Pretenţii. Sentința nr. 5349/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5349/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 5349/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.5349
Ședința publică din data de 09.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. și pe pârâții Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, C. L. S. 5 București, prin Primar, U. administrativ-teritorială a Sectorului 5 București, prin Primar și Administrația D. Public S. 5 și chematul în garanție S.C. D. I. Exim S.R.L.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a dispus amânarea pronunțării, succesiv, pentru 24.06.2015, 03.07.2015, respectiv pentru astăzi, 09.07.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 10.02.2014, sub nr._, reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A., în contradictoriu cu pârâții Primăria S. 5, prin Primar și C. L. S. 5, prin Primar, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 8.526,57 lei, compusă din 6.878,17 lei reprezentând c/val despăgubirilor achitate de O. asiguratului Casco pentru reparația autoturismului cu numărul de înmatriculare_, din suma de 1.648,4 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal și dobânda penalizatoare calculată de la data plății despăgubirilor, respectiv 21.04.2011 și până la data introducerii acțiunii, precum și la plata dobânzii legale aferente calculată în continuare până la achitarea integrală a debitului. Totodată, a solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 24.03.2011, în timp ce numitul M. A. conducea auto cu nr._, în București, . Giurgiului către Rocar, a fost implicat într-un accident rutier produs din cauza unei gropi nesemnalizate aflată în carosabil. Având în vedere că autoturismul păgubit era asigurat Casco, conform poliței AVA nr._, s-a întocmit dosarul de daună AVA/MB/_/11 și a achitat asiguratului despăgubire în cuantum de 6.878,17 lei la data de 21.04.2011.
Ținând cont că despăgubirea a fost achitată în baza poliței de asigurare Casco, în conformitate cu prevederile art.2210 C.civ., reclamanta a menționat că înțelege să recupereze această sumă de la persoana vinovată de producerea accidentului, fiind astfel îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită constând în neîndeplinirea obligației de întreținere în stare tehnică corespunzătoare a arterei pe care pârâtele o administrează, potrivit art.5 din O.U.G. nr.195/2002; prejudiciul dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei și culpa pârâtelor ce îmbracă forma neglijenței prevăzute de art.1349 și art.1357 C.civ., constând în neîndeplinirea obligațiilor stabilite de lege.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.194 C.pr.civ., art.1349, art.1357 și art.2210 alin.1 C.civ., O.U.G. nr.195/2002, Legea nr.136/1995, art.112 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 569,28 lei, conform art.3 alin.1 lit.c și lit.b coroborat cu art.34 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
În data de 14.04.2014, pârâții Primăria Sectorului 5 București și C. L. S. 5 au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând, totodată, și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei și excepția lipsei calității procesual pasive a celor două pârâte, iar pârâta Primăria Sectorului 5 București și excepția lipsei capacității sale de folosință.
În motivarea în fapt a întâmpinării, cu privire la excepțiile invocate, pârâtele au învederat instanței faptul că, potrivit art. 2519 C.civ., dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare se prescrie în termen de doi ani, astfel că, având în vedere prevederile art.2527 C.civ., dreptul la acțiune în materia asigurărilor împotriva celui pretins răspunzător, s-a prescris.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor, au învederat faptul că acestea nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât prin Hotărârea nr.23/04.08.2008 a Consiliului L. S. 5 s-a aprobat Regulamentul de Organizare și Funcționare al Administrației D. Public S. 5, prin care au fost delegate atribuțiile de administrare a rețelei stradale din raza Sectorului 5 București, Administrației D. Public S. 5.
Pe fondul cauzei, au menționat că nu sunt îndeplinite elementele angajării răspunderii civile delictuale a celor două pârâte, având în vedere faptul că pretențiile reclamantei nu sunt susținute de dovezi concludente.
În drept, pârâtele au invocat dispozițiile art.205 C.civ, art.2519 C.civ., art.2527 C.civ., art.2528 C.civ., O.U.G. nr.195/2002, Legea nr.136/1995.
