Pensie întreţinere. Sentința nr. 431/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 431/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 431/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 431
Ședința publică de la 16.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul L. C. N.
și pe pârâta L. D., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu pârâta conform art. 172 C..
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea relațiilor solicitate Administrației Finantelor Publice Sector 5, după care:
Instanța constată procedura legal îndeplinită cu pârâta, față de dispozițiile art. 172 C.pr.civ.
Instanța procedează la legitimarea reclamantului L. C., identificat cu CI . nr._, CNP_.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamantul, personal, solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere in favoarea minorului, in cuantumul maxim prevăzut de lege. Arată că veniturile comunicate la dosar nu reprezintă toate veniturile nete realizate de pârâtă. Totodată, solicită transferul alocației de stat pentru minor pe numele reclamantului, arătând că de 20 de luni de când pârâta a abandonat minorul, aceasta a încasat alocația de stat cuvenită minorului și a refuzat să i-o ofere. Solicită plata pensiei de întreținere și a alocației de stat retroactiv.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.06.2014 sub nr._, reclamantul L. C. N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta L. D., obligarea acesteia la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului L. M. D., transferul alocației de stat către reclamant, precum și obligarea pârâtei la plata retroactivă a pensiei de întreținere și a alocației de stat începând cu luna iulie 2013.
În motivare, reclamantul a arătat că minorul rezultat în urma căsătoriei cu pârâta a fost încredințat spre creștere și educare acesteia, iar în sarcina reclamantului a fost stabilită obligația de a plăti pensie de întreținere lunar. Arată, de asemenea, că în data de 19.07.2013, pârâta a trimis minorul la domiciliul reclamantului cu un taxi și câteva haine, abandonându-l și refuzând ulterior orice contact cu acesta și acordarea oricărei forme de sprijin. Mai mult, reclamantul arată că de la acea dată până în prezent, pârâta a încasat alocația de stat a copilului, refuzând să o transmită către tată.
Precizează reclamantul că în prezent minorul se află la sora sa, care nu beneficiază de niciun venit, și că suportă cu greu cheltuielile necesare. Acesta arată că minorul nu poate locui permanent cu reclamantul din cauza condiției sale medicale (tulburări de comportament), care ar pune în pericol starea de sănătate a fetițelor sale gemene.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 533 alin. (1) și 532 alin. (2) Cod civil.
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 29 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 80/2013.
La data de 09.09.2014, pârâta a depus întâmpinare (f. 51-52), prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu poate fi debitor al obligației de întreținere cât timp, legal, minorul este încredințat spre creștere acesteia.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând, în esență, că din cauza lipsurilor financiare, dorește schimbarea domiciliului la tată, în prezent locuind la o colegă întrucât locuința anterioară a fost vândută prin executare silită. Arată că nu poate fi obligată la plata pensiei de întreținere până la soluționarea acțiunii intentate de aceasta, de stabilire a domiciliului la tată, aflată pe rolul Judecătoriei Cornetu.
La termenul din data de 21.11.2014, instanța a calificat excepția prematurității cererii de chemare în judecată ca apărare de fond și a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și din oficiu, proba cu interogatoriul pârâtei.
La dosar au fost depuse, în fotocopie, următoarele înscrisuri: referatul de anchetă socială nr. 1177/09.05.2014 emis de Serviciul Autoritate Tutelară și Protecția Copilului Rm. V. (f. 11-13), referatul de anchetă psihosocială nr._/21.08.2013 emis de Primăria Comunei Domnești (f. 14-15), referatul de anchetă psihosocială nr. 3865/02.04.2012 emis de către Direcția Generală de Asistență socială și Protecție a copilului Sector 5 București (f. 17-18), sentința civilă nr. 224/18.01.2010 a Judecătoriei Sector 5 București (f. 19), extras portal Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Cornetu (f.22-23), certificat de naștere nr. 1873/25.06.2004 (f. 25), act medical (f. 26), chitanțe (f. 27-45), adeverință venit realizat de pârâtă (f. 66), adresă ANAF nr._/15.01.2015 (f.78).
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul a fost căsătorit cu pârâta din anul 1989 până în 2010, iar din relația lor a rezultat minorul L. M. D., născut la data de 08.05.2001, astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr. 1873/25.06.2004 (f. 25).
Prin sentința civilă nr. 224/18.01.2010 a Judecătoriei Sector 5 București (f. 19) s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți și încredințarea minorului spre creștere și educare către mamă, cu stabilirea în sarcina reclamantului a obligației de plată a unei pensii de întreținere lunare.
În data de 19.07.2013, pârâta l-a trimis pe minor să locuiască la tată, pe fondul unor neînțelegeri între mamă și minor. După această dată, pârâta nu a mai contribuit în niciun fel la creșterea sa, aspecte necontestate de pârâtă. Mai mult, pârâta, prin întâmpinare recunoaște că nu s-a mai implicat în cheltuielile necesare minorului, susținând că acest fapt se datorează lipsei resurselor financiare, care nu-i ajung nici pentru chirie și medicamente, aspect ce nu poate fi reținut de instanță întrucât nu a depus la dosar nicio probă în acest sens.
