Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9437/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9437/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 9437/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
București, Sector 4, Splaiul Independenței nr. 5
SECȚIA CIVILĂ
Dosarul nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 9437
Ședința publică din: 18.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.-M. P.
Grefier: A.-L. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect revendicare imobiliară, iar ca părți: reclamantul M. V. M. și M. V.și pârâtul B. C..
Cursul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 26.11.2015 ce face parte integrantă din prezenta. La acea dată, în temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța a reținut cauza spre soluționare.
Având nevoie de timp pentru a delibera și a consemna minuta, în temeiul art. 260 C.pr.civ., instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi când, după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. PROCEDURA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.11.2012, reclamanții M. V.-M. și M. V. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe pârâta B. C. la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului în suprafață de 9,27 mp, situat în București, .. 20 sector 5, iar în subsidiar obligarea pârâtei la achitarea contravalorii terenului pe care îl ocupă abuziv.
De asemenea, au mai solicitat obligarea pârâtei la respectarea limitei de hotar și la demolarea construcțiilor locuință și garaj, ridicate abuziv pe terenul proprietatea reclamanților și totodată, obligarea acesteia să permită accesul reclamanților în vederea finalizării lucrărilor de construcție ale imobilului-construcție situat la adresa mai sus menționată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au învederat că au dobândit imobilul situat în București, .. 20 sector 5 în suprafață de 250 mp și construcție cu o suprafață de 59 mp prin vânzare, dreptul de proprietate fiind întabulat pe numele reclamantului în cartea funciară nr._. Intenția reclamanților a fost de a demola construcția existentă la acel moment și de a ridica o nouă construcție cu destinație de locuință, sens în care a obținut certificatele de urbanism nr. 593 s – 01.09.2011, 594 s – 01.09.2011, 359 p – 18.05.2011 și autorizația de construire nr. 454 p din 11.10.2012. Din măsurătorile efectuate în vederea realizării unei noi construcții a rezultat că vecinii lor, B. V.-V. și B. C. au construit un corp de casă și un garaj, cu depășirea limitelor propriei proprietăți, intrând parțial pe terenul reclamanților. Reclamanții au mai învederat faptul că, întrucât pârâta nu deține o autorizație pentru acea construcție, aceasta din urmă a fost notificată pentru a proceda la desființarea construcției și a gardului ce încalcă proprietatea reclamantului, notificare ce a rămas fără răspuns, aceasta nefiind dispusă nici să plătească o despăgubire pentru prejudiciul cauzat. A precizat și faptul că prin declarația autentică din data de 07.10.2011, fostul proprietar, A. M.-Ș. a declarat că nu a făcut nicio înțelegere verbală sau scrisă cu pârâta pentru depășirea limitelor proprietății sale.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 82, art. 112 și urm. C.proc.civ, art. 560, art. 563, art. 566, art. 582 și urm. C.civ.
În dovedire, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu martorul A. M.-Ș., expertiză topografică, expertiză specialitatea evaluarea proprietății imobiliare și înscrisuri, atașând în acest sens contract de vânzare (f. 6-9), încheiere de autentificare nr. 457 (f. 10-11), încheiere de la OCPI (f. 12), declarație pe proprie răspundere a fostului proprietar (f. 13), proces verbal trasare amplasament ( f. 15-17), notificare către pârâta (f. 18), adresă către Inspectoratul Teritorial în Construcții (f. 20), autorizația de construire nr. 454 p din 11.10.2012 (f. 21-22), certificatul de urbanism nr. 359 – p din 18.05.2012 (f. 23-24), certificatul de urbanism nr. 593 – s din 01.09.2011 (f. 25-26), certificatul de urbanism nr. 595 s – 01.09.2011 (f. 27-28).
La data de 17.05.2013, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a învederat că în anii 1982-1985 a construit un garaj și a consolidat magazia care exista deja la momentul vânzării, cu depășirea proprietății imobilului de la nr. 20, însă foștii proprietari ai acestui imobil și-au dat acordul verbal și scris (declarația notarială autentificată de BN P., B. și asociații, sub nr. 1116/20/07.2011) pentru continuarea lucrărilor, fără a formula pretenții materiale, astfel încât sunt aplicabile prevederile Codului civil privind uzucapiunea. De altfel, actualii proprietari au cumpărat imobilul cunoscând faptul că suprafața reală este mai mică, respectiv 245 mp și nu 250 de mp așa cum figurează în actele de moștenire ale fostului proprietar din 1983. De asemenea, pârâta a precizat faptul că depășirea proprietății imobilului nr. 20 s-a realizat cu doar 5 mp, astfel cum reiese și din procesul verbal de trasare amplasament și nu cu 9.27 mp așa cum susțin reclamanții. Totodată, proprietarul anterior celui actual a declarat în mod eronat că nu a existat nicio înțelegere cu soții B., referitoare la suprafața terenului, aceasta fiind exact contrariul celor declarate în fața BN P., B. și asociații, prin încheierea nr. 1116/20/07.2011.
