtul vine la locuința reclamantei și insistă să se împace cu aceasta, o hărțuiește cu mesaje și apeluri telefonice, merge la locul de muncă al mamei reclamantei pentru a o determina pe aceasta să se împace cu el.
Astfel, martora P. C., mama reclamantei a arătat că în ultima lună, pârâtul a venit cam o dată la două zile la aceasta la serviciu pentru a o determina pe reclamantă să se împace cu acesta, în final ajungând să o jignească pe martoră. A învederat martora că pârâtul i-a relatat că dacă nu o lasă pe reclamantă să vorbească cu el o să își ia un scăunel și o pătură și se va instala în fața porții casei până când reclamanta se va întoarce la el. Martora a relatat că a văzut mesaje telefonice adresate de către pârât reclamantei, în mod frecvent, prin care o amenința că nu-i pasă dacă merge la pușcărie.
Atât martora P. C. cât și martorul P. T. au arătat că pârâtul obișnuiește să vină la locuința lor când aceștia sunt plecați la serviciu pentru a vorbi cu reclamanta, motiv pentru care au scos interfonul, au schimbat numărul de telefon al postului fix pe care îl dețineau, reclamanta fiind nevoită să-și schimbe și ea numărul de telefon.
De asemenea, întrucât interfonul nu mai funcționa, pârâtul a aruncat cu pietre în geam, martorul P. T. găsind pietrele pe terasă.
Totodată, martorul P. T. a arătat că în urmă cu trei săptămâni-o lună pârâtul a urmărit-o pe reclamantă la coafor, mama acesteia fiind anunțată de către o persoană care lucrează în acel loc despre acest lucru.
Ambii martori audiați în cauză au confirmat că reclamantei îi este frică de pârât, nu iese neînsoțită din casă din cauza acestuia.
Pe de altă parte, reclamanta a fost nevoită să apeleze și la ajutorul organelor de poliție și deși nu a formulat plângere penală împotriva acestuia, a dorit să aducă la cunoștință comportamentul șicanator al acestuia (f.23-27). De altfel din declarația dată de pârât în fața organelor de poliție (f.27) reiese că acesta a recunoscut că a afirmat că va sta în fața locuinței reclamantei până va reuși să vorbească cu aceasta, obligându-se să respecte normele de conviețuire socială și să evite să mai fie prezent la domiciliul socrilor săi.
În drept, conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, una sau mai multe măsuri cu caracter provizoriu, respectiv obligații sau interdicții astfel cum acestea sunt enumerate la lit. a) – h) din alin. 1 al art. 23.
Legea nr. 217/2003 prevede posibilitatea luării măsurilor respective pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, iar potrivit art. 5 c), în sensul Legii nr. 217/2003, prin membru de familie se înțeleg „soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție”.
Relațiile între toți membrii de familie trebuie să se bazeze pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor de familie. Sigur că, în orice familie, pot apărea momente de tensiune și neînțelegeri însă, pentru rezolvarea problemelor apărute, acțiunile sau inacțiunile fiecărui membru de familie nu trebuie manifestate astfel încât să provoace ori să cauzeze suferințe fizice, psihice sau emoționale.
Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prevede că există violență în familie atunci când un membru de familie exercită împotriva altui membru al aceleiași familii, orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv dacă amenință cu asemenea acte, constrânge, sau privează în mod arbitrar de libertate.
Conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie poate îmbrăca forma violenței verbale ce se manifestă prin folosirea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare. De asemenea, aceasta se poate manifesta prin violență psihologică în sensul provocării de stări de tensiune și de suferință psihică, violență demonstrativă asupra obiectelor, amenințări verbale, acte de gelozie, etc.
În speță, având în vedere probele administrate în cauză, instanța apreciază ca pârâtul manifestă violență verbală și psihologică asupra reclamantei, nefiind dovedită violența fizică având în vedere că martorii audiați au relatat aspecte despre care au luat cunoștință în mod indirect.
De asemenea, s-a făcut dovada existenței unei relații tensionate între părți provocată de către pârât în mod frecvent, acesta hărțuind-o pe reclamantă pentru a o determina să se împace cu el, ameninând-o să se întoarcă la el, creându-i o stare de disconfort psihic și inducându-i teama că i s-ar putea întâmpla ceva rău.
Comportamentul violent al membrilor de familie este incompatibil cu ordinea și cu morala familială și este de natură să pună în pericol integritatea psihică și emoțională a reclamantei. În acest caz, actele antisociale ale pârâtului trebuie sancționate cu promptitudine și cu fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale, a reeducării celui vinovat și a prevenirii unor manifestări similare.
Având în vedere că există posibilitatea ca pârâtul să ia contact, în mod fizic, cu reclamanta și să-i producă acesteia același disconfort psihic, instanța va obliga pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de reclamantăcu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a ambelor părți în fața unor instanțe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice, precum și față de locuința reclamantei situată în București, ., nr.50, sector 5.
Instanța reține că distanța de 100 m este suficientă atât din perspectiva protejării intereselor reclamantei cât și din perspectiva asigurării eficienței măsurii și a posibilității concrete de punere în aplicare a acesteia.
De asemenea, pentru aceleași motive și, în plus pentru faptul că există posibilitatea ca pârâtul să ia contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și să agraveze situația conflictuală, instanța va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 217/2003, republicată având în vedere frecvența comportamentului deviant al pârâtului față de reclamantă, instanța va dispune ca măsurile ce urmează a fi dispuse prin ordinul de protecție, să fie luate pe perioada maximă de 6 luni prevăzută de lege, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Față de cererea apărătorului pârâtului de obligare a reclamantei la consiliere psihologică, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, disp.Legii 217/2003 prevăzând posibilitatea de a lua această măsură doar față de agresor ori în cauză reclamanta are calitatea de victimă.
În temeiul art.2 lit.m din Protocolul nr._/2015, stabilește suma de 260 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului N. D., care a acordat asistență juridică pârâtului, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției, cheltuielile judiciare avansate de Stat rămânând în sarcina acestuia.
În baza art. 453 alin.1 C., reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța urmează să-l oblige la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (f.33).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta R. A. M., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Văcărești, nr.274, ., ., sector 4 și în fapt în București, ., nr.50, sector 5 în contradictoriu cu pârâtul R. I. G., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2.
Obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de reclamantăcu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a ambelor părți în fața unor instanțe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice, precum și față de locuința reclamantei situată în București, ., nr.50, sector 5.
Interzice pârâtului orice contact cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu aceasta.
Măsurile de protecție sunt valabile timp de 6 luni de la pronunțare.
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la consiliere psihologică, ca neîntemeiată.
Stabilește suma de 260 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului N. D., care a acordat asistență juridică pârâtului, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel in termen de 3 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria Sector 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015, ora 15.50.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
Red. L.R./Tehnored. II
5 ex/17.12.2015
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 8751/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 9226/2015. Judecătoria... → |
|---|
