Ordin de protecţie. Sentința nr. 942/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 942/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 942/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 942
Ședința din camera de consiliu de la 04 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Din partea Ministerului Public - P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, a participat procuror A. D..
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta B. N. C. și pe pârâtul B. O., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 03.02.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2014, sub nr._, reclamanta B. N.-C. a chemat în judecată pe pârâtul B. O., solicitând emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună reintegrarea victimei și copilului în locuința familiei; limitarea dreptului de folosință al pârâtului, dacă este posibil, doar asupra unei părți a locuinței comune, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de minoră și față de rudele victimei; față de reședința, locul de muncă a reclamantei; interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează periodic, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din data de 11.08.2012, iar din căsătorie a rezultat o minoră, născută la data de 06.02.2014. A precizat reclamanta ca aceasta a fost agresată fizic și verbal, chiar de față cu minora. A adăugat că nu este prima dată când a fost lovită și că se teme pentru viața sa și a minorei.
La termenul din 06.01.2015, reclamanta și-a precizat cererea în sensul că solicită obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de aceasta, de copil și față de rudele reclamantei, respectiv părinții și bunicii, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința și locul de muncă al reclamantei, interdicția pârâtului de a se deplasa în București, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau prin mod cu victima, obligarea pârâtului de a preda arma de serviciu, încredințarea copilului minor către reclamantă. Totodată, reclamanta a înțeles să renunțe la solicitarea privind integrarea sa în locuință și limitarea dreptului de folosință al pârâtului doar asupra locuinței comune.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea solicitării reclamantei, ca neîntemeiată.
În motivare, acesta a declarat că nu a exercitat niciun fel de violențe nici asupra reclamantei sau a minorei și nici asupra rudelor reclamantei. Acesta a declarat că nu cunoaște de unde provin urmele de violență ale soției, dar menționeză că aceasta are probleme de sănătate, cu circulația sângelui și fragilitatea țesuturilor musculare. Pârâtul a adăugat că nu a creat dezordine la locuința numitului D. M., acesta încercând să își vadă copilul, ocupându-se mereu de îngrijirea acesteia. A adăugat că nu deține niciun fel de armă de foc, cu glonț, alice, letală, neletală sau cu aer comprimat. Pârâtul a susținut că are serviciu stabil, fiind maistru militar în armata română. Pârâtul a adăugat că reclamanta are uneori comportament agresiv, recent distrugând bunuri de-ale sale.
Sub aspectul probatoriului, în ședința din Cameră de Consiliu de la 06.01.2015, instanța a încuviințat și a administrat pentru ambele părți probele cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse: adresa nr._/16.01.2015 (fila 25), adeverință student (fila 30), caracterizare (fila 31), plângere penală (filele 32-33), certificat medico-legal (fila 44) precum și proba testimonială solicitată de ambele părți, în cadrul căreia au fost audiați martorii D. M. (fila 13), S. M. (fila 35), B. I. T. (fila 36), D. N. (fila 37).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta B. N.-C. și pârâtul B. O. sunt căsătoriți, iar din relația lor a rezultat o minoră, născută la data de 06.02.2014.
În decembrie 2014 reclamanta a fost agresată fizic, aspecte care reies din adresa de la Secția 18 de Poliție (fila 25), prin care se atestă că pârâtul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, lucrarea aflându-se încă în instrumentare care se coroborează cu declarațiile martorilor D. M. și D. N. (filele 13 și 37). Totodată, prin certificatul medico-legal nr. A2/7113/18.12.2014 s-a constat că reclamanta B. N.-C. prezinta leziuni traumatice ce s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur, ce pot data din 17.12.2014, fiind necesare pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Mai mult, martora D. N., a văzut-o pe reclamanta în ziua incidentului din luna decembrie și a declarat că aceasta avea vânătăi pe corp, era tăiată la piciorul drept, afirma că nu aude cu o ureche și că are amețeli (fila 37).
După incident, reclamanta s-a mutat în locuința părinților săi, respectiv D. M. și D. N., unde locuiește și în prezent împreună cu minora.
În drept, conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, una sau mai multe măsuri cu caracter provizoriu, respectiv obligații sau interdicții astfel cum acestea sunt enumerate la lit. a) – h) din alin. 1 al art. 23.
Legea nr. 217/2003 prevede posibilitatea luării măsurilor respective pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, iar potrivit art. 5 lit. b), în sensul Legii nr. 217/2003, prin membru de familie se înțeleg și „soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție”.
