Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4390/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4390/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 4390/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4390
Ședința publică de la 05 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta D. A. G. și pe pârâtul M. F. T., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 22.05.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.06.2015, ulterior la data de 05.06.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 17.09.2014, sub nr._, reclamanta D. A. G., in contradictoriu cu pârâtul M. F. T., a solicitat exercitarea autorității părintești in comun, privind pe minorul M. A. D., stabilirea locuinței minorului la pârât, obligarea pârâtului să aibă legături personale cu minorul, să se implice și să se ocupe efectiv de educația acestuia, în virtutea legăturii naturale de rudenie și părintești și in lumina principiului interesului exclusiv și efectiv al minorului, stabilirea unui program de vizitare și drept de găzduire a minorului de către mamă, respectiv in primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, două săptămâni in timpul vacanței de vară, cinci zile de C.. În subsidiar, reclamanta a solicitat ca in ipoteza in care locuința minorului nu va fi stabilită la tată, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere in cuantum majorat, respectiv 1/6 din veniturile realizate.
In motivarea in fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 5716/02.07.2001, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, minorul M. A. D. i-a fost încredințat reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere in cuantum de 25 lei/lună. A învederat reclamanta că pârâtul nu s-a implicat absolut deloc in creșterea și educarea minorului, însă a contribuit cu sume modice drept pensie de întreținere.
A arătat reclamanta că pe fondul lipsei de autoritate părintească paternă, deși reclamanta a încercat să ii ofere minorului figura masculină lipsă din familie, recăsătorindu-se de două ori, minorul a dezvoltat o stare de încrâncenare la adresa tatălui și de dezamăgire față de atitudinea nepăsătoare a acestuia, manifestându-se in ultimii doi ani printr-o atitudine plină de egoism și contestând autoritatea reclamantei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind majorarea pensiei de întreținere, reclamanta a solicitat a se avea in vedere veniturile pârâtului și interesul exclusiv și superior al minorului. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere in cuantum de 2000 lei, arătând că acesta este cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul in favoarea celui de-al doilea copil al său, apreciind că pentru egalitate de tratament se impune ca pârâtul să achite aceeași sumă și pentru minorul M. A. D..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 397, 400-403 C.civ, art. 114 alin 1 C.p.c, art. 194 C.p.c.
La data de 27.10.2014, reclamanta a depus precizare a acțiunii, solicitând exercitarea autorității părintești in comun, stabilirea locuinței minorului la mamă, obligarea pârâtului să aibă legături personale cu minorul, să se implice efectiv in educația acestuia, in virtutea legăturii naturale de rudenie și părintești, obligarea pârâtului la respectarea unui program de vizitare și drept de găzduire a minorului de către tată, la domiciliul efectiv al tatălui și nu la cel declarat, respectiv in primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, două săptămâni in timpul vacanței de vară, cinci zile de C., obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere in cuantum majorat, respectiv 1/3 din veniturile realizate, potrivit nevoilor reale ale minorului.
Acțiunea a fost legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru in cuantum de 80 lei ( f. 25).
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând admiterea in parte a acțiunii, respectiv exercitarea in comun a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere in cuantum de 450 lei/lunar, având in vedere că de circa 12 luni nu deține un loc de muncă, fiind in perioada de studiu pentru rezidențiat. Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat stabilirea unui program de legături personale cu minorul, respectiv week-enduri alternative in fiecare lună, de vineri, de la ora 19.00 până duminică la ora 20.00, la domiciliul tatălui sau in afara acestuia, putându-se deplasa in țară, jumătate din vacanța de vară, stabilindu-se perioada de către părinți, in funcție de concediile programate in fiecare an, cinci zile in vacanța de iarnă, iar in anii pari minorul va petrece și zilele de 24, 25 decembrie cu tatăl său la domiciliul tatălui, trei zile in vacanța de Paști, de zilele de naștere ale minorului ambii părinți putând participa. De asemenea, a solicitat ca minorul să poată participa la zile de naștere ale părinților și zilele de naștere ale membrilor familiei extinse, bunici materni și paterni, frate consangvin.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 397, 400, 401 alin 1, 402 și art. 529 C.civ., art. 205-209 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.73).
