Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2411/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2411/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 2411/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2411
Ședința publică de la 27 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta-pârâtă C. A. S. și pe pârâtul-reclamanta C. S. C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta-pârâtă, personal și asistată de apărător, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, precum și pârâtul-reclamant, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea părților, reclamanta –pârâtă fiind identificată cu CI . nr._, CNP_, precum și la legitimarea pârâtului-reclamant, identificat cu CI . nr._, CNP_.
Reclamanta-pârâtă, prin apărător, depune, in scris, programul de vizitare solicitat oral la termenul anterior. Astfel, solicită a avea dreptul de a o lua pe minora C. A. la domiciliul reclamantei-pârâte in fiecare săptămână, de sâmbătă, ora 10.00, până duminică, ora 18.00, precum și in timpul vacanțelor de vară, primăvară și iarnă, in prima jumătate din vacanțe. Totodată, depune la dosar planșe foto, adeverințe medicale.
Pârâtul-reclamant, personal, se opune acordării unui program de vizită al minorei in fiecare week-end. Depune la dosar transcriptul CD, fotocopie de pe carnetul de elev al minorei C. A., corespondența intre părți, comunicând un exemplar al înscrisurilor depuse și părții adverse.
Părțile depun la dosar interogatoriile propuse.
Instanța procedează la administrarea interogatoriului pârâtului-reclamant, ulterior la administrarea interogatoriului reclamantei-pârâte, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Reclamanta-pârâtă, prin apărător, susține că partea adversă a avut două tentative de suicid, solicitând emiterea unei adrese către Serviciul 112 pentru a comunica dacă au fost efectuate apeluri telefonice și au fost solicitați pentru a interveni.
Pârâtul-reclamant, personal, arată că susținerile părții adverse nu sunt reale. Se opune solicitării formulate de partea adversă. Arată că evaluarea psihologică a vizat inclusiv părinții.
Instanța respinge solicitarea formulată de reclamanta-pârâtă, apreciind-o ca nefiind utilă soluționării cauzei, iar pe de altă parte, instanța are in vedere și termenul la care a fost propusă, ceea ce ar duce la întârzierea soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta-pârâtă, prin apărător, solicită admiterea cererii, stabilirea locuinței provizorie a minorelor la domiciliul mamei, până la soluționarea pe fond a cauzei. Dincolo de condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, solicită a se constata faptul că mama exercită o activitate din care realizează venituri de 6000 lei/lună, pârâtul-reclamant neavând nicio ocupație. Susține că partea adversă nu a exercitat niciodată o activitate, financiar fiind susținut de mama acestuia. În ceea ce privește criteriul moral, din probele administrate rezultă că pârâtul-reclamant a luat-o pe fiica cea mare, producând separarea copiilor, îndepărtând-o sistematic de mamă și de surorile sale. Minora este afectată de atitudinea tatălui, atât psihic cât și emoțional. Dacă nu ar fi existat această problemă, mama ar fi fost de acord ca minora să locuiască la tată, școala fiind foarte aproape de domiciliul tatălui iar fetița este apropiată de bunica paternă. Învederează că sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea ordonanței președințiale.
Pârâtul-reclamant, personal, arată că minora în vârstă de aproape 8 ani, invață bine, fiind îngrijită și supravegheată de tată. Susține că minora ar fi afectată dacă ar fi luată de lângă tată și dusă într-un mediu in care a fost bătută de mama sa. Susținerile părții adverse privind veniturile nu sunt reale, învederând că este artist plastic. Partea adversă nu consideră necesar ca gemenele să stea cu sora lor mai mare, restricționând accesul tatălui la cele două fete. Arată că iși dorește stabilitate pentru fiicele sale, fiind de acord ca cele două gemene să stea la mamă, față de vârsta fragedă a acestora.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 19.01.2015, sub nr._, reclamanta C. A.-S., in contradictoriu cu pârâtul C. S. C., a solicitat stabilirea locuinței minorei C. A., născută la data de 27.06.2006 și a gemenelor C. Ekaterina și C. I., născute la data de 03.04.2010 la domiciliul reclamantei, până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care vor fi stabilite măsurile cu privire la minore, pe calea dreptului comun. În subsidiar, reclamanta a solicitat încuviințarea păstrării legăturilor personale cu minora C. A., care in prezent se află la domiciliul tatălui, prin stabilirea unui program de vizită, cu posibilitatea de a lua minora la domiciliul reclamantei, in fiecare săptămână, de vineri, de la ora 18, până duminică la ora 18.
