Poprire asigurătorie. Sentința nr. 4247/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4247/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 4247/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4247
Ședința publică din data de 03.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. S.
GREFIER: O. M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta R. D. I. și pe pârâții . SRL și . SA, având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile au avut loc la data de 06.05.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.05.2015 și apoi la data de 03.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 15.07.2013, sub nr._, pe reclamanta R. D. I. i-a chemat în judecată pe pârâții . SRL și . SA, solicitând rezoluțiunea contractului de vânzare servicii turistice nr.108/16.07.2012 și obligarea pârâtei . SRL la plata sumei de 1226 euro, în lei la data plății, reprezentând servicii de turism achitate, precum și plata daunelor morale în cuantum de 2000 euro, precum și obligarea pârâtei . SA la plata sumei de 1226 euro reprezentând despăgubiri în baza poliței de asigurare .-I nr. 1412/09.04.2012 pe care pârâta . SA o are cu . SRL.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat contractul de prestări servicii turistice nr. 108/16.07.2012 cu pârâta . SRL pentru un sejur de 7 nopți în perioada 27.08._12.
În dimineața plecării, asociatul unic al . SRL, dna. I. M., i-a comunicat un mail în care informa că societatea a intrat în incapacitate de plată și nu va putea să onoreze serviciile pentru plecarea din 27.08.2012.
Reclamanta a arătat că, la data de 02.11.2012, i-a adresat pârâtei . SA cererea de despăgubire înregistrată sub nr._, care a fost respinsă.
Se mai arată, totodată, că între . SRL și . SA există încheiată polița de asigurare .-I nr. 1412/09.04.2012.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1270, art. 1345, art. 1350, art. 1382, art. 1472, art. 1530, art. 1531, art. 1549, art. 1357, art. 1385 și urm, art. 16 din OG 21/1992.
În susținere, au fost anexate cererii de chemare în judecată, în copie, înscrisuri.
La data de 14.10.2014, prin serviciul registratură, pârâta . SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, față de împrejurarea că valoarea pagubei reclamante se încadrează fără a depăși în fanșiza la polița de asigurare, care rămâne în răspunderea turistului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a arătat că bonul de comandă este emis de firma B. C., astfel cum rezultă din antet, dar care este o altă entitate juridică decât B. C. DISTRIBUTION SRL, a cărui ștampilă este aplicată pe acest înscris, iar la data emiterii bonului de comandă, B. C. nu mai exista, astfel cum rezultă din evidențele Registrului Comerțului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a arătat că reclamanta nu a făcut dovada că ar deține un contract cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice și nici dovada raportului juridic de asigurare între B. C. și pârâta . SA, în vigoare la data producerii riscului.
De asemenea, reclamanta nu face dovada existenței niciunui raport de asigurare în care, pentru cazul în speță, să dețină calitatea de beneficiar al asigurării.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că, în speță, suma asigurată este de 50.000 USD, iar franșiza rămasă în răspunderea turistului și care se deduce în fiecare daună, este de 80%. Cum despăgubirea pretinsă de reclamantă este în sumă de 1226 Euro, sumă inferioară franșizei de 40.000 USD – rezultă că asigurătorul nu are nicio obligație de plată față de reclamantă.
La data de 14.10.2014, prin serviciul registratură, pârâta . SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, învederând că din cauza unor relații comerciale cu terții de care depindea la onorarea serviciilor contractante, a primit refuzul serviciilor contractate cu clienții săi, printre care și pentru serviciile turistice ale reclamantei, a anunțat-o pe aceasta în timp util.
Acesta incident a apărut tocmai pentru că o parte dintre colaboratorii săi, care au dorit cu orice preț eliminarea sa de pe piață, au introdus la data de 10.07.2012 la Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, dosarul nr._/3/2012, o acțiune având ca obiect procedura insolvenței sale.