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională (f. 45-51).
La data de 02.03.2015 pârâtul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinarea la cererea reconvențională (f.54-55)
Instanța a administrat in cauză, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri, in cadrul căreia au fost atașate la dosar sentința civilă nr. 5716/02.07.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București ( f. 5-10), cupoane privind plata pensiei de întreținere ( f. 11), caracterizare a minorului ( f. 12), extras de pe portalul instanțelor privind dosarul nr._/302/2008 (f.13) încetare contract de prestări de servicii PFI nr. 2/01.01.2014 ( f. 37), cartea de identitate a pârâtului ( f. 38), adeverințe privind veniturile pârâtului pe anul 2014 și 2015 ( f. 96-97).
La solicitarea instanței au fost comunicate relații de către Clinica Medas ( f. 70), de către Administrația Finanțelor Publice Sector 6 ( f. 80-81, 86-88), de către . SRL ( f. 83)
Au fost efectuate anchetele psihosociale la domiciliul reclamantei ( referatul întocmit de Primăria Sectorului 5 București – Serviciul de Autoritate Tutelară fiind depus la fila 72 din dosar), precum și la domiciliul pârâtului ( referatul de anchetă psihosocială efectuată de Primăria Sectorului 1 – Serviciul de Autoritate Tutelară fiind depus la filele 90-91 din dosar).
În conformitate cu dispozițiile art. 264 C.civ. raportat la dispozițiile art. 226 C.pr.civ. instanța a procedat la audierea minorului M. A. D., procesul-verbal încheiat fiind depus la fila 79 din dosar.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5716/02.07.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/2000 a fost desfăcută căsătoria dintre părți, minorul M. A. D., născut la data de 15.01.1999, a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei-pârâte iar pârâtul-reclamant a fost obligat la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 25 ron lunar (250.000 rol) (f.5-10).
Având în vedere că dispozițiile art. 483 C.civ. referitoare la exercitarea autorității părintești, sunt aplicabile începând cu data de 01.10.2011, potrivit art. 6 alin. 6 C.civ., instanța va avea în vedere dispozițiile art. 483 C. civil, în accepțiunea cărora, încredințarea minorilor sau modificarea acestei măsuri presupune exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței copiilor. De asemenea, conform art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați inainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil., respectiv considerându-se îndeplinită condiția schimbării împrejurărilor care au stat la baza hotărârii de încredințare a copilului. Este, așadar, o dispoziție care face posibilă dispunerea exercițiului autorității părintești și stabilirea locuinței copilului în aceleași condiții în care se dispunea reîncredințarea acestuia în vechea reglementare.
Prin urmare, dacă divorțul a intervenit înainte de . Codului civil, oricare dintre părinți pot să solicite instanței de tutelă acordarea exercițiului autorității părintești și stabilirea locuinței copilului, fără să fie necesară dovedirea modificării împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului spre creștere și educare unuia din părinți.
Dispozițiile art. 260 C.civ. și art. 448 C.civ. consacră principiul asimilării depline a condiției juridice a copilului din afara căsătoriei cu filiația legal stabilită față de ambii părinți cu aceea a copilului din căsătorie, iar potrivit dispozițiilor art. 505 alin. 2 C.civ. „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
În acest sens instanța reține că dispozițiile art. 397 C.civ consacră regula potrivit căreia după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți.
În cauză ambii părinți au solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun și constatând că nu există motive întemeiate pentru care instanța să dispună măsura excepțională a exercitării autorității părintești exclusiveîn baza art. 397 cod civil va dispune ca autoritatea părintească privind pe minorul M. A. D. să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
Exercitarea autorității părintești în comun presupune unele drepturi ale părinților dar și asumarea unor obligații față de copil, implicarea ambilor părinți în procesul decizional, informarea reciprocă etc., principiile și modul de comunicare dintre părinți descrise în planul parental propus de către pârâtul-reclamant circumscriindu-se noțiunii de autoritate părintească comună, astfel încât ambii părinții au obligația de a respecta aceste prevederi fără a fi menționate expres în hotărâre.
