Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5350/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5350/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 5350/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.5350
Ședința publică din data de 09.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în răspundere delictuală, privind pe reclamanta B. G., în contradictoriu cu pârâtul N. C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a dispus amânarea pronunțării, succesiv, pentru 24.06.2015 și 03.07.2015, respectiv pentru astăzi, 09.07.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 30.05.2015, sub nr._, reclamanta B. G., în contradictoriu cu pârâtul N. C., a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri, daune morale și materiale în cuantum de 3.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în perioada 20.12.2013 – 11.03.2014, pârâtul, deși avea cunoștință de existența unei defecțiuni la una din țevile ce se află în peretele din baia imobilului în care locuiește, nu a făcut demersuri pentru a remedia această problemă. D. urmare, consecință a acestei defecțiuni, pe o perioadă de 80 de zile, apartamentul reclamantei a fost inundat, apărând praf și mucegai. Mai mult, reclamanta arată că inundația a fost așa gravă, încât a trebuit să înlocuiască ușa băii și să plătească oameni pentru a o ajuta să care molozul și apa din apartament.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.58, art. 61, art. 69, art. 72, art. 252, art.1357, art.1349 alin.3, art.1381, art.1386, art.1391 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 215 lei, conform art.3 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.80/2013.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, precum și a probei testimoniale, a probei cu expertiză tehnică judiciară și a probei cu interogatoriul pârâtului.
În data de 29.07.2015, pârâtul N. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâtul a arătat că nu poate fi obligat la plata sumelor pretinse prin cererea de chemare în judecată, în condițiile în care inundația și deteriorarea apartamentului reclamantei nu au fost produse din cauza defecțiunilor instalației sanitare din apartamentul său.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, precum și a probei testimoniale.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.205 C.pr.civ.
În data de 20.08.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat concluziile de admitere a cererii de chemare în judecată.
La termenul din data de 27.10.2014, reclamanta și-a modificat verbal cererea de chemare în judecată, în sensul că înțelege să renunțe la daune interese, solicitând doar daune morale și despăgubiri, în cuantum de 3.000 lei.
La termenul din data de 24.11.2014, instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, iar din oficiu, și proba cu expertiză tehnică judiciară în instalații (în construcții), considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
La termenul din data de 14.05.2015, instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., a încuviințat ambelor părți proba testimonială cu audierea a câte un martor, limitând, astfel, numărul martorilor propuși, la unul singur pentru fiecare parte, iar reclamantei și proba cu interogatoriul pârâtului, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
La termenul din data de 15.06.2015, instanța a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată, amânând pronunțarea, succesiv, pentru 24.06.2015, 03.07.2015, respectiv pentru 09.07.2015.
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța reține că părți din apartamentul reclamantei B. G. au fost avariate din cauza unei inundații aferente perioadei 20.12.2013 – 11.03.2014, de care este răspunzător pârâtul N. C., prin fisurarea uneia dintre conductele de legătură ale obiectelor sanitare din baia pârâtului la coloanele comune de apă rece și apă caldă ale blocului, prin raportul de expertiză în instalații pentru construcții efectuată în cauză, stabilinidu-se faptul că se afla în proprietatea exclusivă a pârâtului conducta avariată.
Cu mențiunea că reclamanta a beneficiat de repararea prejudiciului produs prin inundația sus-arătată, pentru avariile cauzate în apartamentul său, asigurat la Societatea de asigurare – Reasigurare ASTRA S.A., prin soluționarea dosarului de daună nr.BB1014IC000224, ocazie cu care s-au întocmit procese-verbale de constatare avarii, inițial și suplimentar (filele 171-172, respectiv 184-185), reclamantei fiindu-i plătită o despăgubire în valoare de 1.805,01 lei, conform extrasului de la fila 165 din dosar, pentru ca la termenul de judecată din data de 09.03.2015 (fila 160) reclamanta să arate că prin prezenta cerere de chemare în judecată a înțeles să solicite suma de 3.000 lei cu titlu de daune materiale și morale corespunzătoare cheltuielilor efectuate de ea în plus față de despăgubirea de care a beneficiat din partea societății de asigurare.
Totodată, instanța reține că la termenul de judecată din data de 20.04.2015 (fila 193), reclamanta și-a precizat cererea, arătând că solicită obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri (suplimentar față de cele încasate de la societatea de asigurare), constând în sumele achitate de ea pentru munca depusă acasă la reclamantă pentru cărarea molozului, în cuantum de 2.400 lei, adică 30 lei/zi x 80 de zile, reprezentând daune materiale, alături de suma de 600 lei cu titlu de daune morale, reprezentând cheltuielile suporate de reclamantă ca urmare a afecțiunilor de sănătate pe care le-a suferit după inundarea apartamentului.