La data de 11.03.2014, pârâta a formulat o acțiune împotriva reclamantului pentru stabilirea domiciliului minorului la acesta, acțiune respinsă prin sentința nr. 3867/2014 de către Judecătoria Cornetu.
Din referatul de anchetă socială nr. 1177/09.05.2014 emis de Serviciul Autoritate Tutelară și Protecția Copilului Rm. V. (f. 11) rezultă că de la data abandonării minorului la domiciliul tatălui, acesta a locuit împreună cu reclamantul, cu soția sa și cu cele două fiice în vârstă de 3 ani în imobilul din comuna Domnești, . până în luna septembrie 2013, când reclamantul a luat decizia de a-l duce să locuiască cu mătușa paternă, în Râmnicu V.. Decizia a fost luată la recomandarea psihologului, din cauza condiției medicale a minorului, care suferă de tulburare hiperchinetică cu tulburare de conduită, astfel cum rezultă din referatul de justificare nr. 2358/25.11.2013 emis de către un medic specialist în neuropsihiatrie (f. 26).
Din același referat de anchetă psihosocială rezultă că, în prezent, minorul locuiește cu mătușa sa paternă, sora reclamantului, C. R. G., în Rm. V., împreună și cu fiul acesteia, de 28 ani. Imobilul este corespunzător mobilat și bine întreținut, mătușa paternă fiind cea care se ocupă de creșterea, educarea și îngrijirea minorului, fiind sprijinită financiar exclusiv de către reclamant. Faptul că reclamantul contribuie financiar la creșterea minorului rezultă și din chitanțele depuse la dosar (f. 27-45) care atestă că reclamantul i-a depus în cont numitei C. R. G. diferite sume de bani, în mod periodic, începând cu 02.10.2013 până în prezent.
În drept, cu respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtă.
Astfel, instanța are în vedere faptul că pentru ca o persoană să fie parte în proces trebuie îndeplinită condiția ca acea persoană să aibă calitate procesuală, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana ce poate fi obligată (titulara obligației) în raportul juridic dedus judecății.
În cauză, reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului L. M. D.. Potrivit art. 499 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor. În raport de această dispoziție, în calitatea pârâtei de mamă a minorului, instanța apreciază că aceasta are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, existând identitate între pârâtă și persoana ce ar putea fi obligată în raportul juridic dedus judecății, în sensul art. 36 C.pr.civ. Susținerea pârâtei conform căreia minorul a fost dat spre creștere și educare acesteia, iar reclamantul a fost obligat la plata pensiei de întreținere nu are relevanță asupra calității sale procesuale pasive, mai ales în condițiile în care, în prezent, minorul nu mai locuiește cu aceasta și nu se mai află în grija sa.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Pe fond, instanța reține dispozițiile art. 499 alin. (1) și (4) Cod civil, potrivit cărora tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Potrivit art. 483 alin. (3) Cod civil, ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori. De asemenea, conform art. 525 alin. (1) Cod civil, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Se mai rețin în cauză dispozițiile art. 527 Cod civil, potrivit cărora poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, precum și dispozițiile art. 529 alin. (1) cod civil conform cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Nu în ultimul rând, art. 529 alin. (2) Cod civil prevede că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
În litigiul dedus judecății, astfel cum a fost reținut mai sus, pe baza probelor administrate, reclamantul contribuie lunar la creșterea minorului L. M. D., deși nu locuiește cu acesta, prin asigurarea celor necesare traiului, trimițându-i bani mătușii paterne a minorului, care se ocupă cu educarea și întreținerea sa. De asemenea, acesta se preocupă de educația, învățătura și pregătirea profesională a minorului, înscriindu-l la școală și la un club de fotbal și interesându-se zilnic de situația sa.
Deși prin sentința civilă nr. 224/18.01.2010 a Judecătoriei Sector 5 București s-a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare către pârâtă și stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina reclamantului, în prezent, întrucât minorul nu mai locuiește la pârâtă, aceasta nu-i mai prestează minorului întreținere în natură, așa cum s-a avut în vedere la luarea acelei măsuri de către instanța de divorț.
Mai mult, instanța va avea în vedere și interesul superior al copilului, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interes care trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Principiul ocrotirii interesului superior al copilului este prevăzut în mod expres și de art. 263 Cod civil, conform căruia orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
În cauză, instanța apreciază că este în interesul superior al copilului ca acesta să beneficieze în concret de întreținere de la ambii părinți. Astfel, chiar dacă printr-o hotărâre anterioară minorul a fost dat spre creștere și educare pârâtei, care trebuia să presteze întreținerea în natură, în concret, copilul nu se mai bucură în prezent de acest drept, de a primi întreținere și de la părintele cu care nu locuiește în mod statornic.