În data de 20.05.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
La termenul din 30.06.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare, arătând că înțelege să completeze cadrul procesual, cu introducerea în cauză, în calitate de pârâte, pe de o parte, a Unității A.-Teritoriale a Sectorului 5 București, prin Primar, iar, pe de altă parte, a Administrației D. Public S. 5 București.
În data de 27.08.2014, pârâții P. S. 5 prin Primar, C. L. S. 5, prin Primar, U. A.-Teritorială a Sectorului 5, prin Primar au depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei S. 5 București și a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. S. 5, prin Primar, C. L. S. 5, prin Primar, U. A.-Teritorială a Sectorului 5, prin Primar, iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
În data de 09.10.2014, pârâta Administrația D. Public S. 5 a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, netemeinică și nesusținută cu probe concludente, invocând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a sa întrucât la data producerii accidentului se executau lucrări de reabilitare a sistemului rutier, inclusiv în zona 13 din care face parte . reiese și din contractul de lucrări cu nr. 8450/22.04.2009, încheiat între instituția sa și firma S.C. D. I. Exim S.R.L., arătând totodată că răspunzătoare de prejudiciul creat este firma firma S.C. D. I. Exim S.R.L.
Pe fondul cauzei, a menționat că pretențiile reclamantei nu sunt susținute de dovezi sub aspectul întrunirii elementelor care pot conduce la angajarea răspunderii civile delictuale a sa, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art.1357 și urm. C.civ.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata dobânzii, apreciază că acest capăt de cerere este neîntemeiat, având în vedere dispozițiile art.22 din Legea nr.136/1995 care limitează drepturile asigurătorului la limitele indemnizației plătite. De asemenea, susține că reclamanta urmărește o îmbogățire fără just temei, solicitând plata dobânzii de la data plății către asiguratul Casco, nu de la data introducerii acțiunii, fiind evident interesul reclamantei de a introduce acțiunea cât mai târziu, pentru a cumula o dobândă mai mare.
În drept, pârâta Administrația D. Public S. 5 a invocat dispozițiile art.205 C.pr.civ., art.1357 și urm. C.civ., Legea nr.136/1995.
În data de 09.10.2014, pârâta Administrația D. Public S. 5 București a depus la dosarul cauzei o cerere de chemare în garanție a S.C. D. I. Exim S.R.L., solicitând scoaterea sa din cauză și obligarea acestei firme la plata despăgubirilor către reclamantă, arătând că aceasta avea obligația de a semnaliza lucrările, iar în caz de producere de eveniment rutier ca urmare a stării tehnice a drumului sau a semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor ori a lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor răspunde contravențional, civil sau penal, după caz.
În drept, a invocat dispozițiile art.72-74 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 13.10.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția invocată de pârâții P. S. 5, prin Primar și C. L. S. 5, prin Primar, a prescripției extinctive a dreptului material al reclamantei, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii sus-menționate.
La termenul din data de 17.11.2014, instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., a încuviințat părților proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, iar reclamantei și proba cu expertiză tehnică judiciară auto, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
Prin încheierea de ședință din data de 09.03.2015, instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție a S.C. D. I. Exim S.R.L., formulată de pârâta Administrația D. Public S. 5, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii sus-menționate.
La termenul din data de 15.06.2015, instanța a rămas în pronunțare, în principal, pe excepțiile unite cu fondul, respectiv a lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. S. 5, prin Primar, C. L. S. 5, prin primar și U. A.-Teritorială a Sectorului 5, prin Primar, a lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. S. 5, prin Primar, precum și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația D. Public S. 5 București, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei, toate acestea aferent cererii de chemare în judecată principale, precum și pe cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta Administrația D. Public S. 5, amânând pronunțarea, succesiv, pentru 24.06.2015, 03.07.2015, respectiv pentru 09.07.2015.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma excepției invocate de pârâta Primăria Sectorului 5 București, prin Primar a lipsei capacității sale procesuale de folosință, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.32 alin.1 C.pr.civ., “orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală: c) formulează o pretenție și d) justifică un interes”, iar potrivit dispozițiilor art.56 alin.1 și alin.2 C.pr.civ., “poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile”, “cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii”.
