Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 1059/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1059/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1059/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1059
Ședința publică de la 09 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta B. V. și pe pârâtul B. C.-S.-A., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 30.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.02.2015, ulterior la data de 09.02.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 06.06.2014, sub nr._, reclamanta B. V., în contradictoriu cu pârâtul B. C., a solicitat exercitarea autorității părintești in mod exclusiv privind pe minorul B. R. M., născut la data de 26.05.2008, stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a arătat că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul B. R. M., născut la data de 26.05.2008. Reclamanta a învederat că minorul suferă de afecțiuni medicale grave, încă de la naștere, fiind încadrat in categoria de persoane cu handicap grav, necesitând îngrijire specială. Reclamanta a arătat că minorul se află in grija sa, iar in perioada in care se află la serviciu, de îngrijirea minorului se ocupă părinții săi. A precizat că pârâtul nu contribuie la cheltuielile privind tratamentele medicale ale minorului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 996 C.pr.civ., art. 398 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei (f.19).
Pârâtul nu a formulat întâmpinare însă a formulat note scrise și s-a prezentat în instanță solicitând ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, a fost de acord cu stabilirea locuinței minorului la reclamantă, cu plata pensiei de întreținere către acesta și a solicitat stabilirea unui program de vizită a minorului.
La data de 05.12.2014, părțile au depus la dosar acord privind programul de vizitare, respectiv primul și al treilea week-end al fiecărei luni, de sâmbătă, ora 8.00 și până duminică, ora 20.00, la domiciliul tatălui, in anii pari in zilele de 24 și 25 decembrie, la domiciliul tatălui, in anii impari, in zilele de 31 decembrie și 1 ianuarie la domiciliul tatălui, de la ora 10.00 până a doua zi la ora 19.00, in luna iulie, 7 zile in fiecare an, până la majoratului copilului.
La același termen de judecată, instanța a constatat decăzut pârâtul din dreptul de a formula cerere reconvențională, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
Instanța a administrat in cauză, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, in cadrul căreia au fost depuse la dosar, in copie certificată pentru conformitate cu originalul, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 207/11.02.2009 ( f. 6-7), certificatul de naștere al minorului B. R. M. ( f. 8), hotărârea nr 396/25.07.2013 dată de Comisia pentru Protecția Copilului Sector 5 ( f. 9), certificatul de încadrare in grad de handicap nr. 396/25.07.2013 ( f. 10-12), adeverință privind veniturile nete realizate de pârât ( f. 39), proba testimonială ( declarațiile martorilor U. I. – propusă de reclamantă și S. L. – propusă de pârât, fiind atașate la filele 45-46 din dosar), precum și proba cu interogatoriu pârâtului, la solicitarea reclamantei.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj a reclamantei B. V. cu pârâtul B. C. S. A., a rezultat minorul B. R. M., născut la data de 26.05.2008 (f.8).
Conform certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap nr. 396/25.07.2013 (f.10) minorul este încadrat în gradul de handicap grav, suferind de unele afecțiuni medicale.
După despărțirea părților minorul a rămas în grija mamei, petrecându-și sfârșiturile de săptămână și cu tatăl său, conform susținerilor pârâtului la interogatoriul propus de reclamantă coroborate cu declarația martorei S. L. (f.45).
Dispozițiile art. 260 C.civ. și art. 448 C.civ. consacră principiul asimilării depline a condiției juridice a copilului din afara căsătoriei cu filiația legal stabilită față de ambii părinți cu aceea a copilului din căsătorie, iar potrivit dispozițiilor art. 505 alin. 2 C.civ. „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
În acest sens instanța reține că dispozițiile art. 397 C.civ consacră regula potrivit căreia după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanța de divorț pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului conform art. 398 alin. 1 C.civ.
Potrivit art. 36 alin.7 din Legea nr.272/2004 se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Instanța trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, acest principiu prevalând în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, astfel cum impune și textul art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, alături de art.505 alin.2 C.civ.
Reclamanta își justifică cererea privind exercitarea autorității părintești exclusiv pe considerentul că minorul suferă de afecțiuni medicale care necesită o îngrijire specială, fiind necesar a pleca în străinătate fără acordul pârâtului.
Totodată a arătat că minorul a pierdut un tratament gratuit întrucât pârâtul nu și-ar fi dat acordul ca acesta împreună cu reclamanta să călătorească la Viena.
Împrejurarea că minorul are nevoie de efectuarea unor tratamente medicale înafara țării, nu justifică îndepărtarea tatălui de la exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești atât timp cât acesta dorește să facă parte din viața copilului său și să participe la luarea deciziilor importante care îl privesc.
Cât privește lipsa acordului pârâtului pentru ca minorul să plece la Viena pentru tratament, din probe nu rezultă că ar fi existat această oportunitate sau că pârâtul în mod abuziv a refuzat să-și dea acordul în acest sens.
În plus, din probele administrate nu rezultă văditul dezinteres arătat de pârât față de reclamant, martora U. I. relatând aspecte despre care are cunoștință din spusele părinților reclamantei (f.46).
A. părintească comună (regula în materie) presupune ca părinții să fie deopotrivă capabili să ofere copilului îngrijire, protecție și educație conform nevoilor și interesului acestuia.
Instanța reține că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți, probatoriul administrat nerelevând vreun motiv temeinic pentru a se dispune în sensul exercitării acestei modalități de realizare a drepturilor și obligațiilor față de minor numai de către reclamantă. Instanța ține cont de faptul că minorul are nevoie deopotrivă și de sprijinul tatălui, care are totodată și obligația de a se ocupa de creșterea și dezvoltarea adecvată a copilului său.