In motivarea in fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 21.09.2012 iar din cauza neînțelegerilor intervenite, părțile au solicitat divorțul, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._/302/2014. Din căsătoria părților au rezultat minorele C. A., născută la data de 27.06.2006, C. I. și C. Ekaterina, născute la data de 03.04.2015. În prezent părțile sunt separate in fapt, reclamanta locuind in B., la părinții acesteia, iar pârâtul locuind in locuința ce a constituit domiciliu comun, respectiv la adresa din București, sectorul 5, .. A învederat reclamanta că de la data despărțirii in fapt, respectiv luna decembrie 2013, toate cele trei minore au locuit cu reclamanta, însă la data de 19.01.2014, pârâtul a luat-o pe minora C. A., sub pretextul că il va însoți la o petrecere, promițând că va readuce minora la locuința reclamantei, lucru care nu s-a mai întâmplat, refuzând ulterior in mod expres să o readucă pe minoră la domiciliul mamei.
Reclamanta a arătat că in ultimul timp, pârâtul nu i-a permis să o vadă pe minora C. A., nu ii permite minorei să vină la domiciliul mamei, să vorbească cu surorile sale și cu mama sa, iar toate solicitările reclamantei de a-și vedea fiica i-au fost refuzate de către pârât. Mai mult, pârâtul, fără acordul reclamantei, a mutat minora la o altă instituție de învățământ, refuzând pe de altă parte înscrierea minorelor gemene la o grădiniță.
Reclamanta a invocat caracterul violent și iresponsabil al pârâtului, tentativele de suicid ale acestuia, manipularea exercitată in mod iresponsabil de către pârât asupra minorei C. A., aspecte ce aduc o atingere gravă interesului superior al minorei, punând in pericol grav dezvoltarea armonioasă a copilului, al cărui drept recunoscut de lege este acela de a păstra o relație firească cu ambii părinți.
Reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea cererii pe calea ordonanței președințiale.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 996-998, art. 919 C.pr.civ, art. 6 lit a și c, art. 17 și 18 din Legea nr. 272/2004.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.20).
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, arătând, in esență, că susținerile reclamantei nu sunt reale, susținând că minora nu dorește să stea la domiciliul mamei, fiind agresată de către aceasta. Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a solicitat exercitarea autorității părintești in comun, privind pe minorele C. A., C. Ekaterina și C. I., stabilirea domiciliului minorei C. A. la domiciliul tatălui și stabilirea domiciliului minorelor C. Ekaterina și C. I. la domiciliul mamei, stabilirea unui program de vizitare al minorelor C. Ekaterina și C. I., cu dreptul pentru pârâtul-reclamant de a le vizita in primul și al treilea week-end din lună, de vineri, de la ora 18, până sâmbătă, la ora 18, precum și dreptul reclamantei-pârâte de a o lua pe minora C. A. la domiciliul acesteia, in al doilea și al patrulea week-end, de vineri, ora 18.00, până sâmbătă la ora 18.00.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 209 C.pr.civ, art. 996-998 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei (f.24).
La termenul din data de 13.03.2015, reclamanta – pârâtă a precizat că solicită, in subsidiar, programul de vizitare al minorei C. A., respectiv dreptul de a o lua pe minora C. A. la domiciliul reclamantei-pârâte in fiecare săptămână, de sâmbătă, ora 10.00, până duminică, ora 18.00, precum și in timpul vacanțelor de vară, primăvară și iarnă, in prima jumătate din vacanțe
Instanța a administrat in cauză, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, in cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificatul de căsătorie nr. 2237/21.09.2002 ( f. 9), certificatele de naștere ale minorelor ( f. 10-12), cărțile de identitate ale părților ( f. 13-14), autorizația nr._ eliberată de Ministerul Justiției ( f. 56), dovada veniturilor reclamantei-pârâte ( f. 57), planșe foto ( f. 62-74), CD audio și transcriptul acestuia, carnetul de elev al minorei C. A. ( f. 89-100), corespondență între părți, precum și proba cu interogatoriu ambelor părți ( f. 103-108).