Raportând dispozițiile legale anterior menționate la situația de fapt din prezenta cauză, instanța reține că pârâta Primăria Sectorului 5 București, prin Primar are capacitate procesuală de folosință, având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art.56 alin.2 C.pr.civ., pot sta în judecată și entitățile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii, cum este cazul unei și al primăriei, iar aceasta fără ca legiuitorul să facă vreo diferență în privința calității acestor entități, de reclamante sau pârâte. Or, unde legiuitorul nu distinge, nici interpretului nu îi este îngăduit să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Cu mențiunea că și în vechea reglementare, potrivit dispozițiilor art.41 alin.1 C.pr.civ. (1865), asociațiile, societățile sau alte entități care nu aveau personalitate juridică puteau sta în judecată (numai) ca pârâte, dacă aveau organe proprii de conducere.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârâta Primăria Sectorului 5 București, prin Primar a lipsei capacității sale procesuale de folosință.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâta Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, pârâtul C. L. S. 5 București, prin Primar, pârâta U. administrativ-teritorială a Sectorului 5 București, prin Primar, și pârâta Administrația D. Public S. 5, și anume, a lipsei calității lor procesuale pasive, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.998 C.civ. (1864) – aplicabil conform art.6 alin.2 C.civ. (2009), coroborat cu art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil – „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform prevederilor art.999 C.civ. „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
Or, prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înțelege orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, fiind încălcat tocmai principiul de drept conform căruia nimănui nu-i este permis să aducă, pirn fapta sa, comisivă sau omisivă, vreo vătămare unei alte persoane, adică drepturilor subiective ale acesteia.
Pe cale de consecință, obligația încălcată prin săvârșirea unei fapte ilicite este o obligație legală, cu caracter general, care revine tuturor – obligația de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite, fiind vorba despre o obligație de a nu face.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, aceasta presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, adică, prin raportare la cele mai sus arătate cu privire la fapta ilicită, persoana chemată în judecată de reclamant pentru a se constata dacă în privința ei sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, ceea ce nu se poate cunoaște decât pe baza ansamblului probelor administrate în cauză, pe fondul cauzei, tocmai întrucât obligația de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite este o obligație cu caracter general, determinarea subiectului pasiv al raportului obligațional fiind tocmai cel ce urmează a se stabili în final, prin analizarea condițiilor acestui tip de răspundere civilă.
Pentru aceste considerente, întrucât apărările invocate de către pârâți, prin invocarea excepției lipsei calității lor procesuale pasive, sunt apărări de fond, vizând condițiile răspunderii civile delictuale pe care acești pârâți nu le consideră întrunite în persoana lor, instanța va respinge ca neîntemeiate toate excepțiile invocate de fiecare dintre pârâți, și anume, Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, C. L. S. 5 București, prin Primar, U. administrativ-teritorială a Sectorului 5 București, prin Primar, și Administrația D. Public S. 5, a lipsei calității lor procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanța reține că la data de 24.03.2011, numitul Măxinoiu A. a condus pe . București, din direcția Giurgiului către ROCAR, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ – conform certificatului de înmatriculare de la fila 15 –, asigurat CASCO la societatea reclamantă conform poliței . nr._/02.07.2010, valabilă aferent perioadei 05.07.2010 – 04.07.2011 (fila 21).
Din declarația conducătorului auto Măxinoiu A. din data de 29.03.2011, rezultă că acesta a lovit o groapă din carosabilul Verigei, din municipiul București, din direcția Giurgiului către ROCAR, iar în urma impactului cu aceasta, autovehiculul a suferit o . avarii, constând în jantă stânga față îndoită și cauțiuc tăiat, jantă stânga spate îndoită și cauciuc tăiat.
În urma acestui fapt, autovehiculului i-au fost cauzate o . avarii, conform notei de constatare de la fila 19.