Este necesar a se reține că înlăturarea părintelui de la exercitarea autorității părintești este o măsură excepțională, care poate fi luată numai pe baza unor motive temeinice și cu stabilirea dincolo de orice îndoială a situației de fapt ce relevă aceste motive. Or, din probele administrate, cu excepția susținerilor reclamantei în cadrul acțiunii, nu se poate stabili existența nici unui motiv pentru a dispune măsura.
Afecțiunile medicale de care suferă minorul reprezintă un argument în plus pentru ca acesta să beneficieze de sprijinul ambilor părinți.
Pe de altă parte autoritatea părintească nu presupune numai acordul privind deplasarea în străinătate a minorului ci și adoptarea și a altor măsuri privind educația și sănătatea minorului or atât timp cât ambii părinți sunt capabili să acționeze în interesul minorului, este inacceptabil ca deciziile importante să fie luate doar de către unul dintre aceștia.
Prin urmare, instanța constată că se impune în cauză menținerea unei legături între copil și tatăl său, care să participe la deciziile privind minorul, alături de reclamantă, reținându-se și împrejurarea că probele administrate nu au scos în evidență incapacitatea părinților de a colabora cu privire la situația minorului.
Față de aceste considerente, în baza art. 397 Cod civil, instanța va stabili ca autoritatea părintească asupra minorului B. R. M., născut la data de 26.05.2008 să se exercite în comun de către ambii părinți, respingând cererea reclamantei privind exercitarea autorității părintești exclusiv de către aceasta.
Cu privire la stabilirea locuinței copilului minor, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 496 alin.2 cod civil potrivit căruia dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului, precum și acordul pârâtului exprimat în acest sens, respectiv ca locuința minorului să fie stabilită la mamă. Pe de altă parte instanța are în vedere și concluziile raportului de anchetă socială potrivit căruia reclamanta locuiește împreună cu minorul într-un apartament compus din 2 camere, interiorul locuinței fiind curat, în ordine întreținut, condiții foarte bune de locuit.
Prin urmare instanța va stabili locuința minorului B. R. M., născut la data de 26.05.2008, la domiciliul mamei.
În temeiul dispozițiilor art. 529 C.civ., față de stabilirea locuinței minorului la mamă, având în vedere disp.art. 527 alin.2 Cod civil, instanța va obliga pârâtul să plătească cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului B. R. M., născut la data de 26.05.2008, suma de 200 lei/lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 06.06.2014 și până la data majoratului minorului.
Instanța a avut în vedere la stabilirea pensiei de întreținere veniturile obținute de pârât (f.39) dar și faptul că părțile au fost de acord cu acest cuantum al pensiei de întreținere.
În ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art.401 C.civ. conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintele la care nu a fost stabilit domiciliul minorului, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Având în vedere aceste dispoziții legale precum și acordul încheiat de părți în acest sens (f.34), instanța va încuviința ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul B. R. M., după următorul program:
-în primul și al treilea week-end al fiecărei luni, de sâmbătă orele 8.00 până duminică orele 20.00, la domiciliul tatălui;
-în anii pari în zilele de 24 și 25 decembrie, de la orele 10.00 dimineața până a doua zi la orele 19.00, la domiciliul tatălui;
- în anii impari, în zilele de 31 decembrie și 01 ianuarie, de la orele 10.00 până a doua zi la orele 19.00, la domiciliul tatălui;
- în luna iulie a fiecărui an, câte 7 zile până la majoratul minorului, la domiciliul tatălui.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat (f.47) instanța o va respinge ca neîntemeiată, reținând disp.art. 453 și art. 454 C., precum și împrejurarea că capătul de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești a fost respins iar cu privire la admiterea celorlalte capete de cerere, pârâtul a fost de acord de la primul termen de judecată.
În ceea ce-l privește pe pârât va lua act că acesta solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. V., CNP_, domiciliată in București, . T., nr 8, . 2, ., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. F. V., cu sediul in București, sectorul 6, .. 1, ., . cu pârâtul B. C.-S.-A., CNP_, domiciliat in București, sectorul 5, ., cu domiciliul procesual ales in București, ., sectorul 5.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului B. R. M., născut la data de 26.05.2008 se va exercita în comun de către ambii părinți.
Stabilește locuința minorului B. R. M., născut la data de 26.05.2008, la domiciliul mamei.
Obligă pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului B. R. M., născut la data de 26.05.2008, în cuantum de 200 lei/lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 06.06.2014 și până la data majoratului minorului.
Încuviințează ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul B. R. M., după următorul program:
-în primul și al treilea week-end al fiecărei luni, de sâmbătă orele 8.00 până duminică orele 20.00, la domiciliul tatălui;
-în anii pari în zilele de 24 și 25 decembrie, de la orele 10.00 dimineața până a doua zi la orele 19.00, la domiciliul tatălui;
- în anii impari, în zilele de 31 decembrie și 01 ianuarie, de la orele 10.00 până a doua zi la orele 19.00, la domiciliul tatălui;
- în luna iulie a fiecărui an, câte 7 zile până la majoratul minorului, la domiciliul tatălui;
Respinge cererea reclamantei privind exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă precum și cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Ia act că pârâtul solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
Red. L.R./Tehnored. I.I.
4ex/09.03.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 943/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2263/2015. Judecătoria... → |
|---|
