Pretenţii. Sentința nr. 8726/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8726/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 8726/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8726
Ședința publică de la data de 26.11.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - E. G. V.
GREFIER - I. M. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta - pârâtă Asociația de proprietari . pârâta - reclamantă E. N. I., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, iar, ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.11.2015, respectiv 26.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.09.2014 sub nr._ reclamanta Asociația de Proprietari . în judecată pe pârâții E. N. I. și Primăria M. București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata a sumei de 5813,54 lei reprezentând obligația restantă la plata cotelor legale de întreținere aferente perioadei august 2013 - iulie 2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâta cu rea – credință nu și-a mai achitat cotele legale de întreținere, prejudiciind în acest mod activitatea reclamantei și interesele legale și legitime ale colocatarilor.
În drept au fost invocate disp. Legii nr.114/1996.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosarul cauzei, un set de înscrisuri (filele 4-8).
Pârâta Primăria M. București a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei capacității de folosință, precum și excepția calității procesuale pasive. De asemenea, a depus și cerere de chemare în garanție a pârâtei E. N. I., și a solicitat admiterea acesteia, în cazul în care instanța va constata că are calitate procesuală pasivă.
În drept, s-au invocat disp. art.205 și art.72 și urm. NCPC.
La data de 20.10.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare sub aspectul calității procesuale pasive a pârâtei Primăria M. București, în cuprinsul căreia a arătat că Primăria M. București nu mai este proprietara imobilului de domiciliu al pârâtei E. N. I., motiv pentru care a renunțat la judecată față de Primăria M. București.
Pârâta E. N. I., a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională, în cuprinsul cărora a solicitat:- anularea cererii de chemare în judecată întrucât reclamanta nu a respectat prevederile art. 150, 184 și 197 din NCPC; obligarea reclamantei la recalcularea sumei reale de plată pentru cheltuielile de întreținere, în baza consumului real de utilități pentru apartament pentru ultimii 5 ani; suspendarea plății penalităților către reclamantă pentru suma în litigiu până la finalizarea definitivă a cauzei; obligarea reclamantei la plata daunelor morale și materiale, precum și a cheltuielilor efectuate cu acest proces; obligarea reclamantei să comunice către pârâtă toate listele de calcul pentru întreținere din ultimii 5 ani.
În motivare, pârâta a arătat că, conflictul dintre aceasta și reclamantă durează de ceva ani, întrucât domnul administrator încarcă în mod sistematic cheltuielile de întreținere pentru apartamentul nr.63, în condițiile în care de ani buni pârâta nu mai locuiește în fapt în acest apartament. În aceste condiții, conform legislației în vigoare cheltuielile de întreținere trebuie calculate pentru zero persoane sau maxim ½ persoane. A mai arătat că în ultimii 5 ani, a mai folosit ocazional apartamentul, pentru maxim 3-7 zile pe lună. A
De asemenea, a menționat faptul că în repetate rânduri a discutat aceste aspecte cu administratorul blocului și chiar a făcut cereri scrise pentru a fi ‘’scoasă de la întreținere’’, însă acesta a refuzat să îi înregistreze cererile și să procedeze la ‚ ”scoaterea sa de la întreținere„.
În drept, s-au invocat, prevederile Legii nr.114/1996 și prevederile din NCPC și NCC.
La solicitarea instanței reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, filele 75-168.
Prin încheierea din data de 07.05.2015, instanța a respins, față de prevederile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, ca neîntemeiată, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta E. N. I. prin întâmpinare. Totodată, a respins cererea de chemare in garanție a pârâtei E. N. I. formulată de Primăria M. București, ca rămasă fără obiect.
Sub aspectul probatoriul instanța a încuviințat în temeiul disp. art. 255 rap. la art. 258 Ncpc, proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți și proba cu expertiza contabilă solicitată de pârâtă prin întâmpinare,
Prin încheierea de ședință de la data de 03.09.2015, instanța a constatat că, față de prevederile art. 262 alin. 3 C.pr.cv, pârâta este decăzută din proba cu expertiza contabilă solicitată. De asemenea, a admis excepția netimbrării capătului de cerere prin care se solicita daune morale și a capătului de cerere prin care se solicita daune materiale în sumă de 4700 lei reprezentând valoarea cheltuielilor de întreținere pretinse în mod nedatorat de reclamanta pârâtă și, în consecință, a anulat aceste capete de ale cererii reconvenționale. Totodată, în ceea ce privește probele solicitate de pârâta - reclamantă, a încuviințat acesteia proba cu interogatoriul reclamantei-parate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din extrasul de cont cu date lunare privind cotele de întreținere, precum și din listele de plată a cotelor de contribuție, rezultă că pârâta-reclamantă având calitatea de proprietar, nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare în sumă de 5.931,46 lei aferente perioadei august 2013 – ianuarie 2015, la care se adaugă suma de 1.250,87 lei reprezentând penalități de întreținere.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În conformitate cu art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Instanța reține că, deși pârâta – reclamantă a contestat debitul imputat în sarcina sa, aceasta nu a propus și administrat probe de natură să dovedească o situație de fapt contrară celei prezentate de către reclamantă; mai mult, deși a solicitat încuviințarea probei cu expertiză contabilă, aceasta a fost decăzută din probă pentru neîndeplinirea obligației de plată a onorariului de expert. Totodată, instanța constată că, deși pârâta – reclamantă a solicitat și obținut încuviințarea amânării judecării cauzei pentru a-și pregăti apărarea, în concret, aceasta nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte o plată parțială/totală a cotelor de întreținere restante.
