Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 7963/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7963/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 7963/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7963
Ședința publică din data de 04.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. S.
GREFIER: O. M. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții F. I. și F. A. și pe pârâții C. G., C. (A.) I., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile au avut loc la data de 28.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 26.02.2014, sub nr._, reclamanții F. I. și F. A. i-a chemat în judecată pe pârâții C. G. și pe C. (A.) I., solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu numărul 4238/11.10.1995 încheiat de notariatul de stat sector 5 București.
În motivare, reclamanții au arătat că au dobândit apartamentul situat în București, Calea Ferentari, nr. 1, ., . prin înțelegere și act de vânzare-cumpărare nr._/1995 de la C. A., în prezent decedată, mama lui C. I..
De asemenea, s-a arătat că după ce au intrat în proprietatea apartamentului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, urma ca acest apartament să fie vândut lui C. I., fiul vânzătoare din contractul de vânzare-cumpărare prin care a fost dobândit bunul.
În continuare, reclamanții au arătat că acest contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu nerespectarea unor condiții esențiale pentru valabilitatea unor convenții, prevăzute de art. 948 alin. 1 pct. 4 Cod civil, respectiv un obiect determinat și o cauză licită.
Astfel, niciuna din obligațiile părților nu au fost respectate odată cu încheierea actului. În speță, prețul nu a fost încasat de către vânzători, iar cumpărătorii nu au avut nici un moment prefigurația mentală că ar intra în stăpânirea acestui apartament decât în momentul în care urma să înstrăineze garsoniera din . terță persoană, respectiv fratele cumpărătorului.
Având in vedere că părțile nu au urmărit și nici nu au obținut o contraprestație patrimonială pentru înstrăinarea bunului rezultă că obligația pe care și-au asumat-o prin contract de a transfera proprietatea bunului este fondată pe o cauză absentă, lipsind un element esențial al vânzării, respectiv prețul.
Mai mult, prețul vânzării este neserios întrucât cumpărătorii nu au plătit vânzătorilor nicio sumă de bani, iar prețul vânzării apartamentului a fost menționat în mod fictiv în actul de vânzare-cumpărare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 962, art. 948, art. 966-968, art. 996, art. 1303, art. 1314-1315 Cod civil.
În susținere, au fost anexate cererii de chemare în judecată înscrisuri (f. 7-12).
La data de 15.07.2015, reclamanții au depus o cerere modificatoare prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu nr._/11.10.1995.
În susținere, reclamanții au arătat că prețul este fictiv și derizoriu. Astfel, chiar dacă părțile sunt rude și a intervenit subiectivismul acestora, potrivit expertizei de specialitate efectuată în cauză, există o disproporție mult prea mare între valoarea reală a bunului înstrăinat și prețul stipulat în contract.
De asemenea, prețul nu a fost plătit, părțile simulând doar încheierea unui contract de vânzare-cumpărare fiind o cauză ilicită.
Față de situația de fapt și de drept, se constată existența unei simulații prin interpunere de persoane prevăzut de art. 1289 și următoarele Cod civil. Un alt motiv al neintrării voite in posesia bunului îl reprezintă faptul că imobilul nu a fost înregistrat în cadastru imobiliar și nu a intrat în posesie de facto deci nu s-a îndeplinit cerințele proprietății lipsind posesia, folosința.
La data de 16.01.2015, prin serviciul registratură, pârâtul C. G. a depus întâmpinare prin care a recunoscut situația de fapt expusă de reclamanți prin cererea de chemare in judecată.
Pârâtul precizează că scopul încheierii contractului a fost înțelegerea anterioară dintre pârâți și fratele acestora, C. I., cel care era de fapt destinat să cumpere apartamentul din Ferentari dar care la acea dată era plecat din țară în interes de serviciu și cu care s-au pus de acord să îi cedeze garsoniera pe care o dețineau în proprietate.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâților și cu interogatoriul reclamanților și proba testimonială cu martorii C. I. și C. E..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/11.10.1995 (filele 10-12), reclamanții au înstrăinat către pârâți imobilul situat în Calea Ferentari nr. 1, .. 3 ., sector 5, București.
Din declarațiile martorilor C. E. și C. I. (filele 214-215), nașii de cununie a pârâților, coroborate cu răspunsurile la interogatoriu ale reclamanților și ale pârâtului C. G. (filele 216-220), instanța reține că, la momentul acestei vânzări, nu s-a plătit niciun preț, nu s-a efectuat în fapt niciun transfer al dreptului de proprietate și nici măcar a posesiei apartamentului. Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare și până în prezent, pârâții nu au efectuat niciun demers pentru a intra in posesia imobilului și nu au locuit în apartament.