Au fost efectuate anchete psihosociale la domiciliile părților, referatul de anchetă efectuat de Primăria Orașului B. fiind depus la filele 49-50, iar referatul efectuat de Primăria Sectorului 5 – Serviciul de Autoritate Tutelară fiind depus la fila 51 din dosar.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 21.09.2002 (f.9) iar din relația acestora au rezultat minorele C. A., născută la data de 27.06.2006 (f.10), C. I., născută la data de 03.04.2010 (f.11) și C. Ekaterina, născută la data de 03.04.2010 (f.12).
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București a fost înregistrat dosarul civil nr._/302/2014 care are ca obiect desfacerea căsătoriei încheiate de părți, cu petitele accesorii, referitoare la exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copiilor și stabilirea programului de realizare a legăturilor personale dintre părinți și copii.
În drept, instanța reține disp. art. 996 alin. 1 NCpc conf. cărora „instanta de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Prin urmare, legea impune următoarele condiții speciale de exercitare a ordonanței președințiale: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului. Aceste condiții trebuie să existe cumulativ, în caz contrar, cererea de ordonanță președințială urmând a fi respinsă.
De asemenea, instanța reține aplicarea dispozițiilor art.919 C.proc Civ. ce reglementează posibilitatea instanței, prin ordonanță președințială, de a lua măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei, pe parcursul desfășurării procesului de divorț.
Așadar, în cazul cererilor privind stabilirea locuinței minorului, formulată în timpul procesului de divorț, condiția urgenței este prezumată chiar de legiuitor, ordonanța pronunțându-se în baza dispoziției exprese înscrise în art. 919 C.proc.civ.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială si condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că, în cadrul dosarului civil nr._/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București se vor dispune, ca măsuri definitive, modalitatea de exercitare a autorității părintești și stabilirea locuinței minorelor.
Analizând dispozițiile art. 919 C.proc.civ. raportat la prevederile Codului civil în vigoare, instanța apreciază că, în egală măsură condiția urgenței este prezumată de legiuitor în privința cererilor de stabilire a locuinței copiilor minori, formulate în timpul procesului de divorț.
În privința cererilor formulate în timpul procesului de divorț pe calea ordonanței președințiale privind stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, instanța apreciază că nu se poate reține prezumarea condiției urgenței de către legiuitor, întrucât, pe de o parte, nu mai există aceeași rațiune pentru care se prezumă urgența ca și în cazul stabilirii locuinței copilului, iar pe de altă parte, regula consacrată de dispozițiile Codului Civil este aceea a exercitării autorității părintești în comun și după divorț, ca și în timpul căsătoriei, cu excepția prevăzută de art. 398 alin. 1 C.civ.
Într-adevăr, pot exista în concret măsuri cu privire la copil în privința cărora părinții nu sunt de acord și care reclamă intervenția instanței pe calea ordonanței președințiale, dar nu se poate prezuma că toate măsurile referitoare la copil, toate drepturile și obligațiile părintești care intră în conținutul noțiunii de autoritate părintească au un caracter urgent și reclamă stabilirea pe calea ordonanței președințiale a modalității de exercitare a autorității părintești. De altfel, în cuprinsul art. 919 C., referitor la măsurile provizorii pe care le poate lua instanța pe timpul procesului de divorț, nu se are în vedere aceea a stabilirii modalității de exercitare a autorității părintești.
Și în speța concretă dedusă judecății, instanța reține că părțile nu au invocat și cu atât mai puțin nu au dovedit existența unor împrejurări care să justifice condiția urgenței cererii formulate la primul petit al cererii reconvenționale, respectiv a cererii privind stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, cu atât mai mult cu cât acestea se înțeleg asupra acestui aspect, motiv pentru care cererea pârâtului-reclamant privind exercitarea autorității părintești în comun până la soluționarea aceluiași petit formulat în cadrul acțiunii de divorț, va fi respinsă.