Cu privire la stabilirea locuinței copilului minor, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 496 alin.2 Cod civil potrivit căruia dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord.
De asemenea, instanța va avea în vedere și opinia minorului, care fiind audiat în camera de consiliu, a arătat că se înțelege bine cu mama sa, cu care locuiește în prezent și este dezamăgit de atitudinea tatălui său pe care îl simte foarte distant.
Totodată, instanța va avea în vedere că încă de la divorțul părinților săi, minorul a locuit cu reclamanta-pârâtă, locuința statornică fiind la aceasta, în week-enduri obișnuind să locuiască la bunicii paterni unde se întâlnea cu tatăl său.
Potrivit referatului de anchetă socială de la domiciliul reclamnatei-pârâte (f.72), minorul locuiește cu aceasta într-un apartament compus din 3 camere și dependințe, proprietatea personală a reclamantei-pârâte, interiorul locuinței fiind modern mobilat, curat, în ordine întreținut, condițiile de locuit fiind bune.
În ceea ce-l privește pe pârâtul-reclamant, acesta locuiește cu actuala sa familie, într-un imobil proprietatea partenerei sale, spațiul de locuit fiind modern mobilat și foarte curat întrețininut (f.90-91) însă acesta motivând împrejurarea că minorul are probleme în a se integra a noua familie, a solicitat ca locuința minorului să fie stabilită la reclamanta-pârâtă.
În aceste condiții, reținând că reclamanta-pârâtă este cea cu care minorul locuiește în mod statornic, instanța va stabili locuința minorului Musaclu A. D., născut la data de 15.01.1999, la domiciliul mamei reclamante-pârâte.
În ceea ce privește cererea de majorarea a pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul-reclamant prin Sentința civilă nr. 5716/02.07.2001, instanța are în vedere la dosar nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că pârâtul-reclamant beneficiază de venituri constante, pârâtul-reclamant arătând că din anul 2014 și-a întrerupt activitatea în vederea pregătirii pentru examenul de rezidențiat.
Deși reclamanta-pârâtă a solicitat obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 2000 lei către minor întrucât acesta ar presta o sumă asemănătoare pentru celălalt fiu al său, instanța reține că nu poate fi primită această cerere atât timp cât în cauză nu s-a făcut dovada obținerii de către pârâtul-reclamant a unor venituri care să justifice obligarea acestuia la plata unei pensii într-un cuantum atât de ridicat.
Prin urmare, în baza art. 529 și art. 530 alin.3 Cod civil, reținând poziția pârâtului-reclamant, instanța va majora cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul-reclamant în favoarea minorului M. A. D. de la suma de 25 lei la suma de 450 lei, începând cu data introducerii cererii, respectiv 17.09.2014 și până la majoratul minorului, sumă ce va fi achitată în data de 15 a fiecărei luni prin transfer bancar.
Potrivit art. 401 alin.1 Cod civil în cazurile prevăzute la art. 400 părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta iar potrivit alin.2 în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Instanța trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, acest principiu prevalând în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, astfel cum impune și textul art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În privința dreptului pârâtului-reclamant de avea legături personale cu minorul, instanța reține că potrivit art.17 din Legea nr.272/2004 (privind protecția și promovarea drepturilor copilului), copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament (alin.1). Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior (alin.2). Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului (alin.3).
De asemenea, potrivit art. 19 din L.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, minorul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. În sensul legii, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părinte, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul.
În baza dispozițiilor legale sus enunțate, se reține că atât pârâtul-reclamant, cât și minorul, au dreptul reciproc – consfințit de lege – de a menține legături personale și contacte directe, cât timp nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
La alegerea modalității concrete de exercitare a acestui drept, instanța urmează să țină cont de vârsta acestuia, de starea psihică și emoțională a minorului, dar și de necesitatea relaționării în continuare cu tatăl, aspect de natura a asigura copilului, din punct de vedere emoțional, o dezvoltare armonioasă. De asemenea, instanța va ține seama de necesitatea ca minorul să poată petrece sărbătorile și ziua de naștere atât cu mama cât și cu tatăl său și să beneficieze în perioada vacanțelor școlare de prezența efectivă a pârâtului-reclamant.