Totodată, instanța reține că în urma instrumentării dosarului de daună nr.AVA/MB/_/11, întrucât a fost reparat autovehiculul avariat, reclamanta a achitat, cu titlu de indemnizație de asigurare, suma de 6.878,17 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturii fiscale . nr._/12.04.2011 (fila 12), emisă conform devizului (fila 13), având în vedere și acceptul de plată doar pentru suma de 6.878,17 lei (fila 10).
În drept, conform dispozițiilor art.998 C.civ. (1864) – aplicabil conform art.6 alin.2 C.civ. (2009), coroborat cu art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil – „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform prevederilor art.999 C.civ. „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
Din cuprinsul dispozițiilor articolelor citate, rezultă că pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este necesară dovedirea existenței, cumulativ, a patru condiții, și anume: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, respectiv vinovăția făptuitorului, sub forma intenției (dolului) sau a culpei (neglijenței sau imprudenței).
În ceea ce privește prima dintre condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, și anume prejudiciul, acesta constă în efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite a unei alte persoane. El trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: să fie cert, atât în privința existenței, cât și a posibilității de evaluare și să nu fi fost reparat.
Totodată, răspunerea civilă delictuală este caracterizată de principiul reparării integrale a prejudiciului, fiind supuse reparării, pe de o parte, atât pierderea suferită de cel prejudiciat, adică paguba efectivă (damnum emergens), cât și câștigul nerealizat ca urmare a faptei ilicite (lucrum cesans), iar, pe de altă parte, atât prejudiciul previzibil, cât și prejudiciul imprevizibil, toate acestea indiferent de forma de vinovăție, deci chiar și pentru cea mai mică culpă (culpa levissima).
Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert, actual și nereparat, ceea ce probează existența și întinderea prejudiciului fiind atât documentul intrare în reparație/nota constatare (fila 14), întocmită în dosarul de daună nr.AVA/MB/_/11. Din toate aceste înscrisuri, rezultă că asiguratul a suferit un prejudiciu ce constă în avarierea autovehiculului proprietatea sa. Astfel, se poate observa că prejudiciul este cert din punctul de vedere al existenței sale.
Din punctul de vedere al întinderii prejudiciului, instanța constată că există certitudine și cu privire la acest aspect, aceasta fiind dovedită cu factura fiscală . nr._/12.04.2011 (fila 12), emisă conform devizului (fila 13), de S.C. Autoklass Center S.R.L. în urma efectuării reparației autoturismului.
Cât privește condiția prejudiciului de a nu fi fost reparat, instanța constată că păgubitului-asigurat i-a fost reparat prejudiciul prin plata indemnizației de asigurare de către reclamantă, în cuantum de 6.878,17 lei, acesta fiind și scopul încheierii între părți a contractului de asigurare facultativă pentru avarii și furt a autovehiculului cu pricina. Iar întrucât indemnizația de asigurare are caracter de despăgubire, păgubitul nu ar putea cumula această indemnizație cu reparația din partea autorului delictului civil, spre deosebire de situația asigurărilor de persoane unde indemnizația de asigurare, fiind o măsură de prevedere și economisire, se poate cumula de către victimă cu despăgubirea din partea autorului faptei. În schimb, în speță, societatea de asigurare – reclamanta – este ea însăși îndreptățită, pe calea acestei acțiuni în regres, să pretindă plata despăgubirii pârâtei, în limita indemnizației de asigurare plătite, în temeiul subrogației legale ce a operat, în conformitate cu prevederile art.22 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, raportat la prevederile art.1106 și 1109 C.civ. Iar întrucât subrogația legală reprezintă un veritabil mijloc de transmitere legală a dreptului de creanță, cu toate garanțiile și accesoriile sale, condiția prejudiciului de a nu fi fost reparat este îndeplinită, ea analizându-se, pentru toate aceste motive, în persoana reclamantei în raport cu făptuitorii, ce au rămas pe mai departe obligați la repararea prejudiciului, deși nu față de păgubitul inițial.