În privința cererilor formulate de ambii părinți privind stabilirea locuinței minorelor, instanța va ține seama de interesul superior al copilului care presupune să se analizeze natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre soți, opiniile și preferințele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil, nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate având în vedere vârsta și etapa de dezvoltare, istoricul îngrijirii copilului și nu în ultimul rând disponibilitatea părintelui la care locuiește minorul de a-i permite celuilalt părinte a avea legături personale cu minorul pentru ca acesta să se dezvolte și să crească în condiții optime chiar dacă părinții sunt separați. Chiar dacă este vorba de o măsură de stabilire a locuinței copiilor pe cale de ordonanță președințială și această măsură nu este definitivă, instanța are obligația de a analiza cele menționate mai sus pentru că în cadrul acestei proceduri speciale instanța trebuie să cerceteze aparența dreptului.
In speță, din susținerile părților din cererile formulate dar și din răspunsurile la interogatoriu rezultă că de la momentul nașterii minorelor și până în în luna decembrie 2013, acestea împreună cu părinții săi au locuit în domiciliul conjugal situat în ., sector 5 București. Ulterior, în urma despărțirii în fapt a părților, minorele C. I. și C. Ekaterina s-au mutat împreună cu reclamanta-pârâtă la locuința acesteia din B., . A, jud.Iflov. În ceea ce o privește pe minora C. A., reclamanta-pârâtă a arătat că între decembrie 2013 și 19.01.2014 aceasta ar fi locuit împreună cu aceasta și cu celelalte minore în B. iar pârâtul-reclamant a precizat că de fapt în această perioadă minora A. a locuit atât la mamă în B. cât și la tată în București. Dincolo de această controversă, cert este că începând cu 19.01.2015 minora C. A. locuiește împreună cu tatăl său în fostul domiciliu comun. Din susținerile reclamantei-pârâte rezultă că inițial aceasta a fost de acord ca minora A. să locuiască cu tatăl său, având în vedere și faptul că unitatea școlară se afla în apropierea domiciliului acestuia.
In prezent minora C. A. este elevă în clasa a II a la Liceul Teoretic AL.V., cu rezultate foarte bune la învățătură (f.95-100), aspect recunoscut și de către pârâta-reclamantă (răspunsul la întrebarea nr. 18 din interogatoriul propus de către pârâtul-reclamant-f.108 verso). Aceasta locuiește cu tatăl său într-un apartament cu 5 camere, locuința fiind frumos amenajată, curată, în ordin întreținută, unde minora beneficiază de propria cameră amenajată conform vârstei și nevoilor sale, astfel cum rezultă din referatul de anchetă psihosocială depus la dosarul cauzei (f.51).
După cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuat la locuința reclamantei-pârâte, minorele C. I. și C. Ekaterina locuiesc împreună cu mama lor, bunica maternă, mătușa maternă și soțul acesteia, în B., într-un imobil format din parter, etaj și mansardă, proprietatea bunicii materne, unde gemenele au camera lor proprie iar condițiile de locuit sunt corespunzătoare. Din același referat mai rezultă că minorele I. și Ekaterina sunt firi active, sociabile, fiind înscrise la grădiniță.
In ceea ce privește legăturile personale dintre minorele C. I. și C. Ekaterina și pârâtul-reclamant, instanța reține că acestea s-au desfășurat doar la locuința reclamantei-pârâte, aceasta refuzând să permită pârâtului-reclamant să le ia la domiciliul acestuia, motivând aceasta prin aceea că îi este frică să nu fie reținute de tată astfel cum s-a întâmplat în cazul minorei A. (întrebarea nr. 16 a interogatoriului propus de pârâtul-reclamant).
Referitor la minora C. A., astfel cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 10 a interogatoriului propus de pârâtul-reclamant (f.108) rezultă că din ianuarie 2014 și până în prezent, aceasta a fost în locuința reclamantei-pârâte de 3-4 ori și în rest s-au mai întâlnit de câteva ori înafara locuinței. Totodată, reclamanta-pârâtă și cele două surori gemene au ținut legătura cu minora A. și telefonic, după cum rezultă din răspunsul reclamantei-pârâte la întrebarea 5 a interogatoriului propus de pârâtul-reclamant dar și din înregistrarea audio depusă la dosar.