În consecință, având în vedere obligația constatată în sarcina pârâtei – reclamante, dispozițiile Legii nr. 230/2007, mai sus menționate, instanța constată că acțiunea, astfel cum aceasta a fost precizată, formulată de către reclamanta – pârâtă este întemeiată, motiv pentru care urmează să o admită și să o oblige pârâtă să plătească reclamantei suma de 5.931,46 lei reprezentând cote întreținere restante aferente perioadei august 2013 – ianuarie 2015, la care se adaugă suma de 1.250,87 lei reprezentând penalități de întreținere.
Asupra cererii reconvenționale (anulată în parte- fila 94), instanța apreciază că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Pârâta – reclamantă solicită instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea reclamantei – pârâte la: recalcularea sumei reale de plată pentru cheltuielile de întreținere pe ultimii 5 ani, comunicarea listelor de calcul pentru întreținere din ultimii 5 ani, efectuarea unei expertize financiar-contabile pentru ultimii 10 ani, semnarea unui proces – verbal de constatare a consumului real din apartamentul în litigiu pe baza indexului contoarelor de apă, prezentarea autorizației de construcție pentru amplasarea antenelor de telefonie mobilă; efectuarea unei verificări pentru respectarea nivelului legal admis al radiațiilor emise de antenele de telefonie mobile instalate pe blocul M1.
În ceea ce privește solicitările de recalculare a cotelor de întreținere pentru ultimii 5 ani, comunicarea listelor de calcul pentru întreținere din ultimii 5 ani, efectuarea unei expertize financiar-contabile pentru ultimii 10 ani și depunerea tuturor acestor înscrisuri, instanța reține că acestea sunt tardive, întrucât, potrivit art. 23 alin. 1 lt. A. pct. b) din HG nr. 1588/2007 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 230/2007, cu modificările ulterioare, proprietarii au dreptul să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste președintelui asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. Președintele asociației de proprietari este obligat să răspundă la contestație în termen de 5 zile.
Referitor la petitele având ca obiect prezentarea autorizației de construcție pentru amplasarea antenelor de telefonie mobilă; efectuarea unei verificări pentru respectarea nivelului legal admis al radiațiilor emise de antenele de telefonie mobile instalate pe blocul M1, instanța reține că, potrivit art. 10 din Legea nr. 230/2007, Proprietarii au dreptul să cunoască toate aspectele ce țin de activitatea asociației și au acces, la cerere, la orice document al acesteia.
În raport de aceste prevederi, nu rezultă că pârâta – reclamantă a formulat cerere către reclamanta – pârâtă pentru a i se pune la dispoziție aceste înscrisuri, cerere care a fost refuzată de către reclamanta – pârâtă. De asemenea, instanța constată că pârâta – reclamantă nu a atacat hotărârile Adunării Generale ale Asociației de P. în termenul de 45 de zile de la luarea la cunoștință de măsurile dispuse de către aceasta – amplasarea antenelor de telefonie mobile, cu respectarea nivelului de radiații etc. – astfel că aceste petite nu pot fi formulate omisso medio, adică, în mod direct, fără a parcurge această cale prealabilă, stabilită de lege, conform art. 26 din Legea nr. 230/2007.
În fine, cu privire la consumul de apă rece, instanța constată – în raport de Normele de punere în aplicare a Legii nr. 230/2007 – că, acesta se determină pe baza citirii repartitoarelor, cu condiția ca acestea să fi fost montare cu acordul Asociației de proprietari.
Instanța apreciază nerelevante susținerile pârâtei – reclamante cu privire la consumul de apă rece/caldă stabilit pentru ceilalți locatari, având în vedere cadrul procesual configurat, precum și faptul – antamat la examinarea cererii principale – că pârâta – reclamantă nu a propus și administrat probe de natură să demonstreze o situație de fapt contrară celei prezentate de către reclamanta – pârâtă în privința cuantumului cotelor de întreținere restante, deși sarcina probei îi incumba.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța urmează să respingă, ca neîntemeiată, cererea reconvențională.
În ceea ce privește petitul accesoriu formulat de reclamanta – pârâtă, de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit art. 452 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu de la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Or, în condițiile în care reclamanta – pârâtă nu a depus niciun înscris, instanța urmează să Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă, de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea, astfel cum aceasta a fost precizată, formulată de reclamanta - pârâtă Asociația de Proprietari . sediul în București, ., sector 5 în contradictoriu cu pârâta - reclamantă E. N. I., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 5.931,46 lei reprezentând cote întreținere restante aferente perioadei august 2013 – ianuarie 2015, la care se adaugă suma de 1.250,87 lei reprezentând penalități de întreținere.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională (anulată în parte).
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă, de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. E.G.V. 10.01.2016, 4 ex / Th. red. I.M.S. 07.12.2015.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 414/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3011/2015. Judecătoria... → |
|---|