Cu privire la despăgubirea solicitată, pârâta a arătat că suma de_ de lei este nejustificată, întrucât raportat la suprafața de 5,75 mp, aceasta ar corespunde unei valori de 386 euro/mp, în condițiile în care reclamantul a cumpărat terenul cu 94 euro/mp.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, pârâta a arătat că acesta este neîntemeiat întrucât a permis accesul reclamanților pe proprietatea sa pentru finisarea construcției lor.
În drept, pârâta nu a invocat nici un temei legal.
În dovedire, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu expertiză tehnică și înscrisuri, atașând la dosarul cauzei declarația fostului proprietar (f. 54), încheiere de autentificare nr. 1116 (f. 55), declarație notarială Stăvilaru M. (f. 56), încheiere de autentificare nr. 20 (f. 57), proces verbal de control (f. 58-59), proces verbal de constatare (f. 60-61).
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu martorul A. M.-Ș., expertiză topografică, expertiză specialitatea evaluarea proprietății imobiliare și înscrisuri iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, considerându-le admisibile și concludente în temeiul art. 167 alin. C.proc.civ.
Prin încheierea din 5.09.2013 s-a consemnat renunțarea reclamanților la judecarea capătului trei din cerere, având ca obiect obligarea pârâtei să permită accesul reclamanților în vederea finalizării lucrărilor de construcție.
La dosarul cauzei a fost atașat raportul de expertiză topografică (f. 135 – 139), plan de amplasament și delimitare a imobilelor aflate în litigiu (f. 140-141), completare la raportul de expertiză topografică (f. 183-189), raport expertiză specialitatea evaluarea proprietății imobiliare (f. 237-239) și răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză specialitatea evaluarea proprietății imobiliare (f. 266-267).
S-a mai atașat copie carte funciară nr._ (f. 40) și extras de carte funciară (f. 41) conform relațiilor solicitate OCPI.
II. SOLUȚIA INSTANȚEI
În fapt, la data de 22.02.2011, între reclamant și numitul A. M.-Ș. s-a încheiat un contract de vânzare având ca obiect imobilul situat în București, .. 20 sector 5, în suprafață de 250 mp și o construcție cu suprafața de 59 mp (f. 6-9). Dreptul de proprietate al reclamantului a fost întabulat în cartea funciară nr._ (f. 40).
În urma operațiunilor de măsurare a terenului, reclamanții au constatat că vecinii lor, B. V.-V. și B. C. au construit un corp de casă (în jurul anilor 2002-2005) și un garaj (în jurul anilor 1982-1985), depășind limitele proprietății reclamanților cu 9,27 mp, fără a deține o autorizație în acest sens. La data de 14.10.2011, pârâta a fost notificată să procedeze la desființarea construcțiilor, notificarea fiind rămasă fără răspuns (f. 18). Fapta în sine a fost recunoscută parțial de pârâta B. C., aceasta învederând însă, că depășirea proprietății vecine s-a făcut cu numai 5 mp și că a acționat în baza acordurilor verbale și scrise ale foștilor proprietari, după cum rezultă din interogatoriul administrat în cauză (f. 123-125).
Conform raportului de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză (f. 135-139), imobilul în litigiu a fost identificat cu o suprafață de 245 mp la nivelul anului 2010 și cu o suprafață de 241,14 mp la nivelul anului 2014. Conform completării raportului de expertiză topografică (f. 183-189) a rezultat că în realitate reclamanții dețin o suprafață de 242.31 mp. De asemenea, a fost identificată o suprapunere de teren peste imobilul reclamanților de către construcțiile pârâtei, totalizând 3,7 mp ocupați de construcții (1,51 mp în partea de nord – anexa magazie, 2,19 mp în partea de sud – anexă garaj), însă această suprafață a fost determinată în baza documentației cadastrale întocmite la nivelul anului 2010, limita dintre proprietăți fiind trasată fără a se ține cont de cele două proprietăți ale pârâtei (garaj și magazie) și de gardul existent între cele două proprietăți. Totodată, a reieșit că există o suprafață de 4,29 mp neocupată de construcții, ce poate fi restituită în natură doar dacă ambele părți sunt de acord cu o nouă poziționare a gardului, conform anexelor atașate expertizei. Valoarea suprafeței de 7,99 mp a fost apreciată la 1461 euro, conform raportului de expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare efectuat în cauză (f. 237-239).