Părțile susțin că celălalt părinte obstrucționează relația fiecăruia cu minorele care locuiesc separat. In ceea ce o privește pe minora A., reclamanta-pârâtă arată că aceasta refuză să rămână peste noapte la locuința din B. întrucât pârâtul-reclamant nu-i permite, exercitând asupra acesteia presiuni psihice în sensul că încearcă să-i creeze o imagine negativă despre mama sa. Pârâtul-reclamant pe de altă parte arată că minora A. nu dorește să o viziteze pe mama sa întrucât aceasta din urmă a exercitat violențe fizice asupra ei.
Din probele administrate în cauză rezultă că la acest moment relația dintre reclamanta-pârâtă și minora A. este mai tensionată însă instanța nu poate pune acest lucru pe seama faptului că pârâtul-reclamant ar influența-o negativ pe minoră sau că reclamanta-pârâtă ar fi exercitat violențe fizice asupra minorei. Intradevăr, instanța critică atitudinea tatălui care a monitorizat convorbirile minorei A. cu mama și surorile sale însă totodată, nu poate fi trecut cu vederea nici comportamentul pârâtei-reclamante care nu permite tatălui să mențină legătura cu surorile gemene înafara locuinței acestora cu atât mai mult cu cât prezența tatălui la domiciliul din B. este o sursă de conflict între părți.
Instanța reține importanța deosebită a conviețuirii surorilor însă în cauză trebuie ținut cont și de faptul că inițial părțile au fost de acord cu situația actuală, respectiv minora A. să locuiască cu tatăl iar minorele I. și Ekaterina să locuiască împreună cu mama lor. Totodată în cauză rezultă că ambii părinți s-au implicat și se implică în creșterea și educarea minorelor, păstrează legătura cu acestea, se interesează de activitățile lor școlare.
Imprejurarea că părțile din prezenta cauză au relație tensionată și nu pot ajunge la un consens cu privire la realizarea legăturilor personale cu minorele, fiecare aducându-și acuzații în ceea ce privește abilitățile parentale, nu determină în opinia instanței o schimbare a situației actuale în ceea ce privește locuința minorelor.
In ceea ce le privește pe minorele Iustinaș și Ekaterina, având în vedere vârsta acestora, împrejurarea că acestea locuiesc de un an de zile împreună cu mama lor care le oferă condiții optime de creștere și educare dar și faptul că pârâtul-reclamant a arătat că este de acord ca acestea să locuiască împreună cu mama lor, instanța va stabili locuința acestora la domiciliul mamei reclamante-pârâte, până la soluționarea dosarului nr._/302/2014.
Cât despre minora A., în cauză instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada că dezvoltarea fizică și psihică a acesteia ar fi pusă în pericol datorită pârâtului-reclamant, aceasta beneficiind de condiții optime la locuința tatălui. Imprejuarea că tatăl nu are venituri constante nu prezintă relevanță la acest moment atât timp cât în cauză nu s-a susținut și nici dovedit că minora A. duce lipsa mijloacelor materiale. Susținerile reclamantei-pârâte conform căreia pârâtul-reclamant încearcă să o îndepărteze pe minoră de mama sa, denaturând și obstrucționând relația dintre acestea două, nu pot fi verificate pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, necesitând un probatoriu mai complex, respectiv efectuarea unei evaluări psihologice, probă ce este incompatibilă cu prezenta procedură care reclamă urgență în soluționare. Pe de altă parte, în cauză nu s-a negat de către reclamant-pârâtă existența unei relații apropiate dintre tată și minoră.
Totodată, restabilirea legăturilor dintre mamă și minoră urmează a fi realizată prin intituirea unui program de vizită clar și previzibil.
Prin urmare, instanța urmează să admită cererea reconvențională sub acest aspect și să stabilească în mod provizoriu, locuința minorei C. A. la domiciliul tatălui pârât-reclamant, până la soluționarea dosarului nr._/302/2014.
În ceea ce privește cererea părților de a avea legături personale cu minorele, instanța reține disp. art.401 C.civ. conform cărora părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă hotărând cu privire la modalitate de exercitare a acestui drept.
Cu referire la condițiile vremelniciei măsurii și neprejudecării fondului, instanța constată că acestea sunt îndeplinite, având în vedere existența pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București a dosarului nr._/302/2014, măsura solicitată în cauza de față nefiind o măsură definitivă, efectele ordonanței președințiale urmând a se produce numai până la soluționarea definitivă a litigiului dintre părți menționat anterior. De asemenea, desfășurarea de legături personale între părinte și copil nu poate fi întreruptă sau suspendată până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive fără a se produce vătămări grave amândurora, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 C., urgența fiind evidentă într-o astfel de cauză.