Totodată, instanța reține că repararea prejudiciului trebuia efectuată de îndată, cei care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă juridică ilicită fiind de drept în întârziere, prin aceea că s-a încălcat o obligație de a nu face, ceea ce rezultă din dispozițiile art.1078 C.civ. (1864), conform cărora “dacă obligația consistă în a nu face, debitorul, care a călcat-o, este dator de a da despăgubiri pentru simplul fapt al contravenției”. Or, instanța reține că reclamanta a suferit și un prejudiciu rezultat din întârzierea la plata de îndată a contravalorii despăgubirii, prejudiciu pe care aceasta l-a apreciat ca fiind determinat prin raportare la nivelul dobânzii legale, prin raportare la suma de 6.878,17 lei, începând cu data de 21.04.2011 – data achitării indemnizației de asigurare către asigurat, conform dovezii de la fila 9 –, până la data plății efective a debitului principal de 6.878,17 lei.
Or, instanța consideră faptul că este neîntemeiată apărarea conform căreia, în temeiul art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, societatea de asigurare nu se subrogă în drepturile asiguratului, pe calea acțiunii în regres, decât în limitele indemnizației plătite către acesta, deci fără a putea solicita și dobânzi. Este neîntemeiată această apărare, urmând a fi respinsă, întrucât, în temeiul art.22 alin.1 din legea sus-menționată, raportat la prevederile art.1106 și 1109 C.civ, a operat subrogația legală a reclamantei în toate drepturile păgubitului, deci și în drepturile cu caracter accesoriu dreptului de creanță cum este dreptul de a pretinde dobânda legală. Iar subrogația s-a făcut în limita indemnizației de asigurare plătite de către reclamantă, întrucât dobânda legală se calculează în legătură cu această sumă. Fără acordarea daunelor-interese moratorii (pentru execurarea cu întârziere a obligației de reparare a prejudiciului, în speță, de plată a sumei de bani în cuantum de 6.878,17 lei către reclamantă), s-ar produce o îmbogățire fără just temei a persoanei răspunzătoare de producerea pagubei, de la momentul plății de către reclamantă a indemnizației și până la achitarea debitului de către persoana răspuzătoare.
Instanța consideră faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art.43 C.. comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile,” – aplicabil conform art.6 alin.2 C.civ. (2009), coroborat cu art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, fapta ilicită și subrogația legală a asigurătorului operând, ambele, în anul martie, respectiv aprilie 2011, deci înainte de . Legii nr.71/2011, care a abrogat dispozițiile art.43 C.. aceasta, întrucât litigiul are natură comercială, acțiunea în regres exercitată de către asigurător împotriva persoanelor culpabile de proceducerea unui accident reprezintă un litigiu în materie comercială, după cum s-a decis de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii care a făcut obiectul deciziei nr.XXIII/19.03.2007, având în vedere, totodată, că potrivit art.2 din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, activitatea de regres a asigurătorului împotriva terțului răspunzător de producerea pagubei este calificată ca fiind activitate de asigurare; or, în lumina art.3 pct.17 C.. comerț și „asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții,” text ce se completează cu prevederile art.6 alin.1 C.. de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții sunt fapte de comerț numai în ce privește pe asigurător.” Iar conform art.56 C.. este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în cât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel.”
În concluzie, persoana răspunzătoare de producerea unei pagube, ca debitoare a obligației de plată a unei sume de bani, fiind de drept în întârziere din momentul exigibilității obligației, datorează și dobânzi de la această dată, ce curg de drept, până în momentul îndeplinirii de către această persoană a obligației. Iar data de când obligația este scandentă (exigibilă) este cea în care reclamanta a efectuat plata către asigurat, adică în anul 2011.
Mai departe, pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală, este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită, ceea ce se apreciază în mod obiectiv, făcându-se abstracție, la acest moment, de orice atitudine subiectivă a făptuitorului față de fapta sa. Este ilicită fapta unei persoane dacă s-a efectuat cu încălcarea normelor juridice care îi reglementează comportamentul.
