Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 1175/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1175/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1175/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1175/2015
Ședința publică de la 11 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă G. E. C. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant C. N., având ca obiect stabilire locuință minor pe calea ordonanței președințiale.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 11.02.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 22.12.2014 sub nr._, reclamanta-pârâtă G. E. C. l-a chemat în judecată pe pârâtul-reclamant C. N., solicitând instanței să dispună stabilirea locuinței minorului C. L. A., ns. la 18.12.2010 la mamă până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București având ca obiect exercitare autoritate părintească.
În motivarea cererii, reclamanta-pârâtă a arătat că minorul a rezultat din relația de concubinaj cu pârâtul-reclamant. A mai arătat că, pe fondul certurilor continue, a amenințărilor și jignirilor pe care pârâtul-reclamant le manifesta la adresa ei, de cele mai multe ori în prezența copilului, după incidentul din luna noiembrie 2014, când s-a apelat serviciul de urgență 112, a plecat momentan din domiciliul comun, copilul rămânând temporar în grija bunicilor materni. A menționat că nu a reușit să ajungă la vreo înțelegere cu tatăl copilului, care, ulterior, sub pretextul că-l duce la grădiniță, l-a luat de acesta de acasă în data de la 28 noiembrie 2014 și nu l-a mai adus înapoi, refuzând să-i comunice reclamantei-pârâte unde se află și să-i permită să-l vadă.
Reclamanta-pârâtă precizează că a aflat de la pârâtul-reclamant în aceeași zi că minorul se află la domiciliul bunicilor paterni. Ulterior, se arată că aceasta s-a deplasat împreună cu un echipaj de poliție din cadrul Sectiei 18 la adresa unde se afla minorul, dar i s-a interzis accesul la acesta.
A precizat reclamanta-pârâtă că sunt întrunite condițiile prev. de art. 919 C.p.c., respectiv caracterul vremelnic al măsurii, neprejudecarea fondului cauzei și urgența, care, potrivit susținerilor reclamantei-pârâte, se prezumă.
Reclamanta-pârâtă a arătat că este un părinte responsabil și că dispune de condiții pentru a-i oferi copilului o dezvoltare adecvată, iar copilul are nevoie de asigurarea stabilității și continuității în îngrijire, creștere și educare. Totodată, a arătat că a efectuat demersuri la instituțiile abilitate pentru a putea cunoaște situația fiului său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 919, 996 C.proc.civ., jurisprudența CEDO și dispozițiile Legii nr. 272/2004.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 4 OUG nr. 80/2013.
La data de 30.12.2014, pârâtul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și cerere reconvențională, solicitând stabilirea locuinței minorului la domiciliul său până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014.
În motivarea întâmpinării, pârâtul-reclamant a arătat că reclamanta-pârâtă nu este implicată în creșterea și îngrijirea copilului. A mai arătat că de acesta s-a ocupat mai mult bona, el și bunicii paterni în grija cărora era lăsat uneori câteva ore. A precizat că reclamanta-pârâtă dorea să părăsească domiciliul comun (fiind implicată într-o altă relație), iar minorul să fie luat de părinții săi. În aceste condiții, pârâtul-reclamant admite că a luat copilul și s-a întors în casa părinților săi aflată în apropierea domiciliului comun, care reprezenta o a doua locuință pentru minor. A menționat că reclamanta a venit însoțită de reprezentații Poliției să ia copilul înapoi, ocazie cu care i-a comunicat că poate veni să vadă copilul neînsoțită, iar de ziua onomastică a copilului s-a prezentat împreună cu executorul judecătoresc.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâtul-reclamant a arătat că este un părinte responsabil, că este cel care a avut grijă de copil, prezentând în acest sens anumite episoade în care copilul a avut nevoi de îngriji medicale iar pârâtul s-a deplasat cu acesta la spital astfel că este în interesul acestuia să i se stabilească locuința la el.
În drept, au fost invocate disp. art. 205, 209, 996 și urm. C.p.c., art. 398, 400 și 402 C.civ.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 4 OUG nr. 80/2013.
La data de 26.01.2015, reclamanta-pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, menționând că susținerile din cuprinsul acesteia sunt neîntemeiate și întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării la cererea reconvențională, reclamanta-pârâtă a arătat că sensibilitatea specifică vârstei impun prezența mamei lângă copil, iar luarea copilului din domiciliu fără acordul mamei, refuzul de a-i spune unde se află și de a-i permite legăturile personale sunt contrare interesului superior al acestuia. A mai arătat că pârâtul-reclamant a refuzat propunerea sa de a-l întâlni pe minor în afara domiciliului acestuia.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (înscrisuri privind situația copilului, situația locativă și materială a părților, în dovedirea demersurilor efectuate de reclamanta-pârâtă la diferite instituții de protecție a copilului și a plângerilor penale formulate împotriva pârâtului-reclamant, planșe foto), De asemenea, instanța a încuviințat fiecărei părți proba testimonială cu câte doi martori, în cadrul căreia, la termenul din data de 10.02.2015, au fost audiați martorii G. M., Murteza V., G. I. și C. T., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Au fost înaintate la dosar adresa nr. 3347/06.02.2015 emisă de Primăria Sectorului 5 București și adresa nr. 1927/06.02.2015 emisă de DGASPC a Sectorului 5 București referitoare la rapoartele și constatările întocmite cu privire la minor.