În ceea ce privește modaliatea în care va fi exercitat dreptul mai sus amintit, potrivit art.18 alin. 1 din Legea nr.272/2004 relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; g) intalniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațtiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
Se mai rețin prevederile art.19 din același act normativ, conform cărora copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Instanța are în vedere, pentru a stabili în concret un program de vizitare, interesul superior al copilului, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din Legea nr.272/2004, conform căruia principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Acest interes impune ca minorele să fie crescute de ambii părinți și de a se bucura de prezența acestora cât mai mult timp posibil, în vederea asigurării unui echilibru psihic și emoțional.
În același timp, instanța trebuie să țină seama de reglementarea dreptului la viața de familie, conform art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, jurisprudența europeană reținând că legăturile personale dintre părinte și copil reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o astfel de relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială.
În concret, instanța reține că minorele au o vârstă destul de fragedă, de 5 și respectiv 9 ani, la care implicarea ambilor părinți este esențială, pentru punerea bazelor unei relații solide. Pe cale de consecință, pentru a asigura existența unor relații strânse între mamă și minoră, instanța va stabili până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014 în favoarea reclamantei-pârâte, următorul program în cadrul căruia să fie exercitate relațiile personale cu minora C. A., respectiv: în al doilea și al patrulea week-end din fiecare lună de sâmbătă de la ora 10,00 până duminică la ora 18,00, la domiciliul reclamnatei-pârâte; prima jumătate din vacanțele de vară, primăvară și iarnă, la domiciliul reclamntei-pârâte. Instanța nu va stabilit în favoarea mamei programul de vizită în fiecare week-end având în vedere că și tatăl are dreptul de a se bucura de prezența minorei în această perioadă când datorită repaosului săptămânal există posibilitatea ca minora să aibă programate activități și cu tatăl său.
De asemenea, pentru ca minorele să petreacă cât mai mult timp împreună și pentru a se evita orice conflict al părților în fața minorelor, instanța va stabili în favoarea pârâtului-reclamant următorul program în cadrul căreia să fie exercitate relațiile personale cu minorele C. I. și C. Ekaterina, respectiv: în primul și al treilea week-end din fiecare lună de vineri de la ora 18,00 până sâmbătă la ora 18,00, la domiciliul său.
Prin urmare, instnața urmează a admite în parte atât cererea principală cât și cererea reconvențională, dispunând conform celor de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă C. A.-S., CNP_, cu domiciliul in B., ., jud. Ilfov, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. E. L., cu sediul in București, sectorul 3, . 6, . 2, . cu pârâtul-reclamant C. S. C., CNP_, domiciliat in București, ., sectorul 5.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant C. S. C., CNP_, domiciliat in București, ., sectorul 5 în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă C. A.-S., CNP_, cu domiciliul in B., ., jud. Ilfov, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. E. L., cu sediul in București, sectorul 3, . 6, . 2, ..
Stabilește locuința minorelor C. I. și C. Ekaterina la domiciliul mamei reclamante-pârâte.
Stabilește locuința minorei C. A. la domiciliul tatăului pârât-reclamant.
Stabilește în favoarea reclamantei-pârâte următorul program în cadrul căruia să fie exercitate relațiile personale cu minora C. A., respectiv: în al doilea și al patrulea week-end din fiecare lună de sâmbătă de la ora 10,00 până duminică la ora 18,00, la domiciliul reclamnatei-pârâte; prima jumătate din vacanțele de vară, primăvară și iarnă, la domiciliul reclamntei-pârâte.
Stabilește în favoarea pârâtului-reclamant următorul program în cadrul căreia să fie exercitate relațiile personale cu minorele C. I. și C. Ekaterina, respectiv: în primul și al doilea week-end din fiecare lună de vineri de la ora 18,00 până sâmbătă la ora 18,00, la domiciliul pârâtului-reclamant.
Respinge celelalte cereri.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a se depune la Judecătoria Sector 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
Red. L.R./Tehnored. I.I.
4ex/06.04.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2413/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 943/2015. Judecătoria... → |
|---|