Or, conform dispozițiilor art.5 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.” Persoanelor indicate în textul sus-arătat le incumbă o obligație de a face – de a fi înlăturat obstacolele din carosabil, o groapă fiind un astfel de obstacol (a se vedea raportul de expertiză – filele 270-274). Deci, fapta ilicită a constat într-o inacțiune, existând obligația legală să acționeze (să înlăture obstacolele din carosabil).
În privința persoanei căreia îi incumba această obligație de a acționa, instanța reține că aceasta este pârâta Administrația D. Public S. 5, iar aceasta, față de dispozițiile art.2-4 din H.C.G.M.B. nr.254/2008 privind administrarea rețelei stradale principale și a lucrărilor de artă din municipiul București și abrogarea Hotărârii C.G.M.B. nr.235/2005 cu modificările și completările ulterioare, conform cărora “Administrația Străzilor va administra rețeaua principală de străzi, piețe publice și lucrări de artă ale municipiului București cuprinse în anexele 1 și 2”, iar “celelalte artere, piețe publice și lucrări de artă se administrează de către Consiliile locale ale sectoarelor 1-6 în aria cărora se află”, din studierea celor două anexe rezultând că . a avut loc evenimentul rutier din prezenta cauză – nu se regăsește în rețeaua principală de străzi, fiind, astfel, în administrarea C. L. S. 5 București, în subordinea căruia se află pârâta Administrația D. Public S. 5, obiectivul pentru care a fost creată aceasta, fiind, printre altele, de a întreține și repara drumurile, de a asigura și a răspunde de starea de viabilitate a acestora (prin Secția Întrețineri Reparații Drumuri), astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art.1 și art.26 din H.C.L.S. 5 nr.23/2008 privind modificarea Organigramei, Statului de Funcții și Regulamentului de Organizare și Funcționare ale Administrației D. Public S. 5, toate acestea coroborat cu dispozițiile din H.C.L.S. 5 nr.39/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Administrației D. Public S. 5, prin care s-a stabilit ca Administrația D. Public S. 5 să execute lucrări de întreținere și reparare a drumurilor, să asigure și să răspundă de starea de viabilitate a acestora, de pe teritoriul Sectorului 5.
Toate acestea exclud, în condițiile prezentei acțiuni, angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, C. L. S. 5 București, prin Primar și U. administrativ-teritorială a Sectorului 5 București, prin Primar, date fiind dispozițiile legale anterior menționate, prin care se derogă de la dispozițiile de drept comun, și anume, cele cuprinse în O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, conform cărora “administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale de pe raza administrativ-teritorială a acestora” (art.22), coroborat cu prevederile art.36 alin.2 lit.c din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, care conferă consiliului local atribuții privind administrarea drumului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
Mai departe, instanța consideră că tocmai această faptă juridică ilicită a determinat prejudiciul indicat mai sus în patrimoniul reclamantei, existând între aceste două condiții un raport de cauzalitate, ceea ce rezultă din ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, inclusiv din concluziile raportului de expertiză tehnică, conform cărora avariile produse autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ pot proveni din impactul cu o groapă din carosabil, ceea ce se coroborează cu cele cuprinse în înscrisul de constatare a pagubelor întocmit de către inspectorul de daună din cadrul societății-reclamante. Totodată, este de reținut că în pricina de față nu era necesară întocmirea unei constatări de către agentul de circulație, întrucât nu s-a constatat nicio contravenție. Iar aprecierea forței probante a unor înscrisuri – inclusiv documentul de introducere în reparație – este efectuată de către instanță, prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei.
