Ordin de protecţie. Sentința nr. 5769/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5769/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 5769/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5769
Ședința din Camera de Consiliu din data de 20.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: F. Ț.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 a participat dna. procuror I. N..
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta L. N. și pe pârâtul L. I., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu au răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul prin apărător din oficiu, P. V., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantei, după care:
La interpelarea instanței, reclamanta arată că locuiește la adresa din București, .. 6, ., ., sector 5.
Instanța, constatând că este primul termen de judecată, având în vedere dispozițiile art.131 alin.1 C.pr.civ, procedează, din oficiu, la verificarea competenței sale și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cerere, în conformitate cu dispozițiile art.25 alin. 1 din Legea 217/2003.
La interpelarea instanței, reclamanta arată că motivele care au determinat-o să introducă această cerere sunt cauzate de faptul că pârâtul este violent, agresiv, o jignește, o urmărește la serviciu.
Apărătorul reclamantei depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, respectiv certificat de naștere al minorului, certificat medico-legal și convenția privind situația minorului în urma divorțului, comunicând un exemplar apărătorului din oficiu al pârâtului.
Reclamanta arată că pârâtul locuiește în aproprierea locuinței sale, astfel că acesta profită ori de câte ori o vede să îi adreseze jigniri, iar ultimul eveniment a avut loc luna trecută când a fost solicitat și ajutorul poliției, însă reclamanta și-a retras plângerea în urma încheierii unei înțelegeri verbale cu pârâtul.
La interpelarea instanței, reclamanta arată că renunță la capătul de cerere privind încredințarea minorului, întrucât copilul se află la ea. Mai mult, arată că pe rolul instanțelor se află deja o cerere de exercitare a autorității părintești exclusive.
Instanța ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind încredințarea minorului.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, fiind relevant certificatul medico-legal din care rezultă că reclamanta a fost lovită în mod repetat.
Reclamanta arată că nu dorește și încuviințarea probei testimoniale, în condițiile în care martori ar fi vecinii părților care nu doresc să se implice, iar starea de sănătate a mamei reclamantei nu îi permite să fie supusă unor emoții puternice, apreciind că înscrisurile sunt suficiente.
Instanța îi aduce la cunoștință că are obligația de a-și dovedi cererea conform art. 10 alin.1 C..
Reclamanta arată că nu mai are alte probe de propus.
Apărătorul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în baza dispozițiilor art.255 alin.1 raportat la art.258 C.pr.civ, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerându-le a fi admisibile, pertinente și concludente soluționării prezentei cauze.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și emiterea ordinului de protecție, arătând că prin probele administrate a fost dovedit faptul că pârâtul manifestă un comportament psihic și fizic asupra reclamantei, dat fiind faptul că au existat mai multe episoade violente, iar periculozitatea pârâtului este evidentă. Mai mult, arată că există posibilitatea ca pârâtul să exercite violențe asupra reclamantei, a minorului și a mamei acesteia, astfel că se solicită ca pârâtul să păstreze distanța minimă față de aceștia, precum și interzicerea oricărui contact al pârâtului cu reclamanta.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție, având în vedere, în principal, legătura părintelui cu minorul, astfel cum rezultă din convenția părților, tatăl dorind să păstreze legăturile cu copilul și dorind să se implice în creșterea acestuia. Pentru aceste motive, apreciază că trebuie avută în vedere atât poziția ambelor părți, cât și interesul minorului.
Apărătorul reclamantei arată că deși prin convenția părților s-a stabilit o pensie de întreținere în sarcina pârâtului, acesta nu a plătit-o niciodată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție ca nedovedită, apreciind că proba cu înscrisuri nu este coroborată cu alte probe, iar legătura de cauzalitate cu pârâtul nu este dovedită. În ceea ce privește ordonanța de clasare, arată că este un eveniment ce s-a petrecut în urmă cu doi ani, iar reclamanta a retras plângerea formulată, iar în ceea ce privește ultimul eveniment, acesta nu este dovedit.
Instanța, fiind lămurită, declară închise dezbaterile, în condițiile art.394 C.pr.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 11.08.2015, reclamanta L. N., in contradictoriu cu pârâtul L. I., a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se instituie următoarele măsuri: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei sau față de alte rude ale acesteia, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, respectiv locul de muncă din București, .. 83-86, sector 5, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondența sau în orice alt mod, cu victima, obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute, încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora, respectiv L. A. A., născut la data de 01.07.2009.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cursul serii de 10.08.2015, atât reclamanta, cât și mama sa, au fost agresate. Mai arată că aceste agresiuni sunt repetate, având loc ori de câte ori părțile se întâlnesc.