Reclamanta-pârâtă a depus note scrise prin care a arătat că există contradicții în probatoriul și susținerile formulate de către pârât, acesta nereușind să aducă un argument solid pentru lipsa minorului de la grădiniță. De asemenea, se evidențiază din nou lipsa de disponibilitate a pârâtului-reclamant de a permite reclamantei să ia legătura cu minorul, acesta condiționând excesiv modul în care ar putea avea loc o vizită.
Pârâtul-reclamant a depus note scrise prin care a evidențiat lipsa dorinței reale a reclamantei-pârâte de a vedea minorul pe perioada soluționării litigiului. De asemenea, se precizează caracterul neadecvat al condițiilor locative ale reclamantei-pârâte și lipsa dorinței acesteia de a îngriji pe minor.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți a existat o relație din concubinaj de aproximativ 5 ani. Din această relație a rezultat minorul C. L.-A., născut la data de 18 decembrie 2010, astfel cum reiese din certificatul de naștere nr._ emis de Oficiul De Stare Civilă Sector 5 București (fila 8 vol. I).
Având în vedere susținerile coroborate ale părților, instanța reține că acestea, împreună cu minorul, au locuit până în data de 28.11.2014 în imobilul din .. 30, sector 5, București, imobil aflat în proprietatea părinților reclamantei-pârâte.
Cu privire la implicarea părinților în creșterea și educarea minorului până la momentul despărțirii acestora în data de 28.11.2014, instanța reține că ambele părți și-au arătat interesul în creșterea minorului, implicându-se în probleme acestuia și asigurându-i cele necesare dezvoltării. În acest sens, instanța are în vedere declarațiile martorilor G. M. și G. I., părinți ai reclamantei și a martorei C. T., mama a pârâtului.
Cu privire la evenimentele din luna octombrie 2014, instanța reține că într-adevăr reclamanta nu a fost alături de minor când acesta a avut o criză alergică dar nu poate reține această împrejurare ca un exemplu de neglijență din partea pârâtei. În acest sens, instanța are în vedere că aceasta era plecată din țară pentru o perioadă de aproximativ 8 zile când minorul a avut criza, pârâtul fiind cel care s-a ocupat, ajutat de martora G. M., de îngrijirea minorului.
De asemenea, având în vedere declarațiile părților și ale tuturor martorilor audiați, instanța reține că minorul obișnuia să petreacă perioade lungi din zi la domiciliul bunicilor paterni din ., sector 5, București, mama pârâtului fiind cea care avea grijă de minor pe perioada cât părinții erau la serviciu. Instanța reține și implicarea bunicilor materni în creșterea copilului, însă doar pe perioada cât aceștia se aflau în București.
În privința evenimentelor din data de 28.11.2014, instanța reține că avut loc o discuție contradictorie între reclamantă și pârât în data de 23.11.2014, minorul fiind parțial martor la acest eveniment, fiind ulterior luat de martora G. M.. Din declarațiile părților și ale martorei G. M., instanța reține că reclamanta a părăsit domiciliul comun pentru cateva zile pentru a evita escaladarea conflictului, minorul rămânând în locuință alături de pârât și bunica maternă.
Instanța notează că dupa cateva zile de la incident, în care copilul a locuit cu tatăl și bunicii materni, pârâtul a luat minorul din locuința sa sub pretextul că îl va duce la grădiniță însă nu a făcut acest lucru, minorul absentând în acea zi, potrivit adeverinței emise de Grădinița „Pisicile Aristocrate” (fila 24 vol. I). Instanța reține, având în vedere declarațiile ambelor părți și ale martorilor, că minorul a fost dus de către reclamant la domiciliul bunicilor paterni situat pe ., sector 5, București, loc în care minorul se află și în prezent.
Instanța reține că pârâtul nu a informat pe reclamantă cu privire la locul unde urmează să ducă pe minor încă de la momentul la care l-a luat, ci după o perioadă scurtă de timp, aceasta admițând că a aflat încă din data de 28.11.2014 unde se află minorul.