Pârâta a mai precizat că a fost asigurată la . SA, cu polița de asigurare IF-I nr. 1412/09.04.2012, tocmai ca în cazul de față când persoana care a avut de suferit pentru neexecutarea serviciilor să fie despăgubită de societatea de asigurare
La data de 03.11.2014, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care arată că pârâta a recunoscut pretențiile sale, iar apărarea sa privind partenerul de afaceri care încearcă excluderea sa de pe piață, nu o poate exonera de răspunderea pentru prejudiciul cauzat.
În ceea ce o privește pe pârâta ., se arată că aceasta recunoaște că a încheiat cu . polița de asigurare nr. 1412/2012 aspect care rezultă și din înscrisurile de la dosar.
Reclamanta a depus la data de 03.02.2015, prin intermediul serviciului registratură, cerere precizatoare prin care a arătat că solicită rezilierea contractului de vânzare servicii turistice nr. 108/16.07.2012 și obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 1126 euro daune materiale cat și la 2000 euro daune morale. Totodată, s-a solicitat restituirea taxelor de timbru ce exced obiectului cauzei, astfel cum a fost precizat.
Prin încheierea din data de 11.03.2015, instanța a calificat excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive, invocate prin întâmpinare, drept apărări pe fondul cauzei.
În cauza, instanța a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea părților.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâta . SRL s-a încheiat contractul de vânzare servicii turistice nr. 108/16.07.2012 (filele 16-17), prin care pârâta se obliga să-i presteze reclamantei servicii turistice în destinația Hersonissos – C. în perioada 27.08._12, al hotel King Minos Palace, contra prețului de 1.126 Euro.
La data de 18.07.2012 a fost emisă și rezervarea biletului charter și voucherul (fila 19).
Prin chitanța . nr._ (fila 21) reclamanta a achitat prețul serviciilor contractate.
Pe data de 27.08.2012, ora 7:08 AM, reclamanta a fost informată pe mail de către pârâta . SRL că aceasta a intrat în incapacitate de plată și nu va putea să onoreze serviciile de plecare din aceeași zi.
În data de 10.07.2012 s-a introdus pe rolul Tribunalului București dosarul nr._/3/2012, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței pârâtei . SRL, din care s-a disjuns dosarul cu nr._/3/2013, finalizat cu respingerea cererii.
Pârâta . SRL a încheiat cu pârâta . SA, conform art. 24 alin. 1 din OG nr. 10/1999, polița de asigurare .-i nr. 1412/09.04.2012 (fila 81), perioada de valabilitate 10.04._13, cu o franșiză de 80%, iar suma asigurată de 50.000 USD.
Conform art. 7.1 din condițiile de asigurare, anexă la polița de asigurare, franșiza este partea de risc rămasă în răspunderea turistului, exprimată în procente din suma asigurată și se deduce din fiecare daună. Iar potrivit art. 10.8, din despăgubire se scade franșiza menționată pe poliță.
În drept, instanța reține că raporturile juridice contractuale dintre părți sunt supuse dispozițiilor legale în vigoare la data nașterii lor (16.07.2012), conform art. 3 din Legea nr. 71/2011, fiind așadar reglementate prin dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (Noul C.civ). Articolul 1270 C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, arătând în alineatul 1: contractul valabil are putere de lege între părțile contractante, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede: contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege. Totodată, art. 14 C.civ. stipulează că părțile trebuie să execute cu bună-credință obligațiile și drepturile ce le revin.
În cazul neexecutării culpabile a obligației izvorâte din contractul de vânzare-cumpărare, contract sinalagmatic cu executare dintr-o dată, sancțiunea ce intervine este rezoluțiunea, sancțiune ce constă în desfacerea contractului atât pentru viitor, cât și pentru trecut, cu consecința restituirii prestațiilor efectuate până la momentul intervenirii rezoluțiunii.
Astfel, potrivit art. 1516 alin. (2) pct. 2 Cod civil, atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului, în condițiile art. 1549-1550 Cod civil. Aceeași sancțiune este stabilită și prin art. 1724 Cod civil.