Cu precizarea că reclamanta s-a întemeiat, din punctul de vedere al cauzei prezentei acțiuni civile, pe dispozițiile în materie de răspundere civilă delictuală.
Din punctul de vedere al răspunderii civile delictuale, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1349 alin.1 și alin.3 C.civ. (2009) – aplicabil conform art.6 alin.2 C.civ. (2009), coroborat cu art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil – „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obieceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar “în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.”
Or, prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înțelege orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, fiind încălcat tocmai principiul de drept conform căruia nimănui nu-i este permis să aducă, pirn fapta sa, comisivă sau omisivă, vreo vătămare unei alte persoane, adică drepturilor subiective ale acesteia.
Pe cale de consecință, obligația încălcată prin săvârșirea unei fapte ilicite este o obligație legală, cu caracter general, care revine tuturor – obligația de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite, fiind vorba despre o obligație de a nu face.
În cauza de față, instanța reține că reclamanta a făcut dovada întrunirii aproape a tuturor condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru fapta cauzată de lucrul aflat sub paza sa, în condițiile prevederilor art.1376 alin.1 C.civ. (2009), potrivit cărora “oricine este obligat să repare, indepedent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa”, fără ca existența cazului fortuit să constituie, în situația acestui tip de răspundere, o cauză de exonerare, doar forța majoră putând conduce la inexistența unei obligații de reparare a prejudiciului, astfel cum rezultă din dispozițiile art.1380 C.civ. (2009), potrivit cărora “în cazurile prevăzute la art.1375, 1376, 1378 și 1379 nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră”, legiuitorul definind forța majoră, în cuprinsul art.1351 alin.2 C.civ., drept “orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil”, spre deosebire de cazul fortuit, definit la art.1351 alin.3 C.civ., drept “un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”.
În schimb, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada întrunirii condițiilor în ceea ce privește prejudiciul, acesta constând în efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite a unei alte persoane. El trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: să fie cert, atât în privința existenței, cât și a posibilității de evaluare și să nu fi fost reparat.
Totodată, răspunerea civilă delictuală este caracterizată de principiul reparării integrale a prejudiciului, fiind supuse reparării, pe de o parte, atât pierderea suferită de cel prejudiciat, adică paguba efectivă (damnum emergens), cât și câștigul nerealizat ca urmare a faptei ilicite (lucrum cesans), iar, pe de altă parte, atât prejudiciul previzibil, cât și prejudiciul imprevizibil, toate acestea indiferent de forma de vinovăție, deci chiar și pentru cea mai mică culpă (culpa levissima).
Instanța consideră că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu care să nu fi fost reparat, în condițiile în care, aferent avariilor produse în apartamentul său din cauza inundației de care se face vinovat pârâtul, reclamanta a beneficiat de despăgubirea achitată de societatea de asigurare la care își avea asigurat bunul (apartament), fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu suplimentar, prin depunerea, aferent daunelor materiale pretinse, de 2.400 lei, de înscrisuri în acest sens, declarațiile martorilor audiați în cauză nefiind relevante din acest punct de vedere.
În sfârșit, în ceea ce privește suma pretinsă, de 600 lei cu titlu de daune morale, instanța reține că sarcina probei existenței unui prejudiciu cert, actual, incumba reclamantei, care nu a făcut nici această dovadă (cu sublinierea că în cauză a fost vorba despre angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru fapta lucrului aflat sub paza sa, din declarația martorului B. D. rezultând că pârâtul nu a stat în pasivitate, ci a colaborat pentru identificarea țevii care a prezentat avarii și care a condus la inundarea apartamentului reclamantei), doar cuantumul prejudiciului (moral) stabilindu-se de către instanță, care, astfel cum s-a statuat în practica judiciară, nu poate apela la probe materiale, ci va găsi o formă adecvată de reparare a prejudiciului suferit de victimă și de protejare, astfel, a valorilor morale vătămate.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta B. G., în contradictoriu cu pârâtul N. C..
Totodată, în temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care reclamanta nu este partea care să fi câștigat procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta B. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „I. R. C.”, din oraș Popești Leordeni, Splaiul Unirii, nr.9, ., ., complexul rezidențial Confort City, județul Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul N. C., cu domiciliul în București, Calea Ferentari, nr.72, ., ..
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 4 ex./12.11.2015
Se vor efectua 2 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4289/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Întoarcere executare. Sentința nr. 5352/2015. Judecătoria... → |
|---|