Relațiile între toți membrii de familie trebuie să se bazeze pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor de familie. Sigur că, în orice familie, pot apărea momente de tensiune și neînțelegeri însă, pentru rezolvarea problemelor apărute, acțiunile sau inacțiunile fiecărui membru de familie nu trebuie manifestate astfel încât să provoace ori să cauzeze suferințe fizice, psihice sau emoționale.
Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prevede că există violență în familie atunci când un membru de familie exercită împotriva altui membru al aceleiași familii, orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv dacă amenință cu asemenea acte, constrânge, sau privează în mod arbitrar de libertate.
Art. 4 din Legea nr. 217/2003, prevede că violența în familie poate îmbrăca forma violenței verbale ce se manifestă prin folosirea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare. De asemenea, aceasta se poate manifesta prin violență psihologică în sensul provocării de stări de tensiune și de suferință psihică, violență demonstrativă asupra obiectelor, amenințări verbale, acte de gelozie, etc. Violența în familie se mai poate manifesta prin violență fizică chiar și în cele mai ușoare forme.
În speță, având în vedere probele administrate în cauză, instanța apreciază ca pârâtul a manifestat violență fizică asupra reclamantei, provocându-i acesteia stări de temere și tensiune. Totodată, s-a făcut dovada unor evenimente, cu prilejul cărora pârâtul a manifestat un comportament agresiv. Instanța reține că periculozitatea pârâtului este evidentă, atâta timp cât reclamanta a fost nevoită să apeleze la organele de poliție, pentru a-l opri pe pârât de la săvârșirea de acte violență împotriva .
Pe de altă parte, martora D. N., mama reclamantei a arătat că a fost de față de mai multe ori atunci când pârâtul o împingea pe reclamantă, o îmbrâncea, striga la ea, martora intervenind între aceștia. Totodată, atât martorul D. M. cât și martora D. N. au arătat că între părți ar mai fi existat un episod violent în luna iunie 2014, când reclamanta i-a sunat pe părinții săi să vină să o ia din locuința comună a soților întrucât a fost lovită de către pârât. Martora D. N. a precizat că incidentul s-a petrecut cu o săptămână înainte să-i sune reclamanta, pârâtul neaflându-se la domiciliu, martora observând pe corpul reclamantei vânătăi care se înnegriseră și care erau vizibile. Prin urmare instanța reține că în cauză s-a făcut dovada exercitării violențelor fizice de către pârât asupra reclamantei, neputând fi primită apărarea pârâtului care susține că cele constatate prin certificatul medico-legal se datorează unor afecțiuni ale reclamantei.
Cu privire la cele declarate de martorul B. I. T. (fila 36), instanța reține că acesta are cunoștință despre incidentul din decembrie doar din spusele pârâtului care nu a recunoscut nici în fața instanței exercitarea violențelor asupra reclamatei. Totodată, martora D. N. a arătat că nici ea și nici reclamanta nu a povestit altor persoane despre episoadele violente dintre părți, reclamantei fiindu-i frică de pârât. Astfel s-ar putea explica motivul pentru care reclamanta nu i s-a plâns martorului B. I. Traiana cu privire la violențele exercitate asupra acesteia de către pârât.
În ceea ce-l privește pe martorul S. M. (fila 35), coleg de apartament cu părțile, acesta nu a fost de față la evenimentul din 19 decembrie 2014, programul său nefiind identic cu al pârâtului, neputând astfel să observe mereu comportamentul părților. Acesta a precizat că nu are o relație apropiată cu reclamanta, nu prea discuta cu aceasta, împrejurare ce poate explica faptul că nu a observat urmele de violență de pe corpul acesteia.
Comportamentul violent al membrilor de familie este incompatibil cu ordinea și cu morala familială și este de natură să pună în pericol integritatea fizică și sănătatea reclamantei. În acest caz, actele antisociale ale pârâtului trebuie sancționate cu promptitudine și cu fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale, a reeducării celui vinovat și a prevenirii unor manifestări similare.
Relațiile între soți trebuie să fie amiabile și să se bazeze pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială reciprocă.
Având în vedere că există posibilitatea ca pârâtul să ia contact, în mod fizic, cu reclamanta și să exercite aceleași violențe atât fizice cât și psihice, să agraveze situația conflictuală, instanța urmează a-l obliga pe pârât să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de reclamantăcu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a ambelor părți în fața unor instanțe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice, față de locuința reclamantei, situată în comuna Dobrotești, ., și cea situată în Caracal, Calea București nr. 34, ., ., precum și față de locul de muncă al reclamantei, situat în București, .. 2, Drumul Taberei, nr. 98, .>
Se impune păstrarea unei distanțe determinate atât față de locuința și reședința reclamantei, cât și față de locul de muncă al acesteia, pentru a preîntâmpina orice posibile violențe ulterioare, atât fizice cât și psihice, precum și evitarea nașterii unor situații tensionate și conflictuale.