Față de prevederile legale enunțate mai sus precum și cele reținute în fapt anterior, instanța apreciază că programul de vizitare a minorului propus de pârâtul-reclamant este parțial adecvat, urmând ca acesta să se desfășoare astfel: în prima și cea de-a treia săptămână din fiecare lună, de vineri orele 19 până duminică orele 20, la domiciliul pârâtului-reclamant sau înafara acestuia; jumătate din perioada vacanței de vară, stabilită de comun acord cu reclamanta-pârâtă; 5 zile în perioada vacanței de iarnă, în anii pari în perioada Crăciunului, în anii impari în perioada Anului Nou; 3 zile în vacanța de Paști, în anii impari perioada cuprinzând zilele de Paști, iar în anii pari cealaltă perioadă a vacanței; de ziua de naștere a pârâtului-reclamant; ziua de naștere a minorului va fi serbată în prezența ambilor părinți.
De reținut că reclamanta-pârâtă nu s-a opus stabilirii unui program de vizită în favoarea pârâtului-reclamant, aceasta solicitând ca acesta să se implice efectiv în viața minorului, să relaționeze cu acesta, iar vizitele să se desfășoare la domiciliul efectiv al pârâtului-reclamant.
Având în vedere că atât reclamanta-pârâtă cât și minorul s-au plâns de lipsa de implicare a pârâtului-reclamant în ceea ce privește relația tată-fiu, instanța apreciază că se impune ca pârâtul-reclamant să încerce să respecte programul de legături personale stabilit prin hotărâre în sensul de a petrece timp efectiv cu minorul, de a-l însoți pe acesta și de a-i încuraja pasiunea și pentru activitățile extrașcolare dar și de da dovadă de autoritatea atunci când acesta depășește limitele sau subminează autoritatea mamei. Implicarea activă a tatălui este cu atât mai importantă în acest moment, cu cât minorul se află la o vârstă fragilă, iar autoritatea paternă poate să-i ofere siguranță dar poate constitui și un obstacol când acesta încearcă să depășească limitele permise. Împrejurarea că minorul petrece fiecare sfârșit de săptămână la bunicii paterni nu suplinește obligația tatălui de a fi efectiv alături de minor chiar dacă acest lucru presupune mult tact și răbdare din partea pârâtului-reclamant de a-l integra pe minor în familia sa actuală.
În virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea principală astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta-pârâtă D. A. G., CNP_, cu domiciliul in București, .. 77, corp A, ., sectorul 5.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. F. T., CNP_, cu domiciliul in București, ., nr 10, . E, ., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Rucsandra Clark, cu sediul in București, .. 12, . 3, ., sectorul 3.
Autoritatea părintească privind pe minorul M. A. D., născut la data de 15.01.1999 se va exercita în comun de ambii părinți.
Stabilește locuința minorului M. A. D. la domiciliul mamei reclamante-pârâte.
Majorează cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul-reclamant în favoarea minorului M. A. D. de la suma de 25 lei la suma de 450 lei, începând cu data introducerii cererii, respectiv 17.09.2014 și până la majoratul minorului, sumă ce va fi achitată în data de 15 a fiecărei luni prin transfer bancar.
Încuviințează ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minorul M. A. D., prin preluarea minorului de la domiciliul mamei și returnarea acestuia la sfârșitul programului, după următorul program:
- în prima și cea de-a treia săptămână din fiecare lună, de vineri orele 19 până duminică orele 20, la domiciliul pârâtului-reclamant sau înafara acestuia;
- jumătate din perioada vacanței de vară, stabilită de comun acord cu reclamanta-pârâtă;
- 5 zile în perioada vacanței de iarnă, în anii pari în perioada Crăciunului, în anii impari în perioada Anului Nou;
- 3 zile în vacanța de Paști, în anii impari perioada cuprinzând zilele de Paști, iar în anii pari cealaltă perioadă a vacanței;
- de ziua de naștere a pârâtului-reclamant;
- ziua de naștere a minorului va fi serbată în prezența ambilor părinți.
Ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4375/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Hotărâre din 14-07-2015, Judecătoria... → |
|---|