Instanța arată că ulterior acestor evenimente, reclamanta s-a deplasat însoțită de polițiști din cadrul Secției 18 la locul unde se afla minorul, dar nu i s-a permis accesul pentru că era însoțită de poliție și pentru că minorul dormea. De asemenea, reclamanta s-a deplasat în data de 18.12.2014 la locul unde se afla copilul, împreună cu un executor judecătoresc, sens în care i s-e refuzat accesul însoțită de executorul judecătoresc, aspect ce reiese din procesul-verbal încheiat (fila 144 vol. I).
De asemenea, reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâtului în data de 28.11.2014 (filele 219-221 vol. I), plângere la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 5 București în data de 02.12.2014 (filele 17-18 vol. I), plângere la Autoritatea Tutelară Sector 5 București (filele 20-21 vol. I).
Cu excepția acestor demersuri oficiale în cadrul cărora reclamanta-pârâtă a fost informată în mai multe rânduri că minorul se află la domiciliul bunicilor paterni și trăiește în condiții bune, reclamanta nu a facut eforturi consistente să ia legătura cu minorul, în ciuda faptului că imobilul în care are reclamanta domiciliul și cel unde se află copilul sunt deosebit de apropiate iar vecinii l-au văzut pe acesta în mai multe rânduri jucându-se pe stradă cu ceilalți copii, după cum reiese din declarația martorului Murteza V., care de altfel a arătat că nu a mai văzut de mai multă vreme pe pârâtă în apropierea locuinței, deși anterior se întâlnea cu ea.
În drept, instanța constată că este învestită cu o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale având ca obiect stabilirea locuinței minorului până la soluționarea definitivă a cauzei privind exercitarea autorității părintești asupra minorului L. A. C..
Pentru a se pronunța, instanța are în vedere în primul rând dispozițiile art. 996 C.proc.civ. privitoarea la condițiile generale de admisibilitate ale unei ordonanțe președințiale, mai exact: urgența, vremelnicia, aparența de drept și neprejudecarea fondului.
În primul rând, instanța constată că, în data de 22.12.2014, reclamanta-pârâtă a introdus pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București o cerere privind stabilirea modul de exercitare a autorității părintești asupra minorului L. A. C., sens în care s-a constituit dosarul nr._/302/2014. Astfel, având în vedere că în cadrul dosarului de fond urmează a se pronunța o soluție și cu privire la locuința minorului, instanța constată că, în temeiul art. 996 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., prezenta ordonanță va produce efecte doar până la soluționarea definitivă a fondului, constituind astfel o măsură vremelnică.
Totuși, în baza art. 260 C.civ. care enunță principiul egalității între copiii proveniți din căsătorie și cei din afara căsătoriei, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 919 C.proc.civ. din cadrul procedurii speciale a divorțului. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța notează că, în cadrul acelei proceduri, instanța este autorizată de legiuitor să ia, prin intermediul unei ordonanțe președințiale, măsuri privind situația minorilor, până la soluționarea divorțului. În prezenta cauză nu poate exista un proces de divorț, părțile nefiind căsătorite, însă instanța identifică faptul că situația minorului pe perioada soluționării cauzei privind exercitarea autorității părintești este și trebuie să fie identică cu cea a minorului pe perioada soluționării divorțului.
Pe cale de consecință, instanța constată că există o autorizarea legală prealabilă de a se apela, în această materie, la procedura specială a ordonanței președințiale, motiv pentru care instanța urmează a se pronunța doar asupra existenței aparenței de drept.
În acest sens, instanța va avea în vedere, potrivit art. 496 alin. 3 C.civ, interesul superior al copilului, concluziile raportului de anchetă psiho-socială precum și restul probatoriului administrat. Pentru a analiza acest interes, instanța va face referire la criteriile prevăzute de art. art. 2 alin. 6 și art. 21 alin. 1 din Legea nr. 272/2004.
În primul rând, instanța nu identifică în cauză existența vreunui indiciu cu privire la abuzuri, neglijare sau exploatare din parte vreunuia dintre părinți. Împrejurarea că reclamanta nu a fost prezentă la momentul ultimelor probleme medicale ale minorului nu poate constitui un caz de neglijență, aceasta fiind plecată pentru o scurtă perioadă din țară.
Având în vedere probatoriul propus de către părți și susținerile acestora, instanța consideră deosebit de important să puncteze că în prezenta cauză se evaluează relația dintre fiecare părinte și copil, iar nu relația conflictuală dintre părinți.
Cu privire la disponibilitatea pe care o are fiecare dintre părinți în creșterea și educarea copilului, instanța, coroborând declarațiile martorilor și raportul de anchetă socială (fila 59 vol. II), a reținut că susținerea financiară venea în principal din partea pârâtului-reclamant iar, până la momentul în data de 28.11.2014, ambele părți aveau o implicare activă în educarea copilului, fluctuațiile provenind în principal din programul de lucru al fiecăreia.
