Întoarcere executare. Sentința nr. 4285/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4285/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 4285/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4285/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. S.
GREFIER: M. – D. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestatoarea S. N. DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE și pe intimata C.-D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Contestatoarea, prin consilier juridic, depune in ședință publică note scrise. Arată că procesul verbal contestat este cel menționat in cererea introductivă.
Instanța pune in discuție excepția tardivității formulării contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare invocată de intimată prin notele scrise
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției tardivității, ca neîntemeiată, având in vedere că din actele depuse la dosar rezultă că actul atacat a fost comunicat instituției la data de 04.09.2014. Referitor la excepția inadmisibilității, solicită respingerea acesteia, având in vedere Decizia CCR nr. 228/13.03.2007.
Instanța pune in discuție calificarea excepției inadmisibilității contestației la executare invocate de intimată prin întâmpinare, ca fiind o apărare de fond.
Contestatoarea, prin consilier juridic, pune concluzii de admitere.
Instanța, referitor la excepția inadmisibilității contestației la executare invocate de intimată prin întâmpinare, o califică drept o apărare de fond, față de motivele expuse de această parte, argumentele aduse în susținerea acestei așa-zise excepții urmând a fi avute în vedere urmând la momentul deliberării asupra fondului cauzei.
Nefiind excepții de invocat și nici cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, având in vedere dispozițiile art. 255 rap. la art. 258 C., constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți este legală, pertinentă și concludentă putând conduce la soluționarea procesului, o încuviințează ca atare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, instanța, față de prevederile art.244 alin. 1 rap. la art. 392 C., constată cercetarea judecătorească finalizată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită admiterea contestației și întoarcerea executării silite.
Instanța rămâne in pronunțare atât asupra excepției tardivității invocate prin întâmpinare, precum și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.09.2014, sub nr._, contestatoarea S. N. DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE a solicitat in contradictoriu cu intimata C.-D., anularea actelor de executare efectuate in dosarul nr. 1916/2014 al B. T. B. O. in baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție nr._ din data de 06.07.2011 și întoarcerea executării silite, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că prin procesul verbal de contravenție nr._ din data de 06.07.2011 a fost obligată la plata amenzii contravenționale cât și la plata tarifului de despăgubire potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
A mai arătat contestatoarea că nu poate fi obligată la plata taxei de despăgubire, in contextul in care prin Legea 144/23.07.2012 au fost abrogate prevederile art. 8 alin. 3 din actul normativ anterior menționat.
Având în vedere că, față de cele mai sus expuse, executarea silită a fost demarată în mod abuziv, se impune anularea actelor de executare și întoarcerea executării silite.
In drept, au fost invocate disp. art 642 C.pr.cv, art. 711 și urm. Cod proc.civ., Legea nr. 144/2012, OG nr. 15/2002, OG nr. 2/2001 și OG nr. 22/2002.
La data de 14.04.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus note scrise prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației în ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă in data de 01.09.2014, având in vedere că actul anterior menționat a fost comunicat la 04.09.2015, iar SNSPA a înregistrat contestația pe 10.09.2014, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității, arătând, in esență, că motivele invocate de partea contestatoare trebuiau a fi analizate pe calea unei plângeri contravenționale (cale procesuală specifică), iar nu in cadrul contestației la executare, instanța urmând a face aplicarea disp. art. 712 alin. 2 Cod proc.civ.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, având in vedere că, pe de o parte, emiterea și comunicarea titlului executoriu s-a efectuat in termenele și condițiile prevăzute de lege, iar pe de altă parte, SNSPA nu invocă nici un motiv de nulitate pentru actele de executare propriu - zise.
In drept, au fost invocate disp. art. 205-208 Cod proc.civ.
Ulterior solicitării instanței, au fost comunicate actele de executare efectuate in dosarul nr. 1916/2014 al B. T. B. O..
A fost administrată in cauză, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 06.07.2011 a fost încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ de către intimată, prin care agentul constatator a stabilit în sarcina societății contestatoare o amendă contravențională în cuantum de 250 lei și suma de 28 Euro cu titlu de tarif de despăgubire.
Procesul-verbal de contravenție a fost comunicat contestatoarei, prin poștă, cu aviz de primire, la data de 25.07.2011, astfel după cum rezultă din dovada existentă la fila nr. 36 a dosarului.