Totodată, instanța reține că pârâta C. (A.) I. nu a formulat întâmpinare, nu a contestat susținerile reclamanților și nu s-a prezentat pentru administrarea probei cu interogatoriul, astfel că va face aplicarea disp. art. 358 Cod procedură civilă și va socoti această împrejurarea drept un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
În fapt, a existat o înțelegere în familie în sensul ca pârâții să încheie contractul de vânzare-cumpărare doar pentru ca ulterior să se facă un schimb cu numitul C. I., fratele pârâtului, între apartamentul nr. 84, cu două camere, și o garsonieră dobândită de pârâtă anterior căsătoriei cu pârâtul.
După cum recunoaște și pârâtul prin întâmpinare, înțelegerea era în sensul ca fratele său, C. I., să cumpere apartamentul din Ferentari, dar, la acea dată, era plecat din țară în interes de serviciu și s-au pus de acord să îi cedeze acestuia garsoniera pe care o dețineau în proprietate, în schimbul apartamentului respectiv. Acesta a mai arătat că fratele său și familia acestuia au locuit tot timpul în apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat și că nu a mai avut loc schimbul de locuințe deoarece au intervenit neînțelegerile cu pârâta, culminate cu divorțul acestora.
În drept, cu titlu preliminar, instanța reține că în cauză este aplicabil Codul civil din 1864, prin raportare la disp. art. 6 alin. 3 Codul civil actual, care prevăd că actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi. Cum contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/11.10.1995, a cărui nulitate se solicită, a fost încheiat sub imperiul vechiului cod civil, cauzele de nulitate ale acestuia sunt tot cele prevăzute de vechiul cod civil.
Astfel, potrivit art. 1294 C.civ. din 1864, vinderea este o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui. Conform art. 1295 C.civ. din 1864, proprietatea este strămutată de la vânzător la cumpărător de îndată ce părțile s-au învoit asupra prețului și asupra lucrului, deși lucrul n-a fost predat și prețul n-a fost numărat.
Mai reține instanța că, potrivit art. 948 C.civ. din 1864, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită. Iar conform art. 966 C.civ. din 1864, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea niciun efect, cauză fiind nelicită atunci când este contrară bunelor moravuri și ordini publice.
Cauza este o condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic civil. Ea răspunde la întrebarea „pentru ce s-a încheiat actul juridic civil?”
Cauza actului juridic nu se confundă cu consimțământul, ci, dimpotrivă, împreună cu acesta formează voința juridică, aceasta din urmă cuprinzând și scopul urmărit de parte atunci când și-a dat consimțământul la încheierea actului juridic, obligația pe care și-a asumat-o nereprezentând altceva decât mijlocul prin care se ajunge la realizarea scopului respectiv. De asemenea, cauza actului juridic nu trebuie confundată nici cu obiectul acestuia și nici cu izvorul raportului juridic civil concret.
Cauza oricărui contract de vânzare-cumpărare este dată de scopul urmărit de ambele părți la încheierea contractului. Astfel, vânzătorul are ca scop/obiectiv încasarea prețului, iar cumpărătorul are ca scop/obiectiv obținerea bunului ce face obiectul vânzării-cumpărării. Obiectivul vânzătorului în contractele de vânzare cumpărare este acela de a încasa prețul, vânzarea fiind prin esența sa un contract oneros, ambele părți urmărind interese patrimoniale.
Cum s-a făcut dovada contrară, existența cauzei prezumându-se, potrivit art. 967 alin. 2 C.civ. din 1864, respectiv că reclamanții nu au urmărit înstrăinarea apartamentului către pârâți în schimbul unei sume de bani, rezultă că obligația pe care și-a asumat-o prin contract, aceea de a transfera proprietatea apartamentului, este fondată pe o cauză absentă. De asemenea, s-a făcut dovada că pârâții nu au avut drept scop, la încheierea contractului, obținerea bunului, în schimbul unui preț, astfel că și obligația acestora este fondată pe o cauză absentă. Prin urmare cauza contractului este absentă, din cauza lipsei prețului și intenției părților de a transmite proprietatea asupra bunului, iar sancțiunea unui astfel de contract este nulitatea absolută.
Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea și va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/11.10.1995 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 5 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții F. I., CNP_ și F. A., CNP_, ambii cu domiciliul în București, .. 9, .. A, ., sector 6, în contradictoriu cu pârâții C. G., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. T. B., cu sediul în Băicoi, ., jud. Prahova, și C. (A.) I., cu domiciliul în Borăs,_ Fessingsgaton 9 Suedia.
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/11.10.1995 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 5 București.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. S. O. M. L.
Red. și tehnored. D.D.S./O.M.L./
09.02.2016/6 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9265/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8993/2015. Judecătoria... → |
|---|