Instanța reține că distanța de 100 m este suficientă atât din perspectiva protejării intereselor reclamantei, cât și din perspectiva asigurării eficienței măsurii și a posibilității concrete de punere în aplicare a acesteia.
Cu privire la relația dintre pârât și copilul minor, instanța reține că din probatoriul administrat nu reiese că pârâtul ar fi exercitat orice fel de violențe asupra minorei, prin urmare, ar fi disproportionată și nejustificată obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime determinată față de copiul minor.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de rudele reclamantei. Din probele administrate în cauză, nu reiese că pârâtul ar fi avut un comportament violent față de aceștia, prin urmare nu se evidențiază existența unei stări de pericol, astfel, impunerea acestei măsuri ar disproporționată și nejustificată.
Având în vedere că față de rudele reclamantei nu s-a făcut dovada execitării unor violențe, precum și nici exercitarea acestora față de minoră, instanța va respinge solicitarea reclamantei de a-l obliga pe pârât la păstrare unei distanțe minime determinate față de minoră și față de rudele acesteia, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a asigura eficiența măsurii și pentru aceleași motive prezentate anterior, având în vedere faptul că există posibilitatea ca pârâtul să ia contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și să exercite violențe verbale sau să agraveze situația conflictuală, instanța va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 217/2003, republicată și având în vedere faptul că, pârâtul a manifestat un comportament violent repetat, instanța va dispune ca măsurile ce urmează a fi dispuse prin ordinul de protecție, să fie luate pe perioada maximă de 6 luni prevăzută de lege, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a se dispune încredințarea copilului minor către reclamantă, din probatoriul administrat nu a reieșit că pârâtul a încercat să o ia pe minoră de lângă mamă, sau existența vreunei probe care să indice că reclamantul a execitat violențe, prin urmare instanța va respinge cererea de încredințare a minorei către reclamantă, părțile având o altă cale procesuală pentru a tranșa acest aspect.
Raportat la solicitarea reclamantei, de a interzice deplasarea pârâtului în București, instanța apreciază că această măsură ar fi disproporționată, întrucât pârâtul are serviciul stabil în municipiul București, prin urmare, va respinge cererea privind interzicerea pârâtului de a se deplasa în București.
Reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat să predea arma deținută, însă din probatoriul administrat nu reiese că acesta deține vreo armă personală și pe care să o folosească înafara serviciului, iar în ceea ce privește arma pe care o folosește în timpul serviciului, instanța reține că nu se poate impune vreo astfel de măsură, fiind disproporționată, prin urmare instanța va respinge solicitarea reclamantei de a-l obliga pe pârât să predea arma.
În baza art. 82 din Legea nr. 51/1995 și art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., în vigoare începând cu data de 01.12.2008, instanța va stabili suma de 100 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului P. C., care a acordat asistență juridică pârâtului la primul termen de judecată, conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Reținându-se culpa procesuală a pârâtului, îl va obliga pe acesta la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat oficiu.
În temeiul art.31 alin.1 din Legea nr.217/2003 rep. hotărârea se comunică organelor de poliție de la locuința victimei și a agresorului, în vederea punerii în executare de îndată, respectiv Secției 18 Poliție, Secției 22 Poliție, Poliției Municipiului Caracal și Poliției comunei Dobrotești, jud.D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta BĂISOIU N. C., CNP_, domiciliată in Caracal, jud. O., Calea București, nr 34, ., ., in contradictoriu cu pârâtul BĂISOIU O., CNP_, cu domiciliul in Caracal, .. 41, jud. O., cu reședința in București, ., ., ., sectorul 5, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de reclamantăcu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a ambelor părți în fața unor instanțe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice, față de locuința reclamantei, situată în comuna Dobrotești, ., și cea situată în Caracal, Calea București nr. 34, ., ., precum și față de locul de muncă al reclamantei, situat în București, .. 2, Drumul Taberei, nr. 98, .>
Interzice pârâtului orice contact cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice mod cu aceasta.
Măsurile de protecție sunt valabile timp de 6 luni de la pronunțare.
Respinge celelalte cereri, ca neîntemeiate.
Stabilește suma de 100 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului P. C., care a acordat asistență juridică pârâtului, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pârâtul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat oficiu.
Executorie.
Cu drept de apel in termen de 3 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria Sector 5 București.
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată Secției 18 Poliție, Secției 22 Poliție, Poliției Municipiului Caracal și Poliției comunei Dobrotești, jud.D..
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
Red. L.R./Tehnored. I.I.
4ex/06.02.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 431/2015. Judecătoria... → |
|---|