În legătură cu ultima condiție a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, și anume, vinovăția (culpa), instanța consideră că acest element rezultă din contextul faptic al cauzei, fapta fiind săvârșită din neglijență, în sensul definiției conținute de art.19 alin.1 pct.2 lit.b C.pen., potrivit căruia „fapta este săvârșită din culpă când infractorul: (...) b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.” În raportul de expertiză se accentuează faptul că urmarea păgubitoare (avarierea autovehiculului) se putea produce din pricina impactului cu o groapă din carosabil, de unde că o eventuală culpă a persoanei păgubite (ce nu rezultă din datele speței) nu ar conduce la excluderea vinovăției, față de faptul că răspunderea civilă delictuală este antrenată și pentru cea mai mică culpă (culpa levissima).
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, C. L. S. 5 București, prin Primar, U. administrativ-teritorială a Sectorului 5 București, prin Primar și Administrația D. Public S. 5 și va obliga pârâta Administrația D. Public S. 5 să plătească reclamantei suma de 6.878,17 lei reprezentând contravaloare despăgubire și suma reprezentând dobânda legală, prin raportare la suma de 6.878,17 lei, începând cu data de 21.04.2011 și până la data plății efective a debitului principal de 6.878,17 lei. Totodată, instanța va respinge cererea de chemare în judecată a reclamantei față de pârâții Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, C. L. S. 5 București, prin Primar și U. administrativ-teritorială a Sectorului 5 București, prin Primar, ca neîntemeiată.
Mai departe, instanța va admite cererea pârâtei Administrația D. Public S. 5 de chemare în garanție a S.C. D. I. Exim S.R.L. și va obliga chemata în garanție S.C. D. I. Exim S.R.L. la plata în favoarea pârâtei Administrația D. Public S. 5 a sumei de 6.878,17 lei reprezentând contravaloare despăgubire și a sumei reprezentând dobânda legală, prin raportare la suma de 6.878,17 lei, începând cu data de 21.04.2011 și până la data plății efective a debitului principal de 6.878,17 lei, în condițiile în care din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că pârâta Administrația D. Public S. 5 are dreptul să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri, în sensul dispozițiilor art.72 alin.1 C.pr.civ., împotriva chematei în garanție S.C. D. I. Exim S.R.L., în baza contractului de lucrări nr.8450/22.04.2009, încheiat între pârâtă și chemata în garanție, în temeiul căruia chemata în garanție a efectuat lucrări de reabilitare sistem rutier inclusiv pe . de către chemata în garanție, care nu a înțeles să formuleze întâmpinare și care s-a prezentat la termenul de judecată din 15.06.2014, prin reprezentant convențional, lăsând la aprecierea instanței soluționarea cererii de chemare în garanție.
În temeiul art.451 alin.1 și art.453 alin.1 C.pr.civ., având în vedere soluția de admitere a cererii, pârâta Administrația D. Public S. 5 fiind partea care a căzut în pretenții, instanța o va obliga să plătească reclamantei suma de suma 2.409,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 569,28 lei taxe judiciare de timbru (fila 35), suma de 600 lei onorariu expert (fila 235), iar suma de 1.240 lei onorariu avocat (fila 121), respingând ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în ceea ce îi privește pe ceilalți pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârâta Primăria Sectorului 5 București, prin Primar a lipsei capacității sale procesuale de folosință.
Respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârâta Primăria Sectorului 5 București, prin Primar a lipsei calității sale procesuale pasive.
Respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârâtul C. L. S. 5 București, prin Primar a lipsei calității sale procesuale pasive.
Respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârâta U. administrativ-teritorială a Sectorului 5 București, prin Primar a lipsei calității sale procesuale pasive.
Respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârâta Administrația D. Public S. 5 a lipsei calității sale procesuale pasive.
Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat „P. D.”, din București, ..1, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâții Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, C. L. S. 5 București, prin Primar, U. administrativ-teritorială a Sectorului 5 București, prin Primar, toți cu sediul în București, ..29-31, sector 5 și Administrația D. Public S. 5, cu sediul procesual ales în București, ..36-38, sector 5.
Obligă pârâta Administrația D. Public S. 5 să plătească reclamantei suma de 6.878,17 lei reprezentând contravaloare despăgubire și suma reprezentând dobânda legală, prin raportare la suma de 6.878,17 lei, începând cu data de 21.04.2011 și până la data plății efective a debitului principal de 6.878,17 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții Primăria Sectorului 5 București, prin Primar, C. L. S. 5 București, prin Primar și U. administrativ-teritorială a Sectorului 5 București, prin Primar.