Cu privire la critica potrivit cu care între părți nu s-a încheiat un contract de prestări servicii de turism, deoarece bonul de comandă nu îndeplinește condițiile obligatorii prevăzute de Ordinul MTCT nr. 516/2005, instanța o apreciază neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 din OG nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, agenția de turism touroperatoare sau detailistă este obligată să furnizeze turistului un bon de comandă numai în cazul solicitării unor pachete de servicii turistice care nu fac parte din oferta agenției de turism. A.. 2 prevede că ia naștere contractul în momentul în care turistul primește confirmarea scrisă a rezervării, ce se transmite de organizatorul sau detailistul călătoriei turistice, care acționează în numele organizatorului, în cel mult 60 de zile calendaristice de la data semnării bonului de comandă.
După cum recunoaște pârâta . SRL, în urma confirmării rezervării, a fost emisă și rezervarea biletului charter și voucherul.
În plus, Ordinul MTCT nr. 516/2005 nu prevede sancțiunea nulității contractului de prestări servicii de turism în cazul în care nu se respectă întocmai modelul de bon de comandă din anexa ordinului. Iar contractul încheiat între părți cuprinde clauzele prevăzute în art. 12 din OG nr. 107/1999.
Conform art. 15 din OG nr. 107/1999, în cazul în care agenția de turism este nevoită să modifice una dintre prevederile esențiale ale contractului, aceasta are obligația să informeze turistul cu cel puțin 15 zile înainte de data plecării. Cu atât mai mult, agenția de turism era obligată să informeze turistul cu cel puțin 15 zile înainte de data plecării că nu este posibil să-și onoreze obligațiile asumate prin contract.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, iar potrivit art. 20 alin. 1 din OG nr. 107/1999 este răspunzătoare pentru buna executare a obligațiilor asumate prin contract, inclusiv în situația în care aceste obligații trebuiau îndeplinite de către o altă agenție de turism sau de către alți prestatori de servicii, instanța constată că intervine rezoluțiunea, respectiv desfacerea contractului, cu consecința restituirii prestațiilor efectuate până la momentul intervenirii rezoluțiunii.
Pentru aceste considerente, instanța va dispune rezoluțiunea contractului de prestări servicii turistice nr. 108/16.07.2012.
Art. 18 din OG nr. 107/1999 prevede că în cazurile menționate la art. 15 și 16 turistul are dreptul să solicite agenției de turism și o despăgubire pentru neîndeplinirea prevederilor contractului inițial, iar în art. 21 alin. 1 se arată că pentru daunele materiale cauzate de nerespectarea de către agenția de turism organizatoare a serviciilor cuprinse în contract, responsabilitatea acesteia privind despăgubirea turistului nu poate depăși de două ori prețul pachetului de servicii turistice înscris în contract.
Fiind în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul desființat, pârâta . SRL trebuie să-i achite reclamantei, cu titlu de daune materiale, prețul serviciilor turistice achitate și de care nu a mai beneficiat, în cuantum de 1.226 Euro.
Reținând că pârâta . SRL a încheiat cu pârâta . SA, polița de asigurare .-i nr. 1412/09.04.2012, valabilă la momentul încheierii contractului de prestări servicii de turism, cu o franșiză de 80%, suma asigurată de 50.000 USD, iar din despăgubire se scade franșiza menționată pe poliță, instanța apreciază că asigurătorul este obligat să suporte 20% din daunele materiale la care este obligată pârâta, restul de 80% rămânând în sarcina acesteia din urmă.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamantă, instanța constată că raporturile juridice dintre reclamantă și pârâta . SRL sunt contractuale, pentru neîndeplinirea obligațiilor, acesta fiind datoare să repare și daunele morale, nu numai materiale, pentru aceleași considerente de mai sus.
Referitor la angajarea răspunderii pârâtei . SA, instanța constată că sunt incidente dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală, între această pârâtă și reclamantă neexistând raporturi juridice directe.