Prin urmare, întrucât pârâta nu mai contribuie financiar în niciun fel la creșterea și educarea copilului, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 499 alin. (1) și (4) Cod civil pentru a dispune obligarea acesteia la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Potrivit adeverinței de venit emisă pe numele pârâtei de către Liceul Teoretic „D. B.” București (f. 66), aceasta obține un venit net lunar de 2337 lei.
D. fiind faptul că pârâta nu mai are alte persoane în întreținere, urmează să fie obligată să contribuie lunar la întreținerea minorului cu o pensie de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul net lunar ce reiese din adeverința de venit atașată la dosar (f. 66), respectiv 584,25 lei, în concordanță cu dispozițiile art. 529 alin. (2) și art. 530 alin. (3) Cod civil. Pensia se va acorda începând cu data introducerii cererii, respectiv 20.06.2014, până la schimbarea locuinței în fapt a minorului sau, după caz, până la majoratul acestuia.
Deși reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere și pentru perioada anterioară introducerii cererii de chemare în judecată, instanța urmează a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat, având în vedere dispozițiile art. 532 alin. (1) din Codul civil, care prevăd că pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată. Deși art. 532 alin. (2) Cod civil prevede că pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului, instanța constată că, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada unei culpe a pârâtei care să fi produs întârzierea introducerii cererii, motiv pentru care apreciază că această dispoziție nu poate fi aplicată în speță.
Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata către reclamant a alocației de stat încasate începând cu data abandonării minorului până în prezent, instanța constată incidența dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, potrivit cărora alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe baza acordului acestora sau, în caz, de neînțelegere, pe baza deciziei autorității tutelare ori a hotărârii judecătorești, părintelui căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare.
În cauză, întrucât prin hotărârea judecătorească de divorț minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1993, aceasta a fost cea care a încasat alocația de stat pentru copil până în prezent, deși, în concret, începând cu data de 19.07.2013, minorul nu se mai afla în îngrjirea sa. Mai mult, pârâta nu a transmis această sumă de bani lunară către reclamant, aspect care rezultă din susținerile acestuia, necontestate de pârâtă, deși reclamantul era cel care se ocupa de creșterea și educarea minorului.
În consecință, având în vedere că pârâta a încasat alocația de stat pentru copii, dar nu a transmis-o spre a fi folosită în interesul copilului, precum și faptul că alocația a fost instituită ca o formă de ocrotire a statului cu privire la minor, instanța constată că a fost încasată pe nedrept de la 19.07.2013 până în prezent, de către părintele care nu mai avea minorul spre creștere și educare, acesta aflându-se în îngrijirea celuilalt părinte, respectiv reclamantul. Pentru aceste motive și pentru ca minorul să beneficieze de toate măsurile de ocrotire instituite de stat, instanța va admite cererea reclamantului și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a alocației de stat încasate în perioada 19.07._15 pe numele minorului L. M. D..
Cu aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1993, menționate anterior și a principiului interesului superior al copilului, având în vedere că în prezent reclamantul este cel care se ocupă de creșterea și educarea minorului și că acesta nu mai locuiește cu pârâta și nu mai este întreținut de aceasta, deși i-a fost încredințat spre creștere prin hotărârea de divorț, instanța apreciază că pârâta nu mai este îndrituită să încaseze alocația de stat pentru copil, motiv pentru care va admite cererea reclamantului și va stabili ca, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 16.01.2015, alocația de stat având ca titular pe minorul L. M. D. să fie încasată pentru acesta de către reclamantul L. C. N., până la schimbarea locuinței în fapt a minorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul L. C. N., CNP_, domiciliat in comuna Domnești, ., jud. Ilfov și cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, ..8, ., ., in contradictoriu cu pârâta L. D., CNP_, cu reședința in București, Calea Ferentari, nr 4A, ., ., cu adresa de corespondență indicată in București, Calea 13 Septembrie,_, Prosper Plaza, ..
Obligă pârâta la plata către reclamantul L. C. N. și în favoarea minorului L. M. D., născut la data de 08.05.2001 la plata pensiei de întreținere în cuantum de 584,25 lei/lunar începând cu data de 20.06.2014 și până la schimbarea locuinței în fapt a minorului sau după caz, până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minor.
Obligă pârâta la plata către reclamant a alocației de stat încasate în perioada 19.07._15 pe numele minorului L. M. D..
Stabilește ca începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 16.01.2015 alocația de stat având ca titular pe minorul L. M. D., născut la data de 08.05.2001, să fie încasată pentru acesta de către reclamantul L. C. N., până la schimbarea locuinței în fapt a minorului.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata pensiei de întreținere pentru perioada anterioară introducerii cererii, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
Red. L.R./Tehnored. I.I.
4ex/11.02.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 942/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 7156/2015. Judecătoria... → |
|---|