Admite cererea pârâtei Administrația D. Public S. 5 de chemare în garanție a S.C. D. I. Exim S.R.L., cu sediul în București, ., sector 5.
Obligă chemata în garanție S.C. D. I. Exim S.R.L. la plata în favoarea pârâtei Administrația D. Public S. 5 a sumei de 6.878,17 lei reprezentând contravaloare despăgubire și a sumei reprezentând dobânda legală, prin raportare la suma de 6.878,17 lei, începând cu data de 21.04.2011 și până la data plății efective a debitului principal de 6.878,17 lei.
Obligă pârâta Administrația D. Public S. 5 să plătească reclamantei S.C. O. V. Insurance Group S.A. suma de 2.409,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 569,28 lei taxe judiciare de timbru, suma de 600 lei onorariu expert, iar suma de 1.240 lei onorariu avocat, respingând ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în ceea ce îi privește pe ceilalți pârâți.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 8 ex./07.11.2015
Se vor efectua 6 .>
Judecătoria Sectorului 5 București – Secția civilă
Dosar nr._
PROCES-VERBAL,
Încheiat astăzi, 07.11.2015
Subsemnata, A.-R. P., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București, am încheiat prezentul proces-verbal la data de 07.11.2015, întrucât am constatat, cu ocazia redactării hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr._, că din acesta lipsesc filele 187-210, constând în acte atașate cererii de chemare în garanție, formulate de pârâta Administrația D. Public S. 5, la care acte pârâta face referire inclusiv în cerere (menționând că le-a anexat, în copie), precum “contractul de lucrări nr.8450/22.04.2009”, “procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, înregistrat sub nr._/19.05.2009” și „procesul-verbal de recepție finală, înregistrat sub nr.5333/20.05.2011”.
Cu mențiunea că destinația respectivelor înscrisuri și existența acestora la dosarul cauzei la un moment anterior rezultă în mod neîndoielnic din cuprinsul încheierii de ședință aferente termenului de judecată din data de 17.11.2014 (filele 230-231 din dosar), când s-a dispus efectuarea de fotocopii de pe acele înscrisuri (de la filele 185-186, constând în cerere de chemare în garanție, respectiv filele 187-210, constând în înscrisuri atașate respectivei cereri), pentru comunicare pârâților din prezenta cauză, în lipsa unui număr suficient de exemplare, în vederea discutării, la următorul termen de judecată, a admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție.
În lipsa înscrisurilor atașate cererii de chemare în garanție, de la filele 187-210 din dosar, constatată, după cum s-a arătat, cu ocazia redactării hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, am fost în imposibilitate a face referire la ele, cu arătarea conținutului lor, în cuprinsul hotărârii, în privința soluției aferente cererii de chemare în garanție.
Cu mențiunea că prezenta instanță, în condițiile în care s-a dezînvestit, nemaifiind vorba despre “o pricină în curs de judecată” (cel puțin nu în primă instanță), nu mai este în măsură a demara procedura refacerii înscrisurilor și hotărârilor dispărute, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.1054 alin.1 C.pr.civ., “dosarele sau înscrisurile privitoare la o pricină în curs de judecată (s.n.), dispărute în orice mod, se pot reface de însăși instanța învestită cu judecarea cauzei (s.n.)”, dar care procedură ar putea fi urmată în caz că s-ar formula cale de atac, de către instanța de control judiciar.
Pentru aceste motive, am încheiat prezentul proces-verbal, în trei exemplare, dintre care unul se va atașa la dosarul cauzei, al doilea se va atașa hotărârii pronunțate în cauză, iar al treilea va fi înaintat grefierului-șef al instanței, spre păstrare, știință și măsuri, după caz.
SEMNĂTURA,
Judecător A.-R. P.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4284/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5351/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