La cererea C. București înregistrată la B. T. B. O. la data de 20.06.2014 a fost începută executarea cu privire la suma stabilită cu titlu de tarif de despăgubire, în dosarul nr. 1916/2014 al B. T. B. O., fiind solicitată și obținută încuviințarea executării silite în dosarul nr._/302/2014 al Judecătoriei sector 5 București. În temeiul acestei încuviințări, la data de 01.09.2014, B. T. B. O. a întocmit încheierea prin care a stabilit cheltuielile de executare silită la suma de 495,27 lei și a emis o somație de plată prin care a solicitat achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 Euro, precum și a cheltuielilor de executare în cuantum de 495,27 lei, aceste acte de executare fiind comunicate contestatoarei la data de 04.09.2014 potrivit dovezii de înmânare de la fila 41.
În continuare, instanța va analiza cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.cv, excepția tardivității formulării contestației împotriva încheierii din data de 01.09.2014 de stabilirea a cheltuielilor de executare, excepție invocată de intimată.
Preliminar, se reține că, potrivit prevederilor art. 670 alin. 4 C.pr.cv., cheltuielile de executare se stabilesc de executorul judecătoresc prin încheiere, valoarea acestora putând fi supusă cenzurii instanței pe cale contestației la executare.
În ceea ce privește termenul de formulare a contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, se reține că executării silite demarate prin cererea de executare silită înregistrată la organul de executare la data de 20.06.2014 îi este aplicabil art. 714 alin. 2 C.pr.cv. în forma anterioară modificărilor aduse acestui text legal prin Legea 138/2014. În acest sens se au în vedere dispozițiile art. 24 din C.pr.cv., conform cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
În forma în vigoare la data începerii executării silite analizate art. 714 alin. 2 C.pr.cv. avea următorul conținut „contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.”
În cauză, contestația împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită comunicate contestatoarei la data de 04.09.2014 a fost depusă la poștă la 09.09.2014 (f. 7 verso), dată care, față de prevederile art. 183 alin. 1 C.pr.cv., urmează a fi considerată data formulării contestației la executare.
În condițiile în care ultima zi a termenului de 5 zile prevăzut de art. 714 alin. 2 C.pr.cv. era data de 10.09.2014, iar contestația a fost introdusă la data de 09.09.2014, excepția tardivității formulării contestației împotriva încheierii din data de 01.09.2014 de stabilirea a cheltuielilor de executare apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Referitor la fondul cererii de chemare în judecată, prin prezenta contestație s-a invocat efectul adoptării Legii nr. 144/2012.
În ceea ce privește abrogarea dispozițiilor care reglementau obligația de plată a tariful de despăgubire, se reține că în conformitate cu art. II din Legea nr. 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. per a contrario, reține instanța, tarifele de despăgubire necontestate prin intermediul plângerii contravenționale nu se anulează.
Este irelevantă în cauză Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, la care contestatoarea a făcut referire. Astfel, se observă că, prin abrogarea art. 8 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, nu s-a dezincriminat contravenția care a dus la încheierea procesului-verbal, caz în care, într-adevăr, susținerile contestatoarei și referirile la jurisprudența Curții Constituționale, ar fi fost pertinente. Modificarea legislativă intervenită prin legea 144/2012 a vizat strict aplicarea tarifului de despăgubire (și nu a sancțiunii contravenționale), în privința căruia art. 12 din O.G. nr.2/2001 care vizează strict contravenția în sine și sancțiunea aplicată acesteia (în cazul de față amenda) este lipsit de concludență.
În acest sens instanța are în vedere Decizia nr. 57/2012 a Curții Constituționale, în care, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, Curtea arătase ca stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și ca posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire se justifică prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere.
Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a constatat în decizia anterior menționată că tariful de despăgubire nu reprezintă o sancțiune complementara, ci este rezultatul răspunderii delictuale, ca urmare săvârșirii unei fapte ilicite, aceea de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinieta valabila.
În consecință, reținând că tariful de despăgubire nu reprezintă o sancțiunea contravențională, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 12 din O.G. 2/2001 și că contestatoarea, deși i s-a comunicat procesului-verbal în mod legal, nu l-a atacat in procedura speciala a plângerii, prevăzută de OG nr. 2/2001 și astfel nu întrunește condițiile pentru a-i fi aplicabila Legea nr. 144/2012, contestație la executare va fi respinsa ca neîntemeiată.
Având în vedere că urmează a fi respinsă cererea de anulare a executării silite, cererea de întoarcerea a executării urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, în temeiul art. 723 alin.1 C.pr.cv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestația la executare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 01.09.2014, excepție invocată prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea S. N. DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE, CF_, cu sediul in București, sector 1, . in contradictoriu cu intimata S.C. C.N.A.D.N.R. S.A, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București înregistrată in Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, CUI_, cu sediul in București, sector 6, .. 401A, op 76, cp 87.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării.
Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.I. 12 Iunie 2015
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 4233/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4287/2015. Judecătoria... → |
|---|