În susținere, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003.
Deși legal citat, pârâtul L. I. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală și a solicita probe în apărare, interesele sale fiind reprezentat de apărătorul din oficiu.
Instanța a administrat in cauză, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri, respectiv certificatul de divorț nr. 2283/28.02.2014 (f.3), ordonanța din data de 06.07.2015 pronunțată în dosarul nr. 4803/P/2015 de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București (f.5), referat cu propunere de clasare (f.6), certificatul de naștere al minorului L. A. A. (f.16), convenția autentificată sub nr. 181/28.01.2014 de BNP D. C. M. (f.17), certificatul medico-legal nr. A2/2463/14.05.2015 (f.18).
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta L. N. și pârâtul L. I. au fost căsătoriți, căsătoria acestora desfăcându-se la data de 28.02.2014 astfel cum rezultă din certificatul de divorț nr. 2283/28.02.2014 emis de BNP D. C. M. (f.3). Din căsătoria părților a rezultat minorul L. A. A. (f.16), a cărui locuință în urma divorțului părinților a fost stabilită la reclamantă (f.17).
Potrivit susținerilor reclamantei, pârâtul exercită violențe fizice și verbale asupra reclamantei și în prezența minorului în mod repetat.
În drept, conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, una sau mai multe măsuri cu caracter provizoriu, respectiv obligații sau interdicții astfel cum acestea sunt enumerate la lit. a) – h) din alin. 1 al art. 23.
Legea nr. 217/2003 prevede posibilitatea luării măsurilor respective pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, iar potrivit art. 5 lit. a și b, în sensul Legii nr. 217/2003, prin membru de familie se înțeleg și „ascendenții și descendenții” precum și „fostul soț/fosta soție”.
Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prevede că există violență în familie atunci când un membru de familie exercită împotriva altui membru al aceleiași familii, orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv dacă amenință cu asemenea acte, constrânge, sau privează în mod arbitrar de libertate.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenței din partea pârâtului a unor acte de violență fizică și psihică, în sensul art.3 din Legea nr.217/2003, exercitate asupra victimei reclamante, violențe care să fi pus în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea acesteia. Instanța apreciază că prevederile art.3 trebuie interpretate prin raportare la dispozițiile art.23 din legea nr.217/2003, în sensul că actele de violență generează o stare de pericol pentru victimă, pericol care trebuie să fie actual la momentul formulării cererii de emitere a ordinului de protecție.
Reclamanta a depus la dosar certificatul medico-legal nr. A2/2463/14.05.2015 (f.18) și din care rezultă că aceasta a prezentat unele leziuni traumatice însă aceasta nu a făcut nicio dovadă că acestea au fost provocate de către pârât.
În lipsa unor probe directe care să ateste caracterul violent al pârâtului față de reclamantă, certificatul medico-legal nu justifică luarea măsurilor solicitate de către reclamantă, aceasta din urmă nereușind să dovedească fără urmă de îndoială acuzațiile aduse pârâtului.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.
În baza art. 82 din Legea nr. 51/1995 și art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., în vigoare începând cu data de 06.06.2015, instanța va stabili suma de 130 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului P. V., care a acordat asistență juridică pârâtului și suma de 130 lei pentru avocat D. R. M., care a acordat asistență juridică reclamantei, onorarii ce se vor achita din fondurile Ministerului Justiției.
Reținând culpa procesuală a reclamantei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către Stat a sumei de 260 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocați din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta L. N., CNP_, cu domiciliul în București, ., nr. 6, ., ., sector 5, în contradictoriu cu pârâtul L. I., CNP_, cu domiciliul în București, ., nr. 7, ., ., sector 5, ca neîntemeiată.
Stabilește suma de 130 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului P. V., care a acordat asistență juridică pârâtului și suma de 130 lei pentru avocat D. R. M., care a acordat asistență juridică reclamantei, onorarii ce se vor achita din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă reclamanta la plata către stat a sumei de 260 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii avocați numiți din oficiu.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. F. Ț.
Red.RL, 2ex/24.08.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4300/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 5770/2015. Judecătoria... → |
|---|