În orice stat de drept relațiile dintre membrii societății trebuie să se bazeze pe respect și bună-credință, respectând principiul solidarității sociale și al moralei. În ipoteza în care comportamentul unui membru al societății încalcă aceste exigențe, legiuitorul a instituit un remediu juridic prin care persoana vinovată de lezarea drepturilor și intereselor legitime ale altei persoane să fie sancționată și obligată la repararea prejudiciului produs.
În acest sens, prin art. 1349 alin. (1) și (2) C.civ. se arată că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane și cel care, având discernământ încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Totodată, conform art. 1357 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru culpa cea mai ușoară.
Din economia acestor dispoziții legale reies condițiile în care poate opera răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, și anume: să existe o faptă ilicită, fapta ilicită să fie săvârșită cu vinovăție, prin fapta ilicită săvârșită cu vinovăție să se creeze un prejudiciu (material și/sau moral), respectiv să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat.
Instanța constată că în cauză există în materialitatea ei fapta ilicită a pârâtei . SA, respectiv refuzul de a-și respecta obligațiile asumate față de pârâta . SRL prin polița de asigurare .-i nr. 1412/09.04.2012, respectiv de a o despăgubi pe reclamantă.
Prejudiciul constă în trauma suferită de reclamată când a aflat că nu poate să-și recupereze prejudiciul nici măcar de la asigurător și în stresul la care a fost supusă în demersurile pe care le-a efectuat pentru a-și recupera banii achitați drept preț al contractului de prestări servicii, fiind nevoită și să pornească un proces civil, deși, potrivit art. 24 alin. 1 din OG nr. 107/1999 și poliței de asigurare încheiată cu cealaltă pârâtă, pârâta era obligată să o despăgubească.
Cu privire la condiția legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, instanța constată că aceasta există, prejudicierea reclamantei fiind consecința inerentă faptei ilicite identificate și analizate în cele ce preced.
În ceea ce privește vinovăția, art. 16 din Codul civil definește cele patru forme ale vinovăției. În cauză interesează definiția culpei fără prevedere care este dată de alin. 3 al articolului menționat: ”fapta este săvârșită din culpă atunci când autorul nu prevede rezultatul faptei sale deși trebuia să-l prevadă.” Așadar, pârâta trebuia să prevadă faptul că neonorarea propriilor obligații va produce prejudicii reclamantei, fiind astfel vinovată de producerea prejudiciului.
Pentru motivele expuse anterior, instanța va obliga pârâtele să plătească reclamantei, . SRL în proporție de 80%, iar . SA în proporție de 20%, 1.226 Euro daune materiale și 2.000 Euro daune morale (la cursul BNR de la data plății).
Pârâtele fiind în culpă procesuală, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, vor fi obligate în solidar să suporte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, în cuantum de 1.276,14 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
În ceea ce privește cererea de restituire a taxelor de timbru ce exced obiectul cauzei, astfel cum a fost precizat, instanța are în vedere disp. art. 37 din OUG nr. 80/2013 priv. taxele judiciare de timbru, care prevăd că în cazul în care se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară. Cum taxa de timbru a fost stabilită prin raportare la pretențiile solicitate inițial, iar acestea au fost reduse prin cererea precizatoare, instanța va respinge neîntemeiată cererea de restituire a taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta R. D. I., cu domiciliul procesual ales la avocat T. C., cu sediul în București, .. 106, sector 1, în contradictoriu cu pârâții . SRL (CUI_), cu sediul în București, ., ., parter, ., și . SA (CUI_), cu sediul în București, .. 11, ., ., sector 3.
Dispune rezoluțiunea contractului de prestări servicii turistice nr. 108/16.07.2012.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei, . SRL în proporție de 80%, iar . SA în proporție de 20%, 1.226 Euro daune materiale și 2.000 Euro daune morale (la cursul BNR de la data plății).
Obligă pârâtele, în aceleași proporții, la plata către reclamantă a sumei de 1.276,14 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei judiciare de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. S. O. M. P.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4307/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4272/2015. Judecătoria... → |
|---|