Totuși, ulterior datei de 28.11.2014, instanța nu identifică demersuri reale ale reclamantei-pârâte de a menține relațiile cu minorul. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere că aceasta a formulat o . cereri și plângeri împotriva pârâtului-reclamant în primele zile după plecarea minorului, fără însă a se deplasa fizic la locuința pârâtului, unde se afla și copilul. În acest sens, instanța constată că reclamanta a apelat la sprijinul organelor de polițe imediat, deși aflase unde este minorul și nu întâmpinase refuzuri de la pârât pentru a veni să îl vadă. În același sens, instanța constată că reclamanta s-a prezentat cu un executor judecătoresc la ziua de naștere a minorului, din nou fără a demonstra o împotrivire inițială a pârâtului. Instanța consideră că expunerea minorului la prezența a diverse persoane cu atribuții oficiale cum ar fi polițiști sau executori judecătorești în interiorul casei fără un motiv real ar crea un sentiment nedorit de frică și stres.
Instanța coroborează aceste gesturi și cu declarațiile martorilor G. M. și G. I., părinți ai reclamantei și C. T., mama pârâtului, care au precizat că reclamanta nu s-a prezentat niciodată neînsoțită pentru a-l vizita pe minor și nu a încercat niciodată să îi contacteze pe bunicii paterni în acest sens, fără a invoca vreun motiv valid. De asemenea, instanța are în vedere că martorul Murteza V. a declarat că a văzut des minorul pe stradă jucându-se cu alți copii, sens în care consideră că reclamanta ar fi avut multe ocazii să îl vadă pe minor, dacă aceasta era intenția sa reală.
Instanța are în vedere și declarația martorului G. I., tatăl reclamantei pârâte, care a arătat că fiica sa nu a mers să vadă copilul la tată pentru că el îi cerea să vină să-l vadă în casa lui, iar ea nu era de acord, spunând că copilul trebuie adus în casa în care locuiește. Această afirmație exclude temerea invocată de către reclamanta pârâtă, deși nu există un istoric evident de violență fizică între părți.
Cu privire la situația locativă, din raportul de ancheta psiho-socială depus la dosar (fila 59 vol. II) și a adresei nr._/22.12.2014 emise de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 5 București (filele 63-64 vol. II), instanța reține că locuința actuală a minorului, imobilul din București, .. 22, sector 5, proprietate exclusivă a bunicilor paterni, constă dintr-o casă modern mobilată și utilată, perfect întreținută igienico-sanitar. Cu privire la situația reclamantei-pârâte, coroborând declarația martorului Murteza V. care a precizat că nu a mai văzut mașina reclamantei în fața imobilului decât pasager ulterior evenimentelor din data de 28.11.2014, cu declarațiile pârâtului și cu adresa nr._/22.12.2014 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 5 București (fila 66 vol. II) din care reiese că nu a fost găsită nici o persoană la adresă și de aproximativ o săptămână nu mai fusese văzută nici o persoană la imobil, instanța reține că aceasta nu mai locuiește în prezent la adresa indicată, respectiv în imobilul din .. 30, sector 5, București.
Cu privire la disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale cu copilul și de a-i respecta drepturile părintești, instanța constată că nici unul dintre părinți nu a arătat disponibilitate reală. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța ia act că pârâtul a acceptat că reclamanta să vină în vizită la minor dar a stabilit anumite condiții excesiv de restrictive. Pe de altă parte, după cum s-a reținut, reclamanta a stabilit alte condiții de efectuare a vizitelor și nu a căutat să colaboreze cu pârâtul preferând să pretindă aducerea copilului în locuința sa în loc să-l vadă în condițiile minimale oferite.
În privința situației actuale a minorului, instanța reține că acesta este bine îngrijit, curat, s-a acomodat cu mediul și nu duce lipsă de nimic. De asemenea, trebuie notat că acesta locuiește într-un imobil care îi este deosebit de cunoscut, acesta stând în grija bunicilor paterni perioade lungi de timp pe parcursul zilei.
Pe cale de consecință, observând toate argumente de mai sus din care reiese că, pentru moment, minorul beneficiază de un mediu propice dezvoltării și având în vedere dorința instanței de a nu crea o nouă modificare radicală în viața oricum deosebit de stresantă a minorului prin emiterea unei ordonanțe președințiale care să îl forțeze să se mute din nou, instanța urmează a respinge cererea reclamantei-pârâte și admite cererea reconvențională a pârâtului-reclamant, stabilind locuința minorului C. L. A. alături de acesta din urmă până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. N. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 5, .. 22 în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. E. C. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 5, .. 30.
Stabilește locuința minorului C. L. A., ns. la 18.12.2010, la tatăl pârât reclamant până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014 având ca obiect exercitare drepturi părintești.
Respinge cererea principală ca neîntemeiată.
Executorie.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Cu apel în 5 de zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.S. 16 Februarie 2015
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 1230/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2413/2015.... → |
|---|