În drept, sub aspectul dreptului substanțial sunt aplicabile dispozițiile art. 563-566 C.civ, care reglementează acțiunea în revendicare, iar față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 23.11.2012, sub aspectul dreptului procedural instanța va face aplicarea Codului de procedură civilă din 1865.
Acțiunea în revendicare prevăzută de art. 563 C.civ., este aceea prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, putând fi exercitată împotriva oricărei persoane care deține bunul și petitorie, deoarece prin intermediul ei se urmărește să se stabilească direct dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului. Totodată, conform art. 563 C.civ., dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.
Regula generală instituită de art. 565 C.civ. este aceea că proba dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară se va face cu extrasul de carte funciară.
În prezenta cauză, reclamanții au demonstrat existența în patrimoniul acestora a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 20 sector 5, prin atașarea la dosar a contractului de vânzare autentificat sub nr. 457/22/02.2011 de BNP M. G. O., A. A. Jean și Asociații (filele 10) și a extrasului de carte funciară nr._ (f. 41). Prin urmare, condiția dovedirii dreptului de proprietate, este îndeplinită în prezenta cauză.
Cu toate acestea, față de probele administrate în cauză, instanța constată ca acțiunea reclamanților nu este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Astfel, conform raportului de expertiză tehnică topografică, imobilul întabulat pe numele reclamanților în cartea funciară nr._ are, conform actelor de proprietate o suprafață de 250 de mp, însă în realitate aceasta măsoară doar 245 mp, conform operațiunilor de măsurătoare efectuate la nivelul anului 2010 în baza unui alt sistem de măsurătoare ce nu mai este valabil în prezent, și doar 241,14 mp la nivelul anului 2014.
În urma suprapunerii dimensiunilor cuprinse în documentațiile cadastrale realizate la nivelul anilor 1986, 2010 și 2014 a rezultat o diferență de 7 mp a cărei localizarea nu poate fi determinată, însă se apreciază de către expert că, inclusiv în aceste condiții, suprafața reală de 241,14 mp se află în toleranțele admise de ANCPI prin Regulamentul 636/2006 cu modificările și completările ulterioare, expertul recomandând modificarea documentației cadastrale de la nr. 20.
Dintr-o altă perspectivă, instanța are în vedere faptul că reclamanții au cumpărat imobilul în discuție cunoscând că suprafața terenului rezultată din măsurătorile cadastrale este de 245 mp, diferența față de suprafața rezultată din acte fiind de doar 5 mp.
Totuși, conform completării raportului de expertiză topografică (f. 183-189) a rezultat că în realitate reclamanții dețin o suprafață de 242.31 mp.
Așadar, văzând cele consemnate în raportul de expertiză topografică efectuat în cauză și în completarea la acesta, diferența de 7.69 mp care rezultă din măsurătorile efectuate de-a lungul anilor nu poate fi determinată și pe cale de consecință nu poate fi revendicată nici de către reclamanți.
Altfel spus, suprafață de 9.27 mp pentru care reclamanții au promovat prezenta acțiune apare ca fiind aproximativ adiacentă suprafeței reale de 242.31 mp, și care împreună formează suprafața de 250 mp care figurează în mod nereal în actele de proprietate.
Prin urmare, instanța constată că reclamanții nu au făcut, așa cum impune art. 249 C.pr.civ. dovada faptului că suprafața de teren pretinsă se regăsește în perimetrul terenului aflat în proprietatea sa, motiv pentru care va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului ce face obiectul prezentei cauze ca neîntemeiat.
Față de soluția la care a ajuns instanța cu privire la capătul principal de cerere, urmează că, în baza principiului conform căruia soarta accesoriului depinde de soarta principalului, să respingă și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la achitarea contravalorii terenului pe care în mod presupus, îl ocupă abuziv, ca neîntemeiat.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, reținând culpa procesuală a reclamanților în promovarea prezentului litigiu, instanța îi va obliga pe aceștia să plătească pârâtei suma de 700 de lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanțiiM. V.-M. și M. V., ambii cu domiciliul în București, Ale. Imașului, nr. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâtaB. C., domiciliată în București, .. 18A, sector 5, ca neîntemeiată.
2. Obligă reclamanții să ramburseze pârâtei, cheltuielile de judecată în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat.
3. Definitivă, potrivit art. 377 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
4. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, conform art. 2821, 299 și 301 C.pr.civ.
5. Prezenta hotărâre se va comunica părților în copie, în temeiul art. 266 alin. 3 C.pr.civ.
6. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.12.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A.-M. P.A.-L. O.
Redactat: A.-M. PUIUData: 15.02.2016Număr de exemplare printate: 2
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8993/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8721/2015. Judecătoria... → |
|---|
